ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2593/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.C.D., în contradictoriu cu pârâții A.N.P. și P. Ploiești, a solicitat anularea actului administrativ - Decizia de sancționare emisă de Directorul General al A.N.P. sub nr. 524 din data de 5 octombrie 2009 și obligarea pârâților în solidar la plata daunelor precum obligarea acelorași pârâți la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 7 octombrie 2010 pârâtul P. Ploiești i-a comunicat actul administrativ nr. 524 din data de 5 octombrie 2009 emis de Directorul General al A.N.P.

prin care pârâta A.N.P. a dispus sancționarea sa disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5 % pe o perioadă de 3 luni. Reclamantul mai susține că abaterile disciplinare pentru care este sancționat sunt nefondate. Arată că nu se poate reține lipsa sa privind implicarea și coordonarea în soluționarea cererilor private de libertate având în vedere faptul că, deși și-a instruit, coordonat și îndrumat permanent subordonații cu atribuțiuni în domeniu, activitatea se realizează cu dificultate dat fiind că în cea mai marea parte a timpului a funcționat cu jumătate din personal: (doi comandanți pe secție din patru prevăzuți la cele patru secții de deținere-două interioare și două exterioare).

Mai susține că una dintre preocupările sale permanente a fost controlul, îndrumarea și instruirea tuturor subordonaților, inclusiv a celor de la sectorul vizită, însă, datorită schimbărilor succesive impuse de necesitatea aplicării programelor experimentale și care au dus la înființarea-desființarea unor funcții, modificarea unor atribuții specifice și totodată față de existența unui deficit de cadre, cei rămași primind alte însărcinări de serviciu decât cele specifice au existat și situații în care activitatea nu s-a putut desfășura în condiții de înaltă performanță.

În ceea ce privește atitudinea refractară, relaționarea defectuoasă și comportamentul necorespunzător față de echipa de control, apreciază că este o chestiune de interpretare subiectivă a comportamentului său de către doi dintre membrii comisiei și precizează că a avut o atitudine cooperantă, conciliantă, încercând însă să le explice care sunt limitele competențelor sale funcționale, fapt care însă a fost de natură să înrăutățească comunicare dintre reclamant și aceștia, întrucât, datorită situației create în unitate prin ieșirea intempestivă la pensie a directorului adjunct pentru Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar, membrii comisiei nu au avut cu cine discuta anumite aspecte pe care le considerau perfectibile.

Pârâtul P. Ploiești, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a unității. De asemenea, pârâta A.N.P- a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția lipsei procedurii prealabile iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâta a susținut că faptele imputate reclamantului constituie abateri disciplinare în înțelesul art. 61 lit. b), d) și p) și art. 46 lit. d), e), g) și j) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., cu modificările și completările ulterioare și că, prin actul de sesizare, în sarcina reclamantului au fost reținute mai multe încălcări ale atribuțiilor stabilite prin fișa postului, respectiv: neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; depășirea atribuțiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele private de libertate care contravine legii privind; executarea pedepselor, sau față de alte persoane cu care a intră în contact în timpul executării serviciului; neexecutarea cu profesionalism și în termenul stabilit a tuturor atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și a dispozițiilor date de conducătorii ierarhici; nu a manifestat preocupare și interes pentru perfecționarea nivelului de instruire profesională; nu s-a conformat dispozițiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.

2. Soluția instanței de fond. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 194 pronunțată în data de 21 septembrie 2010, a respins excepțiile lipsei plângerii prealabile și lipsei calității procesuale pasive a P. Ploiești, invocate de intimată. Totodată, prin aceeași sentință,a admis acțiunea formulată de reclamantul D.C.C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.P. și P. Ploiești și, pe cale de consecință, a dispus anularea Deciziei de sancționare nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P., precum și plata către intimat, în subsidiar, a drepturilor bănești cuvenite de 5 % din salariul pe cele trei luni (3 luni) de care a fost privat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile, instanța a constat că nu este întemeiată sens în care a respins-o ca atare, întrucât reclamantul a îndeplinit procedura specială prevăzută de lege, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Referitor la excepția invocată de pârâtul P. Ploiești, respectiv excepția lipsei calității procesuale, instanța a constat că nu este întemeiată și a respins-o, arătând că reclamantul este angajat al P. Ploiești, astfel că hotărârea ce se va pronunța în cauză trebuie să-i fie opozabilă. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Decizia nr. 524/05 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.NP.

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4), art. 48 lit. d), e), g) și j), art. 68 lit. b), d) și p), art. 70 lit. b) și art. 73 din Legea nr. 293/2004, art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului de Justiție nr. 2856/C/2004, nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ, respectiv nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 2856/C/2004. Mai mult, arată instanța, din Nota de constatare nr. 230681/ DSDRP din 03 iulie 2009 în temeiul căreia s-a dispus sancționarea reclamantului, reiese că „relația acestuia cu conducerea penitenciarului nu este una benefică .. comisarul D.D. a refuzat în mai multe rânduri să preia atribuțiile directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar” propunându-se sesizarea Comisiei de Disciplină.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții M.J. – A.N.P. și P. Ploiești. I. În recursul declarat de P. Ploiești se arată că instanța de fond, în mod neîntemeiat, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, ignorând că sancțiunea a fost aplicată de A.N.P. prin Decizia nr. 524/2009 iar activitatea de cercetare disciplinară a fost realizată de comisia de disciplină din cadrul A.N.P. Fiind o acțiune prin care se solicită anularea unui act administrativ de sancționare emis de o autoritate publică nu poate fi citată ca pârâtă o autoritate publică subordonată, chiar dacă intimatul contestator își desfășoară activitatea la P. Ploiești, astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Pe fond, se arată că din cuprinsul deciziei de sancționare rezultă acțiunile și inacțiunile de care se face vinovat contestatorul. În actele comisiei de disciplină sunt prezentate faptele care constituie abateri disciplinare, iar în Nota de constatare nr. 230691/DSDRP/2009 sunt prezentate motivele pentru care nu au fost reținute apărările invocate de contestator la obiecțiunile la referatul comisiei de disciplină. II. În recursul declarat de M.J. – A.N.P. se arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece s-a făcut confuzie între sesizarea formulată către comisia de disciplină și decizia de sancționare, ca act fiscal prin care se aplică sancțiunea.

