ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin sentința civilă

nr. 622/ C din 10 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr.

1294/103/2009, s-au respins ca nefondate excepțiile: necompetenței materiale și

teritoriale, a prematurității acțiunii, a tardivității cererii de chemare în

garanție, a nulității cererii de chemare în garanție, a lipsei calității

procesual active a SC C. SRL și a inadmisibilității cererii de chemare în

garanție; s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC C.

SRL și s-a respins contestația față de aceasta pe excepție; s-a respins ca

nefondată, cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. București și S.I.F.

Moldova formulată de SC C. SRL; s-a admis contestația formulată de reclamanta

P.C. în contradictoriu cu Primarul municipiului Neamț și s-a anulat Dispoziția din

17 februarie 2009, obligând pârâtul să acorde măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul situat în Piatra-Neamț, str. Războieni, compus din 310 m.p. și construcții (casă în suprafață de 125 m.p., beci de piatră, grajd cu fânar, bucătărie în

suprafață de 15 m.p. și garduri).

Totodată a fost

obligat pârâtul să identifice unitatea deținătoare a terenului în suprafață de 493,52 m.p. și să-i comunice reclamantei datele sale de identificare.

A fost obligată SC C.

SRL să plătească chematei în garanție S.I.F. Moldova suma de 1566 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut următoarele:

Prin contestația înregistrată

la 20 martie 2009, contestatoarea P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Primarul municipiului Piatra-Neamț, anularea Dispoziției din 17 februarie 2009 emisă

de pârât în temeiul Legii nr. 10/2001 și acordarea de măsuri compensatorii

pentru imobilul situat în Piatra-Neamț, str. Războieni, fosta strada

Lăpușneanu.

La data de 02

septembrie 2009, față de datele comunicate de Primăria Piatra-Neamț privind

deținătorul unei părți din imobilul notificat, contestatoarea a solicitat

introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC C. SRL.

La data de 23

noiembrie 2009, pârâta SC C. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a

A.V.A.S. și a S.I.F. M. SA, părți în contractele de vânzare-cumpărare prin care

s-a realizat privatizarea integrală a SC C. SA.

Cu privire la

excepțiile invocate prin întâmpinările formulate în cauză, instanța a reținut

că nu sunt fondate, pentru considerentele expuse în hotărâre, și le-a respins

ca atare.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că prin notificarea din 14 februarie 2002, comunicată

pârâtului prin intermediul B.E.J. C.C., contestatoarea P.C. a solicitat, în

condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la data

notificării), măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru

imobilul compus din teren în suprafață de 1607,04 m.p. și construcțiile aflate pe acesta la data exproprierii prin Decretul nr. 164 din 28

februarie 1967, situat în Piatra-Neamț, str. Războieni (fostă Lăpușneanu).

Notificarea a fost

respinsă prin Dispoziția nr. 596 din 17 februarie 2009 emisă de Primarul

municipiului Piatra-Neamț, reținându-se că

nu au fost depuse acte doveditoare sau declarație

notarială din care să rezulte descrierea construcțiilor revendicate, iar datele

cu privire la terenul notificat sunt contradictorii: în notificare sunt

solicitați 1607,04 m.p.; din istoricul fiscal reiese că la adresa din

Piatra-Neamț, str. Războieni, în perioada 1966-1975 figurează P.C. cu 768 m.p.; în anexa la Decretul de expropriere din 28 februarie 1967, figurează autorii contestatoarei

cu 130 m.p., iar suprafața identificată pe ridicările topo din 1929 conform

actului de proprietate este de 803,52 m.p.

Imobilul notificat,

în suprafață de 803,52 m.p., conform concluziilor raportului de expertiză

topografică, a fost dobândit de contestatoare și soțul ei P.G. (decedat la data

de 27 mai 1981), prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 15 iulie

1937 de Notariatul de Stat Județean Neamț, cu toate clădirile aflate pe el.

Dobândirea dreptului

de proprietate asupra imobilului și deținerea lui până la preluarea în

proprietatea statului sunt confirmate și de mențiunile din rolul fiscal, unde în

perioada 1966-1975, la adresa din Piatra-Neamț, str. Războieni, figurează P.G.

și P.C. cu suprafața de 768 m.p. și clădiri cu valoarea de asigurare de 20.406

lei.

Preluarea imobilului

de către stat s-a realizat în anul 1967, prin

Decretul de expropriere din 28

februarie 1967 în a cărui anexă, este evidențiat imobilul situat în

Piatra-Neamț, str. Războieni, jud. Neamț, compus din teren în suprafață de 130 m.p., proprietatea lui P.G. și P.E. Potrivit declarației autentificate la 30 august 2005 de

B.N.P. S.G., pentru suprafața expropriată s-au încasat despăgubiri de 12.000

lei.

