ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3782/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2009 reclamantul

U.V. a chemat în judecată pe pârâtul M.T.S., solicitând anularea Ordinului nr. 660

din 24 emis de pârât suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că, dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 – art. 3 alin. (1),

contravin dispozițiilor Constituției României, privind dreptul la muncă, la un

loc de muncă, la stabilitatea în muncă și că ordinul privind desființarea

funcției de director general la Complexul Sportiv Național Poiana Brașov, funcție ocupată de reclamant, este nelegal.

Reclamantul a solicitat

suspendarea de urgență a actului administrativ atacat, susținând că sunt

îndeplinite condițiile legale.

Prin încheierea din 4 iulie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea ordinului atacat, a sesizat

Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și a

dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâtul M.T.S., susținând în esență că, instanța de fond a

reținut ca fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege

pentru suspendarea unui act administrativ, fără a motiva care sunt

împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Recursul este fondat.

Suspendarea executării unui

act administrativ, constituie o situație de excepție, care poate interveni

atunci când sunt cumulativ îndeplinite cerințele prevăzute în art. 14 din Legea

nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente.

Instanța de fond nu putea

dispune această măsură deoarece nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții prevăzute de lege.

Instanța de fond nu a

constatat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și

evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul din fundamentele

caracterului executoriu al actelor administrative.

Singurul argument adus de

instanță referitor la cele două condiții impuse de lege a fost acela că

reclamantul a atacat cu excepție de neconstituționalitate dispozițiile O.U.G. nr.

37/2009.

O analiză teoretică a

premizelor suspendării executării actului administrativ, fără a reține

existența în concret a cazului bine justificat și iminența unei pagube în

raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă, nu poate fi

justifica măsura suspendării actului administrativ.

Așa fiind, se va admite

recursul declarat de pârât, se va modifica încheierea atacată în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării ordinului atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.T.S. împotriva încheierii din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea din 3

iulie 2009, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.

660 din 24 aprilie 2009 al M.T.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2009.