ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3840/2011

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 319/F din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 162 alin. (4) cu referire la art. 158 din Legea nr. 302/ 2004, a fost admisă în parte sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Au fost recunoscute hotărârea din data de 16 iunie 2005 a Tribunalului Corecțional din Malinas, prin care persoana transferabilă B.S.,  a fost condamnat la 18 luni închisoare; hotărârea din data de 2 mai 2007 a Curții de Apel din Bruxelles prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 12 luni închisoare; hotărârea din data de 10 ianuarie 2008 a Tribunalului corecțional din Gând prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 7 luni închisoare; hotărârea din data de 10 octombrie 2008 a Curții de Apel din Bruxelles prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 30 luni închisoare; hotărârea din data de 10 februarie 2009 a Curții de Apel din Liege prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 2 ani închisoare. S-a dispus transferarea din Belgia în România a persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepselor de 18 luni, 12 luni, 7 luni, 30 luni și 2 ani închisoare. S-a constatat că persoana transferabilă a fost arestată începând cu data de 7 august 2007 la zi. S-a respins cererea de recunoaștere a hotărârii din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliției din Bruxelles, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la 3 luni închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin adresa din 2009 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 28 decembrie 2010, Ministerului Justiției - D.D.I.C.J., a transmis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 cererea S.P.F.J. din Regatul Belgiei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate B.S. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de 18 luni, de 12 luni, de 7

luni, de 3 luni, de 30 luni și de 2 ani închisoare, aplicate de către instanțele din starul solicitant.

Cererea autorităților belgiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, copii certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, copie de pe dispozițiile legale aplicabile, informații privind executarea pedepsei, copia ordinului de părăsire a teritoriului, declarația constatând consimțământul la transferare al persoanei condamnate .

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației si Internelor - D.E.P.A.B.D. și M.A.I. - D.G.P. a rezultat că numitul B.S. este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din 25 ianuarie 2011 D.E.P.A.B.D. a comunicat că în evidențele sale, numitul B.S.. Acesta figurează cu mențiunea „cetățean român cu domiciliul în străinătate - Belgia/009". De asemenea, este titularul pașaportului, emis de către S.P.C.E.E.P.S. al județului Timiș la data de 21 aprilie 2003.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, a rezultat că numitul B.S. a suferit următoarele condamnări:

Prin hotărârea din data de 16 iunie 2005 a Tribunalului corecțional din Malines la 18 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere cu scopul comiterii de infracțiuni și furt calificat prev. de art. 322 - 326 C. pen. belgian și art. 461, art. 467, art. 468, art. 471, art. 472, C. pen. belgian.

Prin hotărârea din data de 2 mai 2007 a Curții de Apel din Bruxelles la 12 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals in înscrisuri si uz de fals, prev. de art. 193, art. 196, art. 197, art. 213, art. 214 toate C. pen. belgian și infracțiunea de punere în circulație pe drumurile publice un automobil fără a deține o asigurare de răspundere civilă obligatorie prev. de art. 22 din Legea privind asigurarea obligatorie a responsabilității în materie de automobile din data de 21 noiembrie 1989.

Prin hotărârea din data de 10 ianuarie 2008 a Tribunalului corecțional din Gând la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 461-463 C. pen. belgian.

Prin hotărârea din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Politiei din Bruxelles la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice deși avea interdicție prev. de art. 48 din Legea poliției circulației rutiere.

Prin hotărârea din data de 10 octombrie 2008 a Curții de Apel din Bruxelles la o pedeapsă de 30 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere cu scopul comiterii de infracțiuni, furt, tăinuire și fabricare, vânzare, import și port de arme interzise prev. de art. 322 - 326 C. pen. belgian, art. 461-463 C. pen. belgian, art. 505 alin. (1) C. pen. belgian, art. 3, art. 4, art. 17, art. 20 și art. 22 toate din Legea privind fabricarea, comercializarea și portul de arme și muniții din data de 3 ianuarie 1933.

Prin hotărârea din data de 10 februarie 2009 a Curții de Apel din Liege la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 461, art. 467, art. 468, art. 471, art. 472, toate C. pen. belgian.

Hotărârile sunt definitive fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile belgiene a rezultat că numitul B.S. a fost arestat la data de 7 august 2007, durata condamnării împlinindu-se la data de 15 iulie 2015; la data de 21 octombrie 2011 fiind admisibil pentru eliberare condiționată. în consecință, s-a apreciat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Prin hotărârea din data de 16 iunie 2005 a Tribunalului corecțional din Malines s-a reținut:

Făcând parte dintr-o asociație formată în scopul atentării la persoane sau proprietăți, B.S., în timp ce se afla la Malines, la data de 20 martie 2003 a sustras fraudulos prin efracție, escaladare sau chei false, spre prejudicierea SA C. SA, următoarele bunuri: trei G.S.M. uri; la data de 5 iulie 2003 la Tilemont a sustras prin același mod de operare următoarele bunuri: patru G.S.M. uri; la data de 8 februarie 2003 la Ninove a sustras prin același mod de operare următoarele bunuri: trei G.S.M. uri; la data de 28 ianuarie 2003 la Hasselt a sustras următoarele

bunuri: șapte G.S.M uri.

La data de 24 februarie 2003 a încercat să sustragă prin efracție, escaladare sau chei false, spre prejudicierea SA C. SA un număr nedeterminat de G.S.M.- uri ce nu-i aparțineau.

Prin același mod de operare și spre prejudicierea SA C. SA la data de 12 februarie 2003 a sustras un număr de 5 G.S.M., iar de la Ninove la data de 3 aprilie 2003 a sustras doua perechi de pantofi, fiind prins în flagrant delict, exercitând violente sau făcând amenințări.

