ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2593/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2593/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios

administrativ și fiscal, reclamantul D.C.D., în contradictoriu cu pârâții A.N.P.

și P. Ploiești, a solicitat anularea actului administrativ - Decizia de

sancționare emisă de Directorul General al A.N.P. sub nr. 524 din data de 5

octombrie 2009 și obligarea pârâților în solidar la plata daunelor precum

obligarea acelorași pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, la data de 7 octombrie 2010 pârâtul P. Ploiești i-a

comunicat actul administrativ nr. 524 din data de 5 octombrie 2009 emis de

Directorul General al A.N.P. prin care pârâta A.N.P. a dispus sancționarea sa

disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției

ocupate cu 5 % pe o perioadă de 3 luni.

Reclamantul mai

susține că abaterile disciplinare pentru care este sancționat sunt nefondate.

Arată că nu se poate reține lipsa sa privind implicarea și coordonarea în

soluționarea cererilor private de libertate având în vedere faptul că, deși

și-a instruit, coordonat și îndrumat permanent subordonații cu atribuțiuni în

domeniu, activitatea se realizează cu dificultate dat fiind că în cea mai marea

parte a timpului a funcționat cu jumătate din personal: (doi comandanți pe

secție din patru prevăzuți la cele patru secții de deținere-două interioare și

două exterioare).

Mai susține că una

dintre preocupările sale permanente a fost controlul, îndrumarea și instruirea

tuturor subordonaților, inclusiv a celor de la sectorul vizită, însă, datorită

schimbărilor succesive impuse de necesitatea aplicării programelor

experimentale și care au dus la înființarea-desființarea unor funcții,

modificarea unor atribuții specifice și totodată față de existența unui deficit

de cadre, cei rămași primind alte însărcinări de serviciu decât cele specifice

au existat și situații în care activitatea nu s-a putut desfășura în condiții

de înaltă performanță.

În ceea ce privește

atitudinea refractară, relaționarea defectuoasă și comportamentul

necorespunzător față de echipa de control, apreciază că este o chestiune de

interpretare subiectivă a comportamentului său de către doi dintre membrii

comisiei și precizează că a avut o atitudine cooperantă, conciliantă, încercând

însă să le explice care sunt limitele competențelor sale funcționale, fapt care

însă a fost de natură să înrăutățească comunicare dintre reclamant și aceștia,

întrucât, datorită situației create în unitate prin ieșirea intempestivă la

pensie a directorului adjunct pentru Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar,

membrii comisiei nu au avut cu cine discuta anumite aspecte pe care le

considerau perfectibile.

Pârâtul P. Ploiești,

prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a unității.

De asemenea, pârâta A.N.P-

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii,

excepția lipsei procedurii prealabile iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii.

Pârâta a susținut că

faptele imputate reclamantului constituie abateri disciplinare în înțelesul art.

61 lit. b), d) și p) și art. 46 lit. d), e), g) și j) din Legea nr. 293/2004

privind statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., cu

modificările și completările ulterioare și că, prin actul de sesizare, în

sarcina reclamantului au fost reținute mai multe încălcări ale atribuțiilor

stabilite prin fișa postului, respectiv: neglijență și superficialitate în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; depășirea atribuțiilor de serviciu ori

manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele private de

libertate care contravine legii privind; executarea pedepselor, sau față de

alte persoane cu care a intră în contact în timpul executării serviciului;

neexecutarea cu profesionalism și în termenul stabilit a tuturor atribuțiilor

de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și a dispozițiilor date de

conducătorii ierarhici; nu a manifestat preocupare și interes pentru

perfecționarea nivelului de instruire profesională; nu s-a conformat

dispozițiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.

de fond.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

194 pronunțată în data de 21 septembrie 2010, a respins excepțiile lipsei plângerii prealabile și lipsei calității procesuale pasive a P. Ploiești, invocate de

intimată.

