ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14 iulie

2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența calității de

colaborator al Securității pentru pârâtul P.N.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâtul, recrutat în decembrie 1978, a furnizat

Securității informații referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist,

de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin sentința civilă

nr. 4623 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a furnizat informații privind

comportamentul și activitatea unui student de la Institutul de Învățământ

Superior Pitești, respectiv ascultarea în camerele căminului a postului de

radio „E.L.”, fapt ce putea determina organele de securitate să efectueze

cercetări asupra acelei persoane.

Instanța a constatat

că ascultarea acelui post de radio fiind considerată o activitate interzisă,

interdicția reprezenta o îngrădire a dreptului la viață privată, prevăzut de

art. 14 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul P.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

arătat că este beneficiar al Legii nr. 341/2004, deținând certificat de

luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, astfel încât nu se

justifică verificarea sa de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

Pe de altă parte, a

învederat pârâtul, deși a semnat un angajament nu a avut numele conspirativ „D.”,

reclamantul inserând astfel date nereale în acțiunea promovată.

De asemenea, pârâtul

a menționat și faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea de

colaborator al Securității, întrucât din conținutul notelor informative

existente la dosar rezultă doar date referitoare la faptele antisociale ale

studenților căminiști și nu informații de natură să vizeze îngrădirea dreptului

la viață privată.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și

304

1

din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art.

3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a asigura dreptul de acces la informații de

interes public, o serie de persoane juridice, printre care autoritățile și

instituțiile publice au dreptul de a fi informate în legătură cu existența sau

inexistența calității de colaborator al Securității și printre altele, pentru

persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din

decembrie 1989.

Pârâtul fiind beneficiarul

unui asemenea titlu, s-a pornit verificarea în temeiul actului normativ susmenționat

la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, astfel încât primul motiv de recurs este neîntemeiat.

De asemenea privind numele

conspirativ al pârâtului după recrutarea sa și semnarea angajamentului, cel de „D.”,

acesta rezultă din fișa de colaborator și este consemnat în notele informative date

în perioada 1978-1981, necontestate de pârât.

În conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Contrar afirmațiilor pârâtului

instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederilor

legale susmenționate, reținând corect că informațiile furnizate organelor securității

se încadrează în ipoteza referitoare la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, dreptul la viață privată incluzând și libertatea de exprimare și de

opinie.

Notele informative nu

vizează, astfel cum a susținut pârâtul numai conduita necorespunzătoare a studenților

de la cămin, ci se referă și la o activitate considerată interzisă în anii 1980,

respectiv ascultarea postului de radio „E.L.”, precum și la contactele avute de

un coleg cu studenți străini ce urmau institutul din Pitești.

Aspectele menționate,

ce se regăsesc în notele informative aflate la dosar au fost în mod justificat apreciate

de instanța de fond ca încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de P.N. împotriva sentinței

nr. 4623 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2011.