ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2011

HOTĂRÂRE
10.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul U.V. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții M.T.S. și C.S.N. Poiana Brașov, anularea

concursului și a rezultatelor

acestuia

organizat la data de 13 mai 2009 de către M.T.S. în temeiul

art. 3 alin.

(4) și art. 4 din O.U.G. nr. 37/2009 pentru ocuparea postului de director

coordonator al C.S.N. Poiana Brașov. De asemenea, reclamantul a solicitat

suspendarea efectelor acestui concurs până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Reclamantul

a arătat că prin Ordinul nr. 660 din 22 aprilie 2009 emis de M.

T.S. i-a fost

încălcat dreptul fundamental la muncă, motiv pentru care a solicitat, pe cale

separată anularea acestui ordin.

Pârâtul C.S.N. Poiana

Brașov, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

motivată de faptul că organizatorul concursului din data de 13 mai 2009 a fost

M.T.S. și nu C.S.N. Poiana Brașov, care nu poate decide cu privire la

desfășurarea și omologarea rezultatelor acestui concurs.

Singura instituție

care poate fi obligată la anularea concursului și a rezultatelor acestuia este

M.T.S., care a organizat acest concurs în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Pârâtul M.T.S. prin

întâmpinare prin a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr.

70/ F din 1 aprilie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a a

dmis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.S.

cale de consecință, a r

espins acțiunea formulată de reclamantul U.V., în

contradictoriu cu pârâtul C.S.N. Poiana Brașov,

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă; a a

dmis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul U.V., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. – A.N.S.T.; a dispus

anularea concursului și a rezultatelor acestui concurs organizat la data de 13

mai 2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator al C.S.N. Poiana

Brașov și a obligat pârâtul M.E.C.T.S. – A.N.S.T. să plătească reclamantului

Ungureanu Vasile suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că, măsurile dispuse de Ministerul

Tineretului și Sportului cu privire la organizarea concursului din 13 mai 2009

pentru ocuparea funcției de director coordonator al C.S.N. Poiana Brașov au

fost luate în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 act normativ neconstituțional.

Mai

mult și instanța investită cu soluționarea cererii privind anularea Ordinului nr.

660 din 24

aprilie 2009 prin care s-a desființat funcția publică de director general al C.S.N.

Poiana Brașov și s-a dispus încetarea raportului de munca al reclamantului U.V.

la data expirării termenului de preaviz respectiv la data de 23 mai 2009 a

constatat că acest ordin este nelegal, temeiul de drept care a stat la baza

desființări funcției ocupate de reclamant, respectiv art.

3

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, fiind

neconstituțional.

Instanța de fond a constatat

că aceste măsuri au fost luate de pârâtul M.T.S., actualmente M.E.C.T.S.,

astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.S.N. Poiana

Brașov, invocată de acesta este întemeiată.

Împotriva hotărârii

instanței de fond A.N.S.T. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte examinând sentința recurată în raport cu actele și

lucrările dosarului constată că, în cauză, recursul declarat este formulat de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Pentru a avea

calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este

suficient ca „pârâtul” să fie o autoritate publică, fiind necesar ca

autoritatea publică respectivă să fie emitenta actului administrativ contestat

sau, să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a

rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.

În virtutea

principiului disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să

dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse

obligații corelative unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind

necesar a forma un conținut reglementat de anumite norme juridice.

Cu alte cuvinte,

calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana

celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Având

în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei

despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de

față, în raport de obiectul acțiunii și de motivarea în fapt și în drept a

acesteia, rezultă că A.N.S.T. nu are calitate procesuală pasivă.

În pricina de față, părți la judecata în primă instanță a

cauzei au fost reclamantul U.V.

și pârâtul M.T.S., al cărui conducător este

emitentul actelor administrative contestate, numai aceste persoane - nu și alte

entități, cum este A.N.S.T., indiferent dacă au sau nu personalitate juridică -

putând exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță.

Aceasta,

întrucât, în contenciosul administrativ, calitatea procesuală pasivă nu depinde

de posesia personalității juridice a autorității publice chemate în judecată,

ci de capacitatea acesteia de a emite/adopta acte administrative.

În acest sens, sunt

prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „Orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată

.

Așadar,

o autoritate publică poate avea calitatea de pârât, în măsura în care este

emitentul actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termen legal

ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la

un drept sau la un interes legitim.

Cum,

în cauza de față, A.N.S.T. nu a fost parte la judecata în primă instanță a

cauzei iar recursul a fost declarat de această autoritate, în nume propriu iar

nu în reprezentarea pârâtului M.E.C.T.S., constatându-se întemeiată excepția

invocată, va fi respins recursul, ca fiind formulat de către o persoană fără

calitate procesuală activă, examinarea motivelor de recurs fiind, în această

situație, de prisos.

Respinge recursul

declarat de A.N.S.T. împotriva Sentinței civile nr. 70/ F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2011
Asupra recursului de față:Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclam
ÎCCJ 2010-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4276/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 48/F/2010 din 15 martie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului
ÎCCJ 2011-05-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2952/2011
Ordinului nr. 323 din 22 mai 2009, în favoarea reclamantului-intimat au mai fost emise ordine de promovare, inițial temporară (Ordinul nr. 427 din 25 mai 2009) și apoi de numire în funcția de conducere de director coordonator la D.G.F.P. Br
ÎCCJ 2010-04-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2010
nut că prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită s-a dispus organizarea și desfășurarea în perioada 19-27 octombrie 2009 a evaluării cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale persoanelor care urmează să ocupe funcția de d
ÎCCJ 2011-09-09
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2011
i i-a fost oferit un alt post pe care l-a și acceptat și că aceasta nu a înțeles, cu privire la Ordinul nr. 427 din 23 aprilie 2009, să facă vreo contestație nici la instituția emitentă și nici în instanță, acceptând implicit situația. Cere
Sursă