Prin hotărârea din data de 2 mai 2007 a Curții de Apel din Bruxelles s-a reținut:

În perioada 13 ianuarie 2004- 22 aprilie 2004 a comis falsuri în înscrisuri comerciale, bancare sau private, respectiv în înscrisuri autentice sau publice, fie prin semnături false, fie prin contrafacere sau alterare de înscrisuri sau de semnături, în special prin contrafacerea unui certificat de asigurare și a unui certificat legalizat, făcând uz de aceste falsuri.

De asemenea, nefiind funcționar a contrafăcut o placă de înmatriculare și a făcut uz de aceasta.

La data de 22 aprilie 2003 sus-numitul a pus în circulație pe drumurile publice un automobil fără să dețină o asigurare de răspundere civilă obligatorie, certificat de control tehnic și nu era înmatriculat.

Prin hotărârea din data de 10 ianuarie 2008 a Tribunalului corecțional din Gând s-a reținut:

În data de 20 octombrie 2007 la Gând inculpatul împreună cu l.A.I. au sustras, spre prejudicierea magazinului de haine V.M. două veste de piele.

Prin hotărârea din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliției din Bruxelles s-a reținut că acuzatul a condus în data de 11 august 2006 la Schaerbeek, pe drumurile publice un autoturism deși avea interdicție pronunțată împotriva sa printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat.

Prin hotărârea din data de 10 octombrie 2008 a Curții de Apel din Bruxelles s-a reținut că acuzatul B.S. a tăinuit total sau parțial în intervalul de timp 10 iunie 2005-6 martie 2006, bunuri sustrase, deturnate sau obținute prin delict, în paguba mai multor societăți comerciale.

La data de 25 februarie 2006, contravenind articolelor din Legea privind fabricarea, comercializarea și portul de arme și muniții din data de 3 ianuarie 1933, a deținut o armă interzisă și considerată armă de apărare pe care nu a achiziționat-o și înmatriculat-o în condițiile și termenele legii.

În perioada 10 iunie 2005-11 iunie 2001 împreună cu alți acuzați, B.S. a făcut parte dintr-o asociație formată în scopul atentării la persoane sau proprietăți prin comiterea de infracțiuni, altele decât cele pedepsite cu închisoare pe viață, de la 15 la 20 de ani sau de la 10 la 15 ani.

Prin hotărârea din data de 10 februarie 2009 pronunțată de către Curtea de Apel din Liege s-a reținut:

În noaptea de 1 spre 2 iunie 2008 prin efracție, escaladare sau chei false a sustras fraudulos trei bărci cu remorci, spre prejudicierea societății S., a lui V.B. și a F.V.

Examinând materialul cauzei s-a constatat că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg pentru toate faptele reținute în sarcina numitului B.S., dat fiind faptul că infracțiunea prevăzută art. 22 din Legea privind asigurarea obligatorie a responsabilității în materie de automobile din data de 21 noiembrie 1989, pentru care a fost condamnat prin hotărârea din data de 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliției din Bruxelles nu se regăsește în legislația națională referitoare la răspunderea penală. Celelalte fapte reținute în sarcina numitului B.S. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen., infracțiunea de furt calificat sau furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 al. 1-209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și art. 208 al. 1-209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., tăinuire prev. de art. 221 C. pen., infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 C. pen. și infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Față de persoana condamnată a fost emis ordinul de părăsire a teritoriului de către S.P.F.I. - D.G.O.S. din Regatul Belgiei, întrucât și-a pierdut dreptul de ședere pe teritoriul Belgiei începând cu data de 12 octombrie 2004 și nu a furnizat documente necesare reînscrierii în evidente.

Așa cum a rezultat din declarația din data de 10 iunie 2009, numitul B.S. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Ittre din Belgia.

Examinând actele dosarului, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, nu există nici un motiv pentru a se refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004, cu excepția hotărârii din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Poliției din Bruxelles.

Așa fiind, în baza art. 162 alin. (4) cu referire la art. 158 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă în parte sesizarea Parchetului Curții de Apel București.

Împotriva sentinței nr. 319/F din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București au declarat recurs parchetul și persoana condamnată B.S.

Parchetul a criticat hotărârea pe motiv că instanța recunoscând hotărârile de condamnare a dispus greșit executarea tuturor pedepselor succesiv, fără a stabili o pedeapsă unică finală, iar deducerea prevenției de la 7 august 2007 la zi a fost greșită, astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosar.

Condamnatul B.S. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență respingerea cererii parchetului de recunoaștere a hotărârilor de condamnare și transferul său într-un penitenciar din România, fiind incidente dispozițiile art. 165 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 165 lit. c) din Legea nr. 302/2004, cererea de transferare a persoanei condamjiate poate să fie refuzată, în principal și dacă persoana condamnată a părăsijjmomânia, stabilindu-și domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statulîamân nu mai sunt semnificative.

Se constată că B.S. a părăsit România, iar legăturile sale cu statul român nu mai sunt semnificative, de vreme ce părinții săi sunt stabiliți în Belgia, fiind vizitat în penitenciarul Ittre de mama sa, B.A., asemenea frații săi B.F.C., B.C.F., B.I., B.D. se află în Belgia, iar cei doi minori ai condamnatului locuiesc în același stat împreună cu mama lor.

Pe de altă parte, în recurs, prin adresa din 21 septembrie 2011, autoritățile belgiene au transmis că petentul B.S. nu mai îndeplinește condițiile necesare cu privire la transfer și prin urmare au procedat la închiderea dosarului său de transferare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite

recursurile declarate de parchet și persoana condamnată B.S., va casa hotărârea atacată și rejudecând în fond, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel București.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și persoana condamnată B.S. împotriva sentinței penale nr. 319/F din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Casează sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2011.