Deși, în decretul

menționat este trecută doar suprafața de 130 m.p., din evidențele fiscale pe aceeași perioadă cei doi soți figurează cu o suprafață mai mare de teren, 768 m.p., și construcții, nerezultând că parte din teren ar fi ieșit din proprietatea acestora (în

rolul fiscal nu este evidențiată o atare înstrăinare), iar în prezent, terenul

este ocupat de clădiri noi aparținând unor societăți comerciale și de B-dul

Decebal.

Astfel, potrivit

expertului topo, din suprafața de 803,52 m.p., 493,52 m.p. (marcați cu verde) sunt ocupați de construcțiile și curtea interioară (prin care se face

aprovizionarea și accesul în clădire) a unor societăți comerciale, iar 310 m.p. (marcați cu albastru), sunt ocupați de B-dul Decebal, domeniu public al municipiului

Piatra-Neamț.

Rezultă astfel că din

proprietatea contestatoarei și a soțului ei a fost preluat, în fapt, de către

stat întregul imobil compus din teren în suprafață de 803,52 m.p. (potrivit actului de vânzare-cumpărare menționat mai sus) și construcțiile ridicate pe

el, respectiv:

casă de locuit din lemn, acoperită cu tablă, în suprafață de 125 m.p., compusă din 5 camere, beci de piatră dedesubt, grajd pentru animale cu fânar deasupra;

bucătărie de vară în suprafață de 15 m.p., edificată în 1957; garduri care

delimitau proprietatea pe trei laturi din lemn, iar pe o latură din plasă de

sârmă, potrivit declarației contestatoarei.

Un element în plus

pentru evaluarea construcțiilor îl constituie valorarea de asigurare menționată

în registrul fiscal, respectiv 20.406 lei în perioada 1966-1975.

În raport de situația

de fapt expusă, instanța a reținut, prin prisma condițiilor reglementate de

Legea nr. 10/2001, că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii, în sensul art. 4 alin. (2) și art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001;

imobilul

notificat a fost proprietatea sa și a soțului ei; preluarea de către stat a

fost abuzivă.

În mod nelegal a fost

respinsă notificarea, în condițiile în care toate condițiile prevăzute de Legea

nr. 10/2001 sunt îndeplinite în cauză și dovedite de contestatoare.

Întrucât,

construcțiile au fost demolate, iar terenul expropriat este în totalitate

ocupat de construcții noi și de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, potrivit art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001.

În raport de situația

actuală a imobilului evidențiată prin raportul de expertiză, numai parte din

teren este deținut de unitatea administrativ teritorială, respectiv 310 m.p., astfel că numai pentru această suprafață și pentru construcțiile demolate poate fi obligat

primarul să acorde reclamantei prin dispoziție motivată măsuri reparatorii prin

echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în compensare cu alte

bunuri sau servicii sau despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005. Pentru diferența de 493,52 m.p. teren situat în Piatra-Neamț, str.

Războieni, jud. Neamț, în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

primarul este obligat să identifice unitatea deținătoare și să comunice

reclamantei elementele de identificare a acesteia.

Instanța a apreciat

că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație pe parcursul procesului, cum

invocă în precizările depuse pentru ultimul termen de judecată. Simpla

înșiruire a unor societăți comerciale și a unor persoane fizice care dețin

terenuri și clădiri la aceeași adresă nu rezolvă problema identificării în

concret a unității care deține exact suprafața identificată prin expertiză de 493,52 m.p.

Întrucât nu s-a făcut

dovada că pârâta

SC

C. SRL ar deține vreo parte din imobilul notificat, neavând competență în

emiterea deciziei sau a dispoziției reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, a

fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, contestația

formulată fiind respinsă ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de

calitate procesuală pasivă.

Ca urmare a

respingerii contestației introduse împotriva

SC C. SRL, a fost respinsă și cererea

de chemare în garanție formulată de aceasta în contradictoriu cu A.V.A.S. și

S.I.F. Moldova SA.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., pârâta SC C. SRL a fost obligată să plătească chematei în

garanție S.I.F. Moldova SA cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC C. SRL, în termen legal și scutit de plata

taxei judiciare de timbru, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău

sub nr. 1294/103/2009.

Criticile formulate

au vizat, exclusiv, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către

chemata în garanție S.I.F. Moldova SA, apreciind că prin respingerea acțiunii

pentru lipsa calității procesuale pasive, lipsește orice culpă procesuală din

partea sa în formularea chemării în garanție; totodată, a mai susținut și

absența unei cereri din partea chematei în garanție privind obligarea sa la

cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 93 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale s-a admis apelul

pârâtei, sentința a fost schimbată, în parte, în sensul înlăturării obligării

pârâtei SC C. SRL la cheltuieli de judecată către chemata în garanție S.I.F.

