ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta B.O.M. în

contradictoriu cu A.J.P.S. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 3000186 din 16

martie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata indemnizației lunare

neplafonate pentru fiecare din cei doi copii născuți la data de 06 septembrie 2008.

S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

Reclamanta a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru

aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

În

motivarea excepției invocate s-a arătat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din

H.G. nr. 1025/2006 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea

cărora au fost emise, luând în considerare definiția stabilită pentru naștere

ca fază (eveniment) biologic. Definind nașterea ca aducerea pe lume a unuia sau

mai mulți copii, se completează în mod nelegal actul normativ cu forță

superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității

de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și copiii dintr-o

sarcină multiplă.

Prin

sentința 264/CA/2009 din 15 decembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul Guvernul României, a admis cererea de intervenție în

interesul pârâtului formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

a respins excepția de nelegalitate ridicată de reclamanta B.A.M. în

contradictoriu cu A.J.P.S. Sibiu și Guvernul României având ca obiect art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că art. 4 alin. (2) din

Legea 554/2004 se referă la actul administrativ unilateral, fără a mai distinge

între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, așa cum

procedează legiuitorul în art. 4 alin. (1) din același act normativ, astfel că

dispozițiile celor două texte legale se

impune

a fi interpretate în sensul aplicării lor.

Excepția

de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la

lege, iar pentru a fi admisibilă excepția trebuie să privească un act

administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, care se

referă atâția actul cu caracter individual cât și la actul cu caracter

normativ.

Așadar

excepția de inadmisibilitate ridicată se dovedește a fi neîntemeiată.

Instanța

de contencios administrativ învestită cu excepția de nelegalitate are de

examinat concordanța actului administrativ dedus judecății cu actele normative

cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis,

conform

principiului ierarhiei și forței juridice

a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituția României

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamanta B.O.M. a declarat recurs criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că recurenta a invocat excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile

art. 1 si art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

În

motivarea excepției a arătat ca dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006 care definesc nașterea ca fiind " aducerea pe lume a unuia sau

nai multor copii" nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 si art. 6

alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005 potrivit

cărora "concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele

trei nașteri sau după caz pentru primii trei copiii ".

Recurenta

mai arată că soluția instanței de fond este nelegală întrucât art. 6 din O.U.G.

nr. 148/2005 raportează acordarea indemnizației lunare la numărul de copii

născuți si nu la numărul nașterilor, astfel încât art. 1 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 apar ca fiind nelegale, venind în

contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicare cărora au fost emise.

H.G.

nr. 1025/2006 prin art. 3 adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost

adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copiii proveniți

dintr-o naștere simplă și una multiplă. Este încălcat astfel principiul

nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și art. 16 alin. (1) din Constituția României, care obligă la aplicarea

unui tratament egal persoanelor aflate în situații identice, respectiv, cum

este cazul în speța, între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni)

și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

De

asemenea, recurenta mai susține că soluția primei instanțe nu face decât să

impună aceasta discriminare pentru că în speța, pentru perioada 10 ianuarie 2009,

data începerii concediului de îngrijire a copilului și data de 18 iunie 2009,

data intrări în vigoare a legii de modificare, deci pentru o perioada de mai

bine de 5 luni nu pot obține nici o reparație, deși anterior intrării în

vigoare a legii constant instanțele judecătorești recunoșteau acordarea

indemnizației pentru fiecare dintre copiii născuți dintr-o sarcină multiplă,

iar după data de 18 iunie 2009 legiuitorul însuși a recunoscut acest drept,

"ratificând" practic justețea soluțiilor pronunțate constant de către

instanțele judecătorești.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Acordarea

indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii,

o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G.

nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De

asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a

avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu

poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la

beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări

obiective.

H.G.

nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului.

Prin

acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate

pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au

fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele

metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile

legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită

pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează

o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o

justificare de ordin obiectiv.

Definind

nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii,

art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu

forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul

egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și

multiplă.

Art.

6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea

creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai

persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

(persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în

vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de

urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind

nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și

limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul

nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din

fiecare naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. nr. 148/2005 contravine

prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptate.

Este

de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări

cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut

dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea

copil provenit dintr-o astfel de naștere.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte

sentința atacată, va constata nelegalitatea art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006 și va respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.O.M. împotriva

sentinței nr. 264/CA/2009 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată.

Constată că art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006 este nelegal.

Respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul

României.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie

2010.