Totodată, prin

aceeași sentință,a admis acțiunea formulată de reclamantul D.C.C., în

contradictoriu cu pârâtele A.N.P. și P. Ploiești și, pe cale de consecință, a

dispus anularea Deciziei de sancționare nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul

general al A.N.P., precum și plata către intimat, în subsidiar, a drepturilor

bănești cuvenite de 5 % din salariul pe cele trei luni (3 luni) de care a fost

privat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei plângerii prealabile, instanța a constat că nu este întemeiată

sens în care a respins-o ca atare, întrucât reclamantul a îndeplinit procedura

specială prevăzută de lege, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Referitor la excepția

invocată de pârâtul P. Ploiești, respectiv excepția lipsei calității

procesuale, instanța a constat că nu este întemeiată și a respins-o, arătând că

reclamantul este angajat al P. Ploiești, astfel că hotărârea ce se va pronunța

în cauză trebuie să-i fie opozabilă.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că Decizia nr. 524/05 octombrie 2009 emisă de directorul general

al A.NP. în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4), art. 48 lit. d), e), g) și

j), art. 68 lit. b), d) și p), art. 70 lit. b) și art. 73 din Legea nr. 293/2004,

art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului de Justiție nr. 2856/C/2004,

nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ, respectiv nu

îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. c) din

Ordinul nr. 2856/C/2004.

Mai mult, arată

instanța, din Nota de constatare nr. 230681/ DSDRP din 03 iulie 2009 în temeiul

căreia s-a dispus sancționarea reclamantului, reiese că „relația acestuia cu

conducerea penitenciarului nu este una benefică .. comisarul D.D. a refuzat în

mai multe rânduri să preia atribuțiile directorului adjunct pentru siguranța deținerii

și regim penitenciar” propunându-se sesizarea Comisiei de Disciplină.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții M.J. – A.N.P. și P. Ploiești.

I. În recursul

declarat de P. Ploiești se arată că instanța de fond, în mod neîntemeiat, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, ignorând că

sancțiunea a fost aplicată de A.N.P. prin Decizia nr. 524/2009 iar activitatea

de cercetare disciplinară a fost realizată de comisia de disciplină din cadrul

A.N.P.

Fiind o acțiune prin

care se solicită anularea unui act administrativ de sancționare emis de o

autoritate publică nu poate fi citată ca pârâtă o autoritate publică subordonată,

chiar dacă intimatul contestator își desfășoară activitatea la P. Ploiești,

astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a

acestuia.

Pe fond, se arată că

din cuprinsul deciziei de sancționare rezultă acțiunile și inacțiunile de care

se face vinovat contestatorul.

În actele comisiei de

disciplină sunt prezentate faptele care constituie abateri disciplinare, iar în

Nota de constatare nr. 230691/DSDRP/2009 sunt prezentate motivele pentru care

nu au fost reținute apărările invocate de contestator la obiecțiunile la

referatul comisiei de disciplină.

II. În recursul

declarat de M.J. – A.N.P. se arată că hotărârea instanței de fond a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece s-a făcut confuzie între

sesizarea formulată către comisia de disciplină și decizia de sancționare, ca

act fiscal prin care se aplică sancțiunea.

În art. 22 din Anexa

1 la O.M.J. nr. 2856/C/2004 este precizat actul prin care este sesizată comisia

de disciplină și prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă sesizarea.

S-a solicitat

admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

dispus anularea Deciziei nr. 524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul

general al A.N.P. pentru că aceasta nu este motivată, deși motivarea constituie

una din condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ.

Într-adevăr,

motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ

și ea are o dublă finalitate: pe de o parte, îndeplinește o funcție de transparență

a procedurilor administrative și se poate verifica dacă actul este sau nu

întemeiat, iar, pe de altă parte, permite autorităților judiciare să exercite

controlul de legalitate asupra acestuia.

În cauză, Decizia nr.

524 din 5 octombrie 2009 emisă de directorul general al A.N.P. prin care comisarul

D.F.C.D. a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare

funcției ocupate, de 5 % pe o perioadă de 3 luni și a fost emisă în baza art. 48

lit. d), e), g) și j), art. 68 alin. (1), art. 69 lit. b), d) și p), art. 70 lit.

b) și art. 73 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici

din A.N.P. și având în vedere Referatul nr. 23068/ CD din 30 septembrie 2009

privind propunerea de sancționare a contestatorului.