Moldova SA; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; s-a respins

cererea intimatei S.I.F. Moldova SA privind plata cheltuielilor de judecată în

apel.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Art. 274 C. proc.

civ., condiționează în alin. (1) acordarea cheltuielilor de judecată nu numai

de „căderea în pretenții”, ci și de formularea unei cereri în acest sens de

către partea îndreptățită a le primi.

Prin urmare, în cauză

se putea dispune obligarea apelantei pârâte, ca titulară a cererii de chemare

în garanție, la cheltuieli de judecată către chemata în garanție S.I.F. Moldova

SA, numai în situația în care aceasta din urmă ar fi solicitat cheltuieli de

judecată de la apelanta pârâtă.

În cauză, față de

precizarea reclamantei de la 22 aprilie 2010, cum că înțelege a se judeca numai

cu Primarul municipiului Piatra-Neamț, achiesând la excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL, chemata în garanție S.I.F. Moldova SA a

revenit asupra solicitării inițiale de cheltuieli, din întâmpinarea depusă,

prin cererea depusă la 10 mai 2010, arătând că în noile împrejurări solicită

admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și obligarea

reclamantei la cheltuieli de judecată.

Este adevărat că a

existat și un subsidiar, prin care chemata în garanție S.I.F. Moldova SA

solicita cheltuielile de judecată de la pârâta SC C. SRL, însă, numai pentru

situația când cererea de chemare în garanție s-ar fi respins pentru lipsa

calității procesuale active a pârâtei în formularea cererii de chemare în

garanție, soluție care însă, nu a fost dispusă în cauză.

Mai trebuie reținut,

prin raportare la considerentele expuse de către prima instanță, și faptul că

respingerea cererii de chemare în garanție nu s-a datorat caracterului său

nefundat, caz în care s-ar fi pus problema unei culpe procesuale a titularului

său, ci ca o consecință a respingerii acțiunii față de pârâtul ce a formulat

cererea de chemare în garanție pentru lipsa calității sale procesuale pasive,

fapt ce exclude orice culpă în declanșarea litigiului; deci, doar reclamanta

putea fi ținută responsabilă în a suporta cheltuielile de judecată ale pârâtei

SC C. SRL și a chematelor în garanție A.V.A.S. București și S.I.F. Moldova SA,

ca și consecință a implicării nejustificate a acestor părți într-un litigiu ce

nu-i privea. Cum însă, S.I.F. Moldova SA nu a formulat apel, reclamantei nu i

se pot imputa aceste cheltuieli în apelul SC C. SRL.

Față de toate aceste

considerente, apelul a fost admis, sentința schimbată în parte, în sensul

înlăturării obligării pârâtei SC C. SRL la plata cheltuielilor de judecată;

s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Ca o consecință a admiterii

apelului, cumulativ cu poziția intimatei de negare a îndreptățirii apelantei de

a câștiga în apel, s-a respins solicitarea sa de acordare a cheltuielilor de

judecată din apel.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs, în termen legal, chemata în garanție S.I.F. Moldova

SA, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii apelului formulat de SC C. SRL, ca nefondat și obligarea acesteia

la plata cheltuielilor de judecată.

Criticile formulate

prin motivele de recurs vizează, în esență, următoarele aspecte:

În

primul rând, în mod greșit a reținut instanța de apel că S.I.F. Moldova SA nu a

solicitat obligarea SC C. SRL la cheltuieli de judecată.

Sub

acest aspect se arată că societatea recurentă a solicitat instanței de fond

obligarea SC C. SRL la plata cheltuielilor de judecată, cerere ce s-a făcut

într-o primă fază procesuală, prin întâmpinarea formulată de S.I.F. Moldova SA

la cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SRL.

Față

de obiectul cererii și cadrul procesul al litigiului în raport cu S.I.F.

Moldova SA, calitate de reclamant avea SC C. SRL și nu contestatoarea P.C., termenul

de reclamant fiind o atribuire generică dată pârâtei SC C. SRL.

Prin

precizările depuse la dosarul cauzei de contestatoarea P.C. la termenul din

data de 10 mai 2010, aceasta a solicitat admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a SC C. SRL.

Prin

adresa comunicată Tribunalului Neamț, la termenul din data de 10 mai 2010, s-a

solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a S.I.F.

Moldova SA și obligarea la cheltuieli de judecată.

