ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5619/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

obiectul recursului

Prin sentința nr. 44 din

03 martie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis contestația formulată de reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Integritate - Inspecția de Integritate București și a dispus anularea

actului de constatare nr. 409/I.I./2009 emis de pârâtă, precum și respingerea restului

pretențiilor reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

La data de 19 iunie 2008

reclamantul a fost validat consilier local în Consiliul Local al orașului Covasna,

prin hotărârea nr. 47/2008.

Reține judecătorul fondului

că regimul juridic al funcției de consilier local are o dublă reglementare, una

generală stabilită prin Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali și una

specială, numai în materia incompatibilităților, stabilită prin Legea nr. 161/2003,

unde art. 88 este alocat special funcțiilor de consilier local și de consilier județean.

Contractul de management

a fost instituit, alături de funcțiile de director coordonator și director coordonator

adjunct la instituțiile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte

organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale,

prin O.U.G. nr. 37/2009, iar ulterior Deciziei Curții Constituționale nr. 1257

din 07 octombrie 2009 reglementat prin O.U.G. nr. 105/2009, declarată neconstituțională

prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009.

Consideră instanța de

fond că prin declararea ca neconstituțională a celor două ordonanțe de urgență care

au constituit suportul juridic pentru înființarea și exercitarea funcției de director

coordonator, nu se mai poate pune în discuție existența unor incompatibilități între

o funcție electivă, de demnitate publică, și cea numită, dar practic desființată,

de director coordonator angajat prin contract de management ce fusese asimilat unui

contract individual de muncă.

În asemenea condiții normative,

consideră instanța de fond că nu i se poate imputa reclamantului o situație juridică

anterioară ce a fost desființată de instanța constituțională cu toate efectele juridice

corelative. Având în vedere și faptul că reclamantul, în funcția de director coordonator,

nu îndeplinea o funcție specifică definiției legale, anume Legea nr. 188/1999, instanța

de fond a constatat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 94 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, așa cum s-a reținut în actul de constatare

întocmit de către pârâtă.

Împotriva sentinței

nr. 44 din 03 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Printr-o primă critică

formulată recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția

tardivității acțiunii care a fost promovată de intimatul reclamant cu încălcarea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007; în acest

sens, se susține că deși actul de control a fost comunicat reclamantului la data

de 16 noiembrie 2009 acesta nu l-a contestat în termen legal, fapt ce rezultă din

adresa nr. 1634/26/2009 a Curții de Apel Craiova.

Printr-o altă critică

formulată, pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susține că starea de incompatibilitate

a intimatului-reclamant generată de deținerea simultană a funcției de director coordonator

al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Covasna, în condițiile O.U.G.

nr. 37/2009, și a calității de consilier local, este evidentă, în raport de dispozițiile

art. 3 alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la momentul numirii în funcția

publică de conducere, art. 4 alin. (9) și (12) din O.U.G. nr. 105/2009 și a

art. 94 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, susține recurenta-pârâtă

că la data numirii intimatului-reclamant în funcția de director coordonator, erau

incidente dispozițiile art. 3 alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, care atrăgeau regimul

incompatibilităților prevăzute de art. 94 din Legea nr. 161/2003 așa că a accepta

aplicarea art. 88 alin. (1) lit. c) din același act normativ ar presupune acceptarea

unei interpretări a legii în sensul neaplicării acesteia.

de recurs

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, în condițiile art. 304

C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente,

dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis.

În primul rând Înalta

Curte va respinge critica referitoare la nesoluționarea excepției de tardivitate

a formulării contestației, invocată de recurenta-pârâtă față de împrejurarea că

prin încheierea de ședință din 08 februarie 2010, în mod corect instanța de fond

a dispus respingerea excepției invocate, pentru considerentele expuse în respectiva

încheiere de ședință care face corp comun cu hotărârea recurată.

În ceea ce privește motivul

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că și acest

motiv este neîntemeiat, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a precizat

care sunt aspectele care i-au format convingerea că instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății atunci când a constatat legalitatea actului

de constatare nr. 409/I.I./2009.

