ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârile care au declanșat conflictul negativ de competență Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC H. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu anularea obligației de plată a sumei de 12.232 RON, comunicată petentei prin înștiințarea de plată nr. 61191/29 iulie 2010, sumă pentru care s-a emis somație și titlu executoriu de către Administrația Fondului de Mediu. În motivare, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții efectuată de către Administrația Fondului de Mediu, inspecție în urma căreia i-au fost stabilite obligații de plată în privința cărora petenta a solicitat eșalonarea la plată.

Ulterior acestui demers petenta a primit înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 prin care i s-a comunicat că datorează suma de 12.232 RON, înștiințare care a fost emisă fără a exista un titlu executoriu care să conțină suma menționată în înștiințare. Ca atare această înștiințare este nelegală, motiv pentru care reclamanta a solicitat să fie anulată. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 558/CA din 15 februarie 2011 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, actul contestat fiind emis de o autoritate publică centrală, în speță, Administrația Fondului de Mediu.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a solicitat reclamantei precizări cu privire la obiectul acțiunii sale, reclamanta arătând printr-o notă scrisă, depusă la dosar că înțelege să conteste înștiințarea de plată nr. 61191/29 iulie 2010 și titlul executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010. Față de precizarea de acțiune a reclamantei, și față de obiectul acțiunii, Curtea de Apel a calificat acțiunea reclamantei ca fiind contestație la executare, iar prin Sentința nr. 111 din 30 mai 2011 a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, instanța de executare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că reclamanta nu contestă un act administrativ, ci actele de executare silită, respectiv înștiințarea de plată, somație și titlul executoriu emise la data de 29 iulie 2010 și 07 septembrie 2010 de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, pentru accesorii în valoare de 12.232 RON. În concluzie, Curtea de Apel a apreciat că obiectul cauzei nu are natura juridică de contencios ci de drept comun, fiind de fapt o contestație la actele de executare silită, neavând relevanță faptul că aceste acte sunt emise de o autoritate publică centrală. Judecătoria Brașov, prin Sentința nr. 12039 din 21 octombrie 2011 a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Prin aceeași sentință a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brașov, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov și în conformitate cu art. 22 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brașov, analizând natura actelor contestate de petentă, respectiv înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 și titlul executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, a constatat că cele două acte au naturi juridice diferite, naturi ce impun aplicarea unor proceduri diferite.

Astfel, înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 este un act administrativ ce intră sub incidența procedurii de contestare a Legii nr. 554/2004, în vreme ce titlul executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, act emis în cadrul procedurii de executare silită, intră sub incidența dispozițiilor art. 136 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Cum cele două proceduri amintite atrag competențe materiale diferite, contestarea actului administrativ fiscal fiind de competența instanțelor de contencios administrativ, iar contestarea actului de executare fiind de competența instanței de executare, în speță, judecătoria, instant a procedat la disjungerea contestației împotriva înștiințării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 de contestația împotriva titlului executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, prezentul dosar având ca obiect contestația împotriva înștiințării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 Analizând contestația formulată de SC H. SRL împotriva înștiințării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 emisă de Administrația Fondului de Mediu, instanța a constatat că prin intermediul înștiințării de plată i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 12.232 RON ce reprezintă majorări de întârziere ( dobânzi) calculate până la 30 iunie 2010. Judecătoria Brașov a constatat că înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 este un act administrativ fiscal prin care sunt determinate obligații de plată fiscale, îndeplinind condițiile cuprinse în art. 41 C. proc.

fisc., fiind un act emis de organul fiscal în aplicarea legislației pentru stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În concluzie, judecătoria a reținut că actul contestat de petentă privește accesorii la taxe și impozite a căror valoare nu depășește 500.000 RON, astfel că, raportat la prevederile art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, competența de a soluționa litigiu. 2. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca regulator de competență Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că a fost legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a soluționa conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reține că potrivit cererii inițiale și a precizărilor depuse la judecătorie, rezultă că reclamantul solicită anularea obligației de plată în sumă de 12.232 RON adusă la cunoștință prin înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 emisă de Administrația Fondului de Mediu. După cum bine a reținut Judecătoria Brașov, înștiințarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal, natura juridică a acestuia fiind stabilită în mod expres prin dispozițiile pct. 5.2 din Ordinul nr. 519/2005. Potrivit art. 145 alin. (1) C. proc. fisc., executarea silită începe prin comunicarea somației, emisă în baza unui titlu executoriu.

Așadar, primul act de executare silită este somația. Înștiințarea de plată este acel act prin care debitorul unei obligații fiscale este înștiințat cu privire la existența și cuantumul datoriilor bugetare, stabilite în sarcina acestuia. Potrivit reglementării cuprinse în C. proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Prin înștiințarea de plată s-au adus la cunoștința contribuabilului datoriile pe care le are față de bugetul asigurărilor de sănătate. Având în vedere caracterizarea legală prin Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 a înștiințării de plată, ca fiind un act administrativ fiscal, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, aparține instanței de contencios administrativ și nu judecătoriei.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. În consecință, întrucât actul contestat de petentă privește accesorii la taxe și impozite a căror valoare nu depășește 500.000 RON, competența de soluționa litigiul aparține secției de contencios administrativ a Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC H. SRL și intimata Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Venituri, în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2011.