Instanța

de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei

calității

procesuale pasive a S.I.F. Moldova SA, a respins

excepția lipsei calității procesuale active a SC C. SRL (invocate de S.I.F.

Moldova SA prin întâmpinare) și a respins cererea de chemare în garanție ca

nefondată.

Este

evident că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată s-a făcut cu

privire la SC C. SRL care are calitate de „reclamantă” în raport cu S.I.F.

Moldova SA și nu cu privire la contestatoarea P.C., fapt ce rezultă atât din

întâmpinare cât și din actele depuse în fața instanței de fond.

Fundamentul

juridic

al acordării cheltuielilor de

judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în

pretenții”. Acesta este motivul pentru care instanța de fond a concluzionat că,

formulând o cerere care s-a dovedit a fi nefondată, cheltuielile ocazionate de

aceasta, vor fi suportate exclusiv de partea care a formulat cererea de chemare

în garanție.

Astfel

înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.

proc. civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și

pârâtul care a formulat o cerere de chemare în garanție.

Stabilind

că temeiul juridic al acordării

cheltuielilor

de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în

pretenții, se observă că fapta acesteia

declanșează

o răspundere

civilă

delictuală al

cărei conținut îl

c

onstitui

e

obligația civilă de

reparare a

prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a

câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

SC

C. SRL trebuie să suporte cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă

hotărârea s-a pronunțat ori nu în favoarea sa, această soluție fiind

argumentată de faptul că cererea de chemare în garanție nu trebuie să aibă

drept consecință sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta

partea care va cădea în pretenții.

Examinând recursul

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că este fondat,

urmând să îl admită, pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate

prin motivele de recurs se circumscriu sferei de aplicabilitate a motivului de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ipoteza aplicării

greșite a legii în cauză.

Potrivit art. 274

alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Cheltuielile de

judecată au rolul de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind

suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică

tocmai de partea care a pierdut procesul.

Faptul că cererea

părții nu a fost soluționată în fond, ci pe excepție, nu poate să justifice

respingerea cererii de stabilire a cheltuielilor de judecată. Acordarea

acestora se bazează pe culpa procesuală a părții din vina căreia s-a purtat

procesul, neavând relevanță de la cine le solicită partea adversă care a

efectuat asemenea cheltuieli, indiferent de modul în care a fost soluționat

litigiul.

În speță, a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL,

contestația formulată de reclamanta P.C. împotriva acestei pârâte, fiind

respinsă ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală

pasivă.

Ca urmare a acestei

soluții

a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SRL în

contradictoriu cu A.V.A.S. și S.I.F. Moldova SA.

În acest context,

având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., prima instanță a obligat

pârâta SC C. SRL să plătească chematei în garanție S.I.F. Moldova SA

cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

Aceasta este soluția

corectă, și nu cea pronunțată în apel, de exonerare a pârâtei SC C. SRL de la

plată, deoarece la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată

stă culpa procesuală, astfel că din momentul în care se angajează un raport

procesual, prin chemarea în garanție a unor persoane (cum este cazul în speță),

titularul acestei cereri creează posibilitatea să fie chemate în judecată

persoane străine de proces, care au fost puse în situația de a face cheltuieli

nedatorate, așa că, fiind în culpă, titularul cererii de chemare în garanție

trebuie să plătească acele cheltuieli.

Pentru a nu fi în

culpă procesuală, titularul cererii de chemare în garanție ar fi trebuit să

renunțe la cererea formulată în acest sens. Or, acceptând judecarea cererii și

pierderea procesului în raport cu chemata în garanție, riscul acestei situații

trebuie să fie suportat de titularul cererii care, prin comportarea sa, o

obligat partea adversă să angajeze cheltuielile din proces.

Dispozițiile art. 274

C. proc. civ. prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul citat, fără a o menționa

in terminis, induce o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui ce prin

atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă

în timpul și cu ocazia purtării procesului.

Din această

perspectivă, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o aplicare

greșită a textului de lege la situația dedusă judecății, exonerând pârâta,

titular al cererii de chemare în garanție, de la plata cheltuielilor de

judecată justificate de persoana chemată în garanție.

Prin urmare, fiind

incident motivul de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în raport de art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.,

va admite recursul declarat de chemata în garanție S.I.F. Moldova SA, va

modifica decizia atacată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul

declarat de SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 622/ C din 10 mai 2010 a Tribunalului Neamț, secția civilă, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de chemata în garanție S.I.F. Moldova SA împotriva deciziei nr. 93 din

22 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Modifică decizia în

sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de SC C. SRL împotriva s

entinței civile nr.

622/ C din 10 mai 2010 a Tribunalului Neamț, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 08 martie 2012.