ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1618 din data de 2 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VllI-a de contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul Ș.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. și a obligat pârâtul să

primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în termen

de maxim 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, instanța a disjuns judecarea acțiunii

formulate de reclamantul

Ș.V., urmând a se forma dosar separat cu termen

de judecată la data

de 21 mai 2010.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că reclamanții au depus în noiembrie 2006 la S.C.A.R.

la Chișinău, o cerere prin care solicita să fie programat pentru a putea depune

cererea și actele necesare redobândirii cetățeniei române, și fiind refuzați au

revenit cu alta cerere în data de 15 iunie 2009.

Instanța de fond a arătat că aspectele de ordin

obiectiv invocate de către

pârât nu sunt imputabile reclamantei și nu

pot constitui o justificare pentru depășirea unui termen rezonabil de

soluționare a cererii acesteia, iar trecerea

unui

termen mai mare de un an de la data depunerii cererii are drept consecință

imposibilitatea

reclamantei de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991.

Evocând

dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale art. 10 din Convenția Europeană asupra

cetățeniei ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, instanța de fond a

apreciat că răspunsul pârâtului exprimă, de fapt, un refuz nejustificat de

soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea 554/2004,

prin amânarea, la un termen nedeterminat, a stabilirii datei la care

reclamantul să se prezinte pentru depunerea

cererii de redobândire a cetățeniei

române.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.

A.E.,

solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei

pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art.

304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a

susținut că în cauză nu poate

fi

constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl

oferă

S.C.A.R. la Chișinău nu

reprezenta un refuz de soluționare a cererii petentului, ci arăta condițiile concrete

în care aceasta urma

să fie procesată.

Recurentul-pârât

a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată

pentru programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin

practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a

cetățeniei

române depuse la S.C.A.R. la Chișinău.

Autoritatea

recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă

în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor

ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea

obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova

spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române

într-un termen cât mai scurt.

A mai susținut

recurentul că reclamantul poate depune cererea și la sediul A.N.C., astfel că

nu se poate invoca lipsa

de diligentă a S.R.

pentru deblocarea impasului real care a existat în

trecut.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în

recurs și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și

dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în

redobândirea cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.

(2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul

amânării soluționării solicitării acesteia pentru

o dată neprecizată.

Totodată,

Înalta Curte constată că răspunsul primit de către intimatul-reclamant la

solicitarea de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române, reprezintă

amânarea momentului la care urma a se efectua

programarea

în vederea depunerii cererii, pentru un termen nedefinit, astfel că,

atitudinea pârâtului, este de natură a-l afecta

pe reclamant în soluționarea într-

un termen rezonabil a cererii sale,

fapt de natură a atrage incidența art. l din

Legea

nr. 5 54/2004, și de a crea o stare de incertitudine cu privire la existența și

exercitarea drepturilor intimatei - reclamante.

Chiar fără a lua în considerare o cerere făcută

în anul 2006, cu privire la

care intimatul, atitudinea pârâtului este de

natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a

cererii sale, fapt de natură a atrage incidența art. l din Legea nr. 554/2004,

și de a crea o stare de incertitudine cu privire la existența și exercitarea

drepturilor intimatului - reclamant.

Față de

acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în

vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în

sensul considerentelor instanței de fond.

Înalta Curte nu

poate primi apărările formulate de recurent privind dificultățile de ordin

practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză

exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit să

depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform

obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea

atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte

are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române

se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza

fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor

pe care le consideră necesare, însă

acest drept suveran nu poate

determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în

ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care

România este parte.

Instanța de

judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu

mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice

care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului, fără ca

acest fapt să aibă semnificația „substituirii puterii executive”, așa cum

eronat susține recurentul.

În condițiile în care revine instanței de

judecată misiunea de a restabili

ordinea de drept și a remedia

încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării

sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la

efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță,

înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, sub care aspect

critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.

În considerarea dispozițiilor Legii nr. 21/1991,

în forma în vigoare la momentul depunerii cererii reclamantului, dar și față de

dispozițiile art. 13 din

același act normativ, care prevăd că în prezent

cererile de redobândire a

cetățeniei române

se pot depune atât la A.N.C.,

cât și la misiunile diplomatice sau la

oficiile consulare ale României, în vederea facilitării exercitării acestui

drept de către solicitanți, câtă vreme intimatul și-a exercitat dreptul la

alegere în sensul depunerii solicitării la A.R. la Chișinău, susținerile

recurentului în sensul delegării totale a responsabilității către prima

autoritate nu pot fi reținute, recurentul

rămânând

titularul obligației ce face obiectul prezentei cauze.

În consecință,

nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât

M.A.E., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de M.A.E. împotriva

Sentinței

nr. 1618 din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai

2011.