ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele :

Reclamanta SC P. 5 SRL prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș a solicitat obligarea

pârâtului S.G. să pună la dispoziția reclamantei spațiul comercial în suprafață

de 90 mp situat în județul Argeș, să fie obligat la plata daunelor cominatorii

în sumă de 200 lei/zi de întârziere, până la executarea contractului, să fie

obligat la plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată.

La 19 februarie 2009 reclamanta și-a

precizat capătul trei din acțiune, în sensul că daunele materiale solicitate

constau în beneficiul nerealizat și din chiria plătită pentru un alt spațiu

comercial.

Pârâtul prin cererea reconvențională

a solicitat anularea contractului de asociere în participațiune, invocând

eroarea asupra naturii și a conținutului contractului pe fondul încrederii în

administratorul societății pârâte și al afectării consimțământului ca efect al

băuturilor alcoolice; în realitate, obiectul convenției a fost spațiul de 23 mp,

în schimbul a 50% din părțile sociale ale reclamantei.

Prin sentința comercială nr. 221/C

din 11 februarie 2010 Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte acțiunea

precizată, formulată de SC P. 5 SRL și a obligat pe pârâtul S.G. să pună la

dispoziția reclamantei spațiul de 90 mp situat în județul Argeș și să plătească

daune materiale în sumă de 12.943,83 lei și 1.000 lei, cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost respinsă cererea privind daunele cominatorii și daunele

materiale reprezentând chiria, ca și cererea reconvențională formulate de

pârât.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrative și fiscal, prin decizia nr. 54/A-C

din 11 iunie 2010 a admis apelul declarat de pârâtul S.G., împotriva sentinței

nr. 221/C din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și a daunelor cominatorii, ca

neîntemeiată, a menținut în rest sentința și a obligat reclamanta să plătească,

parțial, pârâtului-apelant suma de 520 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât reclamanta SC P. 5 SRL Ștefănești cât și pârâtul S.G.

ambele recursuri fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc.

civ.

Înalta Curte, examinând cererile de

recurs formulate de către reclamanta SC P. 5 SRL Ștefănești și de pârâtul S.G.,

din perspectiva excepției nulității recursului, se constată că excepția este

întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:

Este de observat că deși recurenții

au invocat în susținerea recursurilor lor motivele prevăzute de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., aceștia nu au structurat și dezvoltat motivele invocate, conform

cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în esență,

modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla

nemulțumire a părților, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de fond și de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au

față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în

raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Revenind la motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-au indicat recurenții, se constată că nici

o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de

netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ.

Constatând că recurenții nu s-au

conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica

cererilor sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererilor de

recurs formulate de reclamanta

SC P. 5 SRL ȘTEFĂNEȘTI și pârâtul S.G. împotriva deciziei nr. 54/A-C din

11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2011.