Chiar în cuprinsul

deciziei se indică faptele ce i se impută prin actul de sesizare, respectiv:

- neglijență și superficialitate

în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;

- depășirea

atribuțiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător

față de persoanele private de libertate care contravine legii privind

executarea pedepselor, sau față de alte persoane cu care intră în contact în

timpul executării serviciului;

- neexecutarea cu

profesionalism și în termenul stabilit a tuturor atribuțiilor de serviciu

stabilite prin fișa postului, precum și a dispozițiilor date de conducătorii

ierarhici;

- nu a manifestat

preocupare și interes pentru perfecționarea nivelului de instruire

profesională;

- nu s-a conformat

dispozițiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.

Tot în decizie se

precizează abaterile disciplinare și în ce se materializează acestea, astfel

cum au fost aprobate în Comisia de disciplină:

- insuficienta

implicare și coordonare a procedurii de soluționare a cererilor persoanelor

private de libertate în ceea ce privește înregistrarea acestora în modulul

corespunzător din aplicația informatizată și înmânarea bonurilor cu nr. de

înregistrare a cererii tuturor deținuților;

- neîntocmirea la

nivelul serviciului, aplicarea regimurilor planurilor de muncă (lunare, trimestriale)

și a analizelor activităților desfășurate;

- neaducerea la

cunoștință, sub semnătură, a unor fișe ale posturilor actualizate pe anul 2009

pentru personalul din subordine;

- neactualizarea

tabelului de acces în cadrul secției a II-a de deținere și neînregistrarea

registrului de audiențe a șefului secției de deținere;

- superficialitate în

coordonarea și instruirea personalului care își desfășoară activitatea în

cadrul sectorului vizite și a personalului de supraveghere cu privire la modul

de efectuare a activităților specifice apelului zilnic, accesul în cadrul

penitenciarului al persoanelor private de libertate;

- insuficienta

implicare în cunoașterea problemelor reale în cadrul secțiilor de deținere,

aspect relevat și de numărul redus de audiențe ținut cu persoanele private de

libertate;

- atitudinea

refractară, relaționarea defectuoasă și comportamentul necorespunzător față de

reprezentanții echipei de control și neexecutarea dispozițiilor date de

conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.

În același timp, la

dosarul instanței de fond au fost depuse actele din care rezultă că cele două

funcții ale motivării, cea de transparență a actului administrativ și cea de

posibilitatea cenzurării de către instanță, sunt îndeplinite deoarece reclamantul

contestator a formulat obiecțiuni la procesul-verbal încheiat cu ocazia

controlului executat, în perioada 22 - 25 iunie 2009, la Penitenciarul Ploiești, ce au fost parțial însușite, la referatul comisiei de disciplină, dar

au existat și fapte care constituie abateri disciplinare și pentru care a fost

emisă decizia de sancționare.

Faptul că în decizie

au fost reluate și prezentate faptele, concluziile consemnate de Comisia de

disciplină, temeiul de drept al sancțiunilor aplicate, conduc la concluzia că

decizia atacată este un act administrativ motivat.

Nu era necesară

reluarea in extenso a tuturor concluziilor raportului comisiei de disciplină,

mai ales că decizia a fost emisă și în baza acestuia, iar actele premergătoare

au fost comunicate contestatorului.

Se constată că

instanța de fond a anulat actul atacat pentru nemotivare fără a analiza

legalitatea și temeinicia acestuia, ceea ce presupune o necercetare temeinică a

fondului cauzei, deși actul administrativ era motivat.

De aceea, vor fi

admise recursurile, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.

La rejudecare,

instanța va analiza legalitatea și temeinicia actului contestat, în raport de

motivele invocate de contestator și de apărările părților.

Referitor la

criticile din motivele de recurs ce vizează greșita soluționare a excepției

lipsei calității procesuale pasive a P. Ploiești, se constată că acestea sunt

nefondate pentru că, într-adevăr actul contestat este emis de o autoritate

ierarhic superioară acesteia, dar pentru  a-i fi opozabilă hotărârea ce se va

pronunța, în condițiile în care contestatorul este funcționar public în cadrul

P. Ploiești, se impunea citarea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții P. Ploiești și M.J. – A.N.P. împotriva Sentinței nr. 194

din 21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2011.