Înalta Curte urmează a

primi, însă, criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției

pronunțate de Curtea de apel, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. în considerarea celor ce urmează:

Prin actul de constatare

nr. 409/I.I./2009, Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate,

a constatat starea de incompatibilitate în care se afla intimatul-reclamant care

ocupa funcția publică de director coordonator al Agenției Județene pentru Ocuparea

Forței de Muncă Covasna, începând cu data de 25 mai 2009 și până la data încheierii

actului de constatare.

În acest sens, s-a reținut

că prin Ordinul nr. 1070 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale intimatul-reclamant, aflat începând cu luna iunie 2008 în exercițiul unei

funcții de autoritate publică, respectiv cea de consilier local în cadrul Consiliului

Local al orașului Covasna, a fost numit, în temeiul prevederilor art. 3 alin.

(4) din O.U.G. nr. 37/2009, în funcția de director coordonator al Agenției Județene

pentru Ocuparea Forței de Muncă Covasna, fiindu-i incidente dispozițiile art. 3

alin. (9) din același act normativ, cum de altfel, apare înscris și în art. 4 din

ordinul de numire în respectiva funcție de conducere.

Înalta Curte observă în

primul rând că nu se contestă în cauză faptul că începând cu data de 25 mai 2009

intimatul-reclamant a exercitat simultan atât funcția de director coordonator, în

baza O.U.G. nr. 37/2009, cât și funcția de consilier local în cadrul Consiliului

Local al orașului Covasna, reglementată de Legea nr. 393/2004.

Ceea ce se contestă de

către intimatul-reclamant este incidența în cauză a dispozițiilor legale în raport

de care s-a stabilit starea de incompatibilitate, respectiv art. 94 alin. (1) și

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, la care face trimitere art. 3 alin.

(7) din O.U.G. nr. 37/2009 și, ulterior, art. 4 alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2009,

față de prevederile art. 88 alin. (1) lit. c), din același act normativ, care prevăd

în mod expres cazurile de incompatibilitate a calității de consilier local sau județean.

Astfel, potrivit art.

3 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009: „

Pe perioada executării

contractului de management, persoanelor care ocupă funcții dintre cele prevăzute

la alin. (3) li se aplică prevederile

art. 70

, 71, 79, 94-98 și 111-114

din Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul

de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările

ulterioare.”

Este

de necontestat faptul că reclamantul, fiind numit într-o funcție de conducere în

temeiul O.U.G. nr. 37/2009, trebuia să se supună regimului juridic reglementat de

actul normative prin care respectiva funcție a fost creată, inclusiv regimului de

incompatibilități instituit prin art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 care face

trimitere expresă la art. 94 din Legea nr. 161/2003.

Faptul

că regimul de incompatibilități impus funcției de director coordonator prin O.U.G.

nr. 37/2009 este diferit de ansamblu de incompatibilități impus funcției de consilier

local sau județean, prin art. 88 din Legea nr. 161/2003, nu poate conduce la concluzia

că intimatul-reclamant care deținea simultan ambele funcții, ar fi trebuit să se

supună, în ceea ce privește incompatibilitățile, doar dispozițiilor art. 88 din

Legea nr. 161/2003; a aprecia starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant

doar în raport cu funcția de consilier local prin aplicarea dispozițiile art. 88

din Legea nr. 161/2003 ar echivala, cum corect susține recurenta-pârâtă, cu inaplicarea

dispozițiilor legale care reglementează starea de incompatibilitate a funcției de

director coordonator, ceea ce nu poate fi acceptat.

Faptul

că actele normative prin care a fost stabilit regimul juridic al respectivei funcții

de conducere a fost declarat neconstituțional nu are relevanță sub aspectul stării

de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul începând cu data de 25 mai 2009,

dat fiind faptul că reglementările constituționale și legale din România prevăd

expres efectul ex nunc al deciziilor Curții Constituționale în art. 47 alin.

(4) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, iar

în situația dedusă judecății decizia contenciosului constituțional la care face

referire instanța de fond nu produce efecte asupra