ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 77 din 23 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 354/45/2011, s-a respins semnalarea

Schengen din 12 aprilie 2011 transmisă în executarea mandatului european emis

la data de 15 iulie 2010 de Procurorul asistent la Biroul de urmărire penală

din Antwerp, Belgia, cu numărul de referință AN octombrie F1.15422-09 pe numele

R.D.

S-a

admis sesizarea privind executarea mandatului european de arestare emis de

Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia, dl.procuror general A.L., la data de 27

octombrie 2010 cu referință la dosarul: Biroul al doilea 95 V 09, s-a dispus

predarea persoanei solicitate R.DF., în vederea executării pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată de Curtea de Apel din Bruxelles, pentru fapta prevăzută de

art. 496 din Codul penal belgian. A fost menținută starea de arest pe o durată

de 30 de zile, de la 23 mai 2011 la 21 iunie 2011.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut că,   la 3 mai 2011, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat, potrivit art. 90 alin. (8) din

Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate R.D., în vederea

executării mandatului european de arestare emis de Biroul procurorului general

de la Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia.

Din

relațiile primite de la autoritatea judiciară belgiană, dar și în urma audierii

persoanei solicitate, instanța a reținut că, la judecata în primă instanță a

cauzei în care a fost condamnat, acesta a fost prezent, iar la judecarea în

recurs a fost reprezentat de avocat. De asemenea, persoana solicitată a

declarat că nu este de acord cu predarea sa autorității belgiene din motive

familiale.

Constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.94 coroborate cu art. 90

alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, privitor la

recunoașterea și executarea mandatului european, Curtea a dispus admiterea

cererii și predarea persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 4

ani închisoare, aplicată solicitantului de Curtea de Apel din Bruxelles –

Belgia și menținerea arestării acestuia până la 21 iunie 2011, în vederea

predării.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată,

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a avut în

vedere starea de sănătate a recurentului, dar în egală măsură, situația

familială care, dacă în prezent este grea, nu poate decât să se agraveze în

urma predării sale autorităților belgiene, deoarece este singurul întreținător

al familiei.

Analizând

legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de recurs se constată

că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Autoritățile

belgiene au emis la data de 27 octombrie 2010, un mandat european de arestare

față de numitul R.D., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare minus

perioada de custodie de la 4 decembrie 2008 până la 23 decembrie 2008 aplicată

prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel din Bruxellea pe data de 18

noiembrie 2009. Din cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că

persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile belgiene pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 496 din Codul penal belgian,

cauzând un prejudiciu părții civile Argenta Bank de peste 14 milioane Euro.

Motivele

familiale invocate ca și motivele de recurs prevăzute de art. 9 pct. 2.2. din

Legea nr. 302/2004, au fost abrogate prin Legea nr. 224/2006, iar dispozițiile

art. 23 din lege care se referă la persoanele exceptate de la extrădare sunt

aplicabile numai în ce privește extrădarea, iar nu în procedura în care ne

aflăm, aceea de punere în executare a mandatului de arestare european. Decizia

cadru privind mandatul european de arestare a fost transpusă în legislația

românească în art. 88 din lege, care se referă la refuzul motivat de transfer

al persoanei solicitate, motive între care nu se regăsesc cele invocate de

recurent.

Analizând

din oficiu dispozițiile legale aplicabile, în raport de natura cauzei se

constată că, necesitatea executării mandatului european de arestare corespunde

principiului recunoașterii și încrederii reciproce transpus în art. 94

coroborat cu art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată și

completată, astfel că sentința recurată este temeinică și legală.

Urmează

ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 C. proc .pen., recursul

să fie respins ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge

ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată R.D.F. împotriva sentinței

penale nr. 77 din 23 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori .

Obligă

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 6 iunie 2011.