ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5958/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

negativ de competență

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta SC H. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația

Fondului de Mediu anularea obligației de plată a sumei de 12.232 RON,

comunicată petentei prin înștiințarea de plată nr. 61191/29 iulie 2010, sumă

pentru care s-a emis somație și titlu executoriu de către Administrația Fondului

de Mediu.

În motivare,

reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții efectuată de către

Administrația Fondului de Mediu, inspecție în urma căreia i-au fost stabilite

obligații de plată în privința cărora petenta a solicitat eșalonarea la plată.

Ulterior acestui

demers petenta a primit înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 prin

care i s-a comunicat că datorează suma de 12.232 RON, înștiințare care a fost

emisă fără a exista un titlu executoriu care să conțină suma menționată în

înștiințare.

Ca atare această

înștiințare este nelegală, motiv pentru care reclamanta a solicitat să fie

anulată.

Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 558/CA din

15 februarie 2011 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, actul

contestat fiind emis de o autoritate publică centrală, în speță, Administrația

Fondului de Mediu.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal a solicitat reclamantei precizări cu privire la obiectul acțiunii sale,

reclamanta arătând printr-o notă scrisă, depusă la dosar că înțelege să

conteste înștiințarea de plată nr. 61191/29 iulie 2010 și titlul executoriu nr.

71349/07 septembrie 2010.

Față de precizarea de

acțiune a reclamantei, și față de obiectul acțiunii, Curtea de Apel a calificat

acțiunea reclamantei ca fiind contestație la executare, iar prin Sentința nr.

111 din 30 mai 2011 a admis excepția de necompetență materială, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Brașov, instanța de executare.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut că reclamanta nu contestă un act

administrativ, ci actele de executare silită, respectiv înștiințarea de plată,

somație și titlul executoriu emise la data de 29 iulie 2010 și 07 septembrie

2010 de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, pentru accesorii în valoare

de 12.232 RON.

În concluzie, Curtea

de Apel a apreciat că obiectul cauzei nu are natura juridică de contencios ci

de drept comun, fiind de fapt o contestație la actele de executare silită,

neavând relevanță faptul că aceste acte sunt emise de o autoritate publică

centrală.

Judecătoria Brașov,

prin Sentința nr. 12039 din 21 octombrie 2011 a admis excepția de necompetență

materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Prin aceeași sentință

a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brașov,

Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov și în conformitate cu art. 22 C.

proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Brașov, analizând natura actelor contestate de

petentă, respectiv înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 și titlul

executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, a constatat că cele două acte au

naturi juridice diferite, naturi ce impun aplicarea unor proceduri diferite.

Astfel, înștiințarea

de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 este un act administrativ ce intră sub

incidența procedurii de contestare a Legii nr. 554/2004, în vreme ce titlul

executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, act emis în cadrul procedurii de

executare silită, intră sub incidența dispozițiilor art. 136 și urm. din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Cum cele două

proceduri amintite atrag competențe materiale diferite, contestarea actului

administrativ fiscal fiind de competența instanțelor de contencios

administrativ, iar contestarea actului de executare fiind de competența instanței

de executare, în speță, judecătoria, instant a procedat la disjungerea

contestației împotriva înștiințării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 de

contestația împotriva titlului executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010,

prezentul dosar având ca obiect contestația împotriva înștiințării de plată nr.

61191 din 29 iulie 2010

Analizând contestația

formulată de SC H. SRL împotriva înștiințării de plată nr. 61191 din 29 iulie

2010 emisă de Administrația Fondului de Mediu, instanța a constatat că prin

intermediul înștiințării de plată i s-a pus în vedere contestatoarei să achite

suma de 12.232 RON ce reprezintă majorări de întârziere ( dobânzi) calculate

până la 30 iunie 2010.

Judecătoria Brașov a

constatat că înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 este un act

administrativ fiscal prin care sunt determinate obligații de plată fiscale,

îndeplinind condițiile cuprinse în art. 41 C. proc. fisc., fiind un act emis de

organul fiscal în aplicarea legislației pentru stabilirea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

În concluzie,

judecătoria a reținut că actul contestat de petentă privește accesorii la taxe

și impozite a căror valoare nu depășește 500.000 RON, astfel că, raportat la

prevederile art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că revine

secției de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, competența de a

soluționa litigiu.

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca

regulator de competență

Înalta Curte, în raport

de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că a fost legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că potrivit cererii inițiale și a precizărilor depuse la judecătorie,

rezultă că reclamantul solicită anularea obligației de plată în sumă de 12.232

RON adusă la cunoștință prin înștiințarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010

emisă de Administrația Fondului de Mediu.

După cum bine a

reținut Judecătoria Brașov, înștiințarea de plată are caracterul unui act

administrativ fiscal, natura juridică a acestuia fiind stabilită în mod expres

prin dispozițiile pct. 5.2 din Ordinul nr. 519/2005.

Potrivit art. 145

alin. (1) C. proc. fisc., executarea silită începe prin comunicarea somației,

emisă în baza unui titlu executoriu.

Așadar, primul act de

executare silită este somația.

Înștiințarea de plată

este acel act prin care debitorul unei obligații fiscale este înștiințat cu

privire la existența și cuantumul datoriilor bugetare, stabilite în sarcina

acestuia.

Potrivit

reglementării cuprinse în C. proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul

emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea,

modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

Prin înștiințarea de

plată s-au adus la cunoștința contribuabilului datoriile pe care le are față de

bugetul asigurărilor de sănătate.

Având în vedere

caracterizarea legală prin Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 a înștiințării de

plată, ca fiind un act administrativ fiscal, competența de soluționare a

cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, aparține instanței

de contencios administrativ și nu judecătoriei.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

litigiile privind actele administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În consecință,

întrucât actul contestat de petentă privește accesorii la taxe și impozite a

căror valoare nu depășește 500.000 RON, competența de soluționa litigiul

aparține secției de contencios administrativ a Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC H. SRL și intimata

Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Venituri, în favoarea

Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2011.