ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta B.O.M. în contradictoriu cu A.J.P.S. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 3000186 din 16 martie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata indemnizației lunare neplafonate pentru fiecare din cei doi copii născuți la data de 06 septembrie 2008. S-au solicitat și cheltuieli de judecată. Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. În motivarea excepției invocate s-a arătat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, luând în considerare definiția stabilită pentru naștere ca fază (eveniment) biologic. Definind nașterea ca aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii, se completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și copiii dintr-o sarcină multiplă. Prin sentința 264/CA/2009 din 15 decembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a respins excepția de nelegalitate ridicată de reclamanta B.A.M.

în contradictoriu cu A.J.P.S. Sibiu și Guvernul României având ca obiect art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că art. 4 alin. (2) din Legea 554/2004 se referă la actul administrativ unilateral, fără a mai distinge între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, așa cum procedează legiuitorul în art. 4 alin. (1) din același act normativ, astfel că dispozițiile celor două texte legale se impune a fi interpretate în sensul aplicării lor. Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la lege, iar pentru a fi admisibilă excepția trebuie să privească un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, care se referă atâția actul cu caracter individual cât și la actul cu caracter normativ.

Așadar excepția de inadmisibilitate ridicată se dovedește a fi neîntemeiată. Instanța de contencios administrativ învestită cu excepția de nelegalitate are de examinat concordanța actului administrativ dedus judecății cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta B.O.M. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că recurenta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005. În motivarea excepției a arătat ca dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 care definesc nașterea ca fiind " aducerea pe lume a unuia sau nai multor copii" nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 si art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 potrivit cărora "concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau după caz pentru primii trei copiii ". Recurenta mai arată că soluția instanței de fond este nelegală întrucât art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 raportează acordarea indemnizației lunare la numărul de copii născuți si nu la numărul nașterilor, astfel încât art. 1 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 apar ca fiind nelegale, venind în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicare cărora au fost emise. H.G. nr. 1025/2006 prin art. 3 adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o naștere simplă și una multiplă. Este încălcat astfel principiul nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 alin. (1) din Constituția României, care obligă la aplicarea unui tratament egal persoanelor aflate în situații identice, respectiv, cum este cazul în speța, între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

De asemenea, recurenta mai susține că soluția primei instanțe nu face decât să impună aceasta discriminare pentru că în speța, pentru perioada 10 ianuarie 2009, data începerii concediului de îngrijire a copilului și data de 18 iunie 2009, data intrări în vigoare a legii de modificare, deci pentru o perioada de mai bine de 5 luni nu pot obține nici o reparație, deși anterior intrării în vigoare a legii constant instanțele judecătorești recunoșteau acordarea indemnizației pentru fiecare dintre copiii născuți dintr-o sarcină multiplă, iar după data de 18 iunie 2009 legiuitorul însuși a recunoscut acest drept, "ratificând" practic justețea soluțiilor pronunțate constant de către instanțele judecătorești.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Acordarea indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptate. Este de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, va constata nelegalitatea art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 și va respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.O.M. împotriva sentinței nr. 264/CA/2009 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată. Constată că art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 este nelegal. Respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.