ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3782/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2009 reclamantul U.V. a chemat în judecată pe pârâtul M.T.S., solicitând anularea Ordinului nr. 660 din 24 emis de pârât suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009. În motivarea acțiunii reclamantul arată că, dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 – art. 3 alin. (1), contravin dispozițiilor Constituției României, privind dreptul la muncă, la un loc de muncă, la stabilitatea în muncă și că ordinul privind desființarea funcției de director general la Complexul Sportiv Național Poiana Brașov, funcție ocupată de reclamant, este nelegal.

Reclamantul a solicitat suspendarea de urgență a actului administrativ atacat, susținând că sunt îndeplinite condițiile legale. Prin încheierea din 4 iulie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea ordinului atacat, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul M.T.S., susținând în esență că, instanța de fond a reținut ca fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru suspendarea unui act administrativ, fără a motiva care sunt împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Recursul este fondat. Suspendarea executării unui act administrativ, constituie o situație de excepție, care poate interveni atunci când sunt cumulativ îndeplinite cerințele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Instanța de fond nu putea dispune această măsură deoarece nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege. Instanța de fond nu a constatat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Singurul argument adus de instanță referitor la cele două condiții impuse de lege a fost acela că reclamantul a atacat cu excepție de neconstituționalitate dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009. O analiză teoretică a premizelor suspendării executării actului administrativ, fără a reține existența în concret a cazului bine justificat și iminența unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă, nu poate fi justifica măsura suspendării actului administrativ. Așa fiind, se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica încheierea atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ordinului atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.T.S. împotriva încheierii din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea din 3 iulie 2009, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 660 din 24 aprilie 2009 al M.T.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.