În art. 22 din Anexa 1 la O.M.J. nr. 2856/C/2004 este precizat actul prin care este sesizată comisia de disciplină și prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă sesizarea. S-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P. pentru că aceasta nu este motivată, deși motivarea constituie una din condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ.

Într-adevăr, motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ și ea are o dublă finalitate: pe de o parte, îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative și se poate verifica dacă actul este sau nu întemeiat, iar, pe de altă parte, permite autorităților judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. În cauză, Decizia nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P. prin care comisarul D.F.C.D. a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate, de 5 % pe o perioadă de 3 luni și a fost emisă în baza art. 48 lit. d), e), g) și j), art. 68 alin. (1), art. 69 lit. b), d) și p), art. 70 lit. b) și art. 73 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din A.N.P.

și având în vedere Referatul nr. 23068/ CD din 30 septembrie 2009 privind propunerea de sancționare a contestatorului. Chiar în cuprinsul deciziei se indică faptele ce i se impută prin actul de sesizare, respectiv: - neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; - depășirea atribuțiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele private de libertate care contravine legii privind executarea pedepselor, sau față de alte persoane cu care intră în contact în timpul executării serviciului; - neexecutarea cu profesionalism și în termenul stabilit a tuturor atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și a dispozițiilor date de conducătorii ierarhici; - nu a manifestat preocupare și interes pentru perfecționarea nivelului de instruire profesională; - nu s-a conformat dispozițiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.

Tot în decizie se precizează abaterile disciplinare și în ce se materializează acestea, astfel cum au fost aprobate în Comisia de disciplină: - insuficienta implicare și coordonare a procedurii de soluționare a cererilor persoanelor private de libertate în ceea ce privește înregistrarea acestora în modulul corespunzător din aplicația informatizată și înmânarea bonurilor cu nr. de înregistrare a cererii tuturor deținuților; - neîntocmirea la nivelul serviciului, aplicarea regimurilor planurilor de muncă (lunare, trimestriale) și a analizelor activităților desfășurate; - neaducerea la cunoștință, sub semnătură, a unor fișe ale posturilor actualizate pe anul 2009 pentru personalul din subordine; - neactualizarea tabelului de acces în cadrul secției a II-a de deținere și neînregistrarea registrului de audiențe a șefului secției de deținere; - superficialitate în coordonarea și instruirea personalului care își desfășoară activitatea în cadrul sectorului vizite și a personalului de supraveghere cu privire la modul de efectuare a activităților specifice apelului zilnic, accesul în cadrul penitenciarului al persoanelor private de libertate; - insuficienta implicare în cunoașterea problemelor reale în cadrul secțiilor de deținere, aspect relevat și de numărul redus de audiențe ținut cu persoanele private de libertate; - atitudinea refractară,

relaționarea defectuoasă și comportamentul necorespunzător față de reprezentanții echipei de control și neexecutarea dispozițiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct. În același timp, la dosarul instanței de fond au fost depuse actele din care rezultă că cele două funcții ale motivării, cea de transparență a actului administrativ și cea de posibilitatea cenzurării de către instanță, sunt îndeplinite deoarece reclamantul contestator a formulat obiecțiuni la procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului executat, în perioada 22 - 25 iunie 2009, la Penitenciarul Ploiești, ce au fost parțial însușite, la referatul comisiei de disciplină, dar au existat și fapte care constituie abateri disciplinare și pentru care a fost emisă decizia de sancționare.

Faptul că în decizie au fost reluate și prezentate faptele, concluziile consemnate de Comisia de disciplină, temeiul de drept al sancțiunilor aplicate, conduc la concluzia că decizia atacată este un act administrativ motivat. Nu era necesară reluarea in extenso a tuturor concluziilor raportului comisiei de disciplină, mai ales că decizia a fost emisă și în baza acestuia, iar actele premergătoare au fost comunicate contestatorului. Se constată că instanța de fond a anulat actul atacat pentru nemotivare fără a analiza legalitatea și temeinicia acestuia, ceea ce presupune o necercetare temeinică a fondului cauzei, deși actul administrativ era motivat. De aceea, vor fi admise recursurile, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 312 alin. (5) teza I C. proc.

civ. La rejudecare, instanța va analiza legalitatea și temeinicia actului contestat, în raport de motivele invocate de contestator și de apărările părților. Referitor la criticile din motivele de recurs ce vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a P. Ploiești, se constată că acestea sunt nefondate pentru că, într-adevăr actul contestat este emis de o autoritate ierarhic superioară acesteia, dar pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța, în condițiile în care contestatorul este funcționar public în cadrul P. Ploiești, se impunea citarea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții P. Ploiești și M.J. – A.N.P. împotriva Sentinței nr. 194 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2011.