ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3890/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții R.I. și R.V. au chemat

în judecată M.A.E. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să fie obligat pârâtul să le primească cererile de redobândire a cetățeniei

române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

instanței.

Totodată, a solicitat și acordarea

de daune morale în cuantum de 1000 lei.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că, la data de 4 octombrie 2006, au depus o primă cerere la Secția Consulară a A.R. din Chișinău, instituție competentă să primească cererile de

redobândire a cetățeniei române, însă, li s-a comunicat că trebuie să facă o

cerere scrisă de programare prin poștă, pentru a fi invitați să depună cererile

de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele din care să reiasă că

îndeplinesc condițiile legale.

La data de 11 iunie 2009,

reclamanții au formulat o nouă cerere dar fără nici un rezultat, motiv care-i

determină să considere că dreptul prevăzut de Legea nr. 21/1991 le este

îngrădit.

În privința daunelor morale au

arătat că timp de aproape 2 ani și 9 luni au fost privați de a beneficia de

cetățenia română, că prin atitudinea sa pârâtul le-a încălcat demnitatea și

le-a creat sentimentul că nu sunt luați în considerare.

La termenul din 12 noiembrie 2009

pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului

la acțiune și excepția autorității de lucru judecat față de decizia nr. 1942

din 2 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul

5240/2/2008.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4178 din

25 noiembrie 2009, a respins excepția autorității de lucru judecat și a

prescrierii dreptului la acțiune și a admis acțiunea formulată de reclamanți în

sensul obligării pârâtului să primească cererile reclamanților de redobândire a

cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii.

Totodată, a obligat pârâtul să

plătească reclamanților suma de 1000 lei, reprezentând daune morale și 243,3

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut cu privire la cele două excepții invocate de pârât că sunt

neîntemeiate.

Astfel, arată instanța, dreptul la

acțiune al reclamanților nu este prescris deoarece ultima cerere a acestora a

fost depusă în termen de 6 luni anterior introducerii acțiunii.

Nici excepția autorității de lucru

judecat nu este întemeiată, arată instanța de fond, în cauză nefiind întrunite

condițiile art. 1201 C. civ.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

solicitarea reclamanților este întemeiată, întrucât numărul mare de persoane

ce-au dorit să depună cerere de redobândire a cetățeniei române nu îl scutește

pe pârât de obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să soluționeze

cererile cetățenilor moldoveni în termen rezonabil.

Cu privire la daunele morale

solicitate, s-a reținut că cererea este întemeiată, deoarece tergiversarea

depunerii unor cereri o perioadă de peste 3 ani este de natură a crea

reclamanților sentimentul de incertitudine și că sunt desconsiderați

producându-le o stare de disconfort psihic.

Împotriva acestei sentinței

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul M.A.E., pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a

legii pentru următoarele aspecte.

Primul privește greșita respingere a

excepției autorității de lucru judecat, în cauză fiind în condițiile în care

erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., față de sentința

civilă anterioară irevocabilă prin care o cerere, cu același obiect a reclamantelor

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Al doilea aspect privește greșita

respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care

reclamanții – intimați au formulat cerere în anul 2006 și erau aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Al treilea motiv privește pe fond

nelegalitatea soluției dispuse în condițiile în care nu erau îndeplinite în

cauză condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii

reclamanților privind înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române,

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că în mod nelegal a fost

admisă cererea de acordare a daunelor morale nefiind îndeplinite în cauză

condițiile prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 față de

obiectul cauzei, de situația de fapt existentă la nivelul autorității recurente

față de numărul foarte mare al cererilor de redobândire a cetățeniei române.

La dosar intimații - reclamanți au

formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului, ca nefundat,

iar recurentul a depus concluzii scrise.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat, în parte sentința

atacată fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește capătul de acțiune

privind acordarea daunelor morale.

În ceea ce privește respingerea

excepției autorității de lucru judecat aceasta în mod corect a fost respinsă,

în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. În

raport de obiect nu există identitate. A doua cerere de redobândire a fost din

anul 2006 cu revenire în anul 2009, iar prima acțiune respinsă prin sentința

civilă nr. 2770 din 21 octombrie 2008 a primit o cerere înregistrată în anul

prezenta cauză nu operează excepția de lucru judecat.

În ceea ce privește excepția

prescripției dreptului la acțiune aceasta în mod corect a fost respinsă în

condițiile în care reclamanta – intimată față de prima cererea din anul 2006 au

revenit în anul 2009 contestând refuzul nejustificat de înregistrare într-un

termen rezonabil în raport de dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană

asupra Cetățeniei.

În ceea ce privește soluția pe fond

și în ceea ce privește capătul principal al acțiunii prin sentința atacată în

mod corect s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz

nejustificat de soluționare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) și

i) din Legea nr. 554/2004, fiind depășit termenul rezonabil de înregistrare a cererilor

de redobândire în raport de data depunerii primei cereri, anul 2006, față de

dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei sentința atacată

este nelegală în parte numai în ceea ce privește admiterea cererii subsidiare

având ca obiect plata daunelor morale.

Recursul sub acest aspect apare ca

fondat deoarece Curtea apreciază că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Nesoluționarea cererii reclamanților

într-un termen rezonabil nu este de natură a produce acestora o daună morală

ținând cont că intimații nu au probat în ce constă această daună, iar Curtea

apreciază că admiterea cererii principale reprezintă o reparație suficientă și

echitabilă în raport de specificul prezentei cauze.

Față de cele expuse mai sus, Curtea,

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul și va

modifica, în parte sentința atacată în sensul că va respinge, ca neîntemeiată,

cererea de acordare a daunelor morale.

Va menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 4178 din 25

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința în sensul

că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.