ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 23 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 354/45/2011, s-a respins semnalarea Schengen din 12 aprilie 2011 transmisă în executarea mandatului european emis la data de 15 iulie 2010 de Procurorul asistent la Biroul de urmărire penală din Antwerp, Belgia, cu numărul de referință AN octombrie F1.15422-09 pe numele R.D. S-a admis sesizarea privind executarea mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia, dl.procuror general A.L., la data de 27 octombrie 2010 cu referință la dosarul: Biroul al doilea 95 V 09, s-a dispus predarea persoanei solicitate R.DF., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Bruxelles, pentru fapta prevăzută de art. 496 din Codul penal belgian.

A fost menținută starea de arest pe o durată de 30 de zile, de la 23 mai 2011 la 21 iunie 2011. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, la 3 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat, potrivit art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate R.D., în vederea executării mandatului european de arestare emis de Biroul procurorului general de la Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia. Din relațiile primite de la autoritatea judiciară belgiană, dar și în urma audierii persoanei solicitate, instanța a reținut că, la judecata în primă instanță a cauzei în care a fost condamnat, acesta a fost prezent, iar la judecarea în recurs a fost reprezentat de avocat.

De asemenea, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa autorității belgiene din motive familiale. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.94 coroborate cu art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, privitor la recunoașterea și executarea mandatului european, Curtea a dispus admiterea cererii și predarea persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată solicitantului de Curtea de Apel din Bruxelles – Belgia și menținerea arestării acestuia până la 21 iunie 2011, în vederea predării.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a avut în vedere starea de sănătate a recurentului, dar în egală măsură, situația familială care, dacă în prezent este grea, nu poate decât să se agraveze în urma predării sale autorităților belgiene, deoarece este singurul întreținător al familiei.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de recurs se constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: Autoritățile belgiene au emis la data de 27 octombrie 2010, un mandat european de arestare față de numitul R.D., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare minus perioada de custodie de la 4 decembrie 2008 până la 23 decembrie 2008 aplicată prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel din Bruxellea pe data de 18 noiembrie 2009. Din cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile belgiene pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 496 din Codul penal belgian, cauzând un prejudiciu părții civile Argenta Bank de peste 14 milioane Euro.

Motivele familiale invocate ca și motivele de recurs prevăzute de art. 9 pct. 2.2. din Legea nr. 302/2004, au fost abrogate prin Legea nr. 224/2006, iar dispozițiile art. 23 din lege care se referă la persoanele exceptate de la extrădare sunt aplicabile numai în ce privește extrădarea, iar nu în procedura în care ne aflăm, aceea de punere în executare a mandatului de arestare european. Decizia cadru privind mandatul european de arestare a fost transpusă în legislația românească în art. 88 din lege, care se referă la refuzul motivat de transfer al persoanei solicitate, motive între care nu se regăsesc cele invocate de recurent.

Analizând din oficiu dispozițiile legale aplicabile, în raport de natura cauzei se constată că, necesitatea executării mandatului european de arestare corespunde principiului recunoașterii și încrederii reciproce transpus în art. 94 coroborat cu art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, astfel că sentința recurată este temeinică și legală. Urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 C. proc .pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată R.D.F. împotriva sentinței penale nr. 77 din 23 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori . Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 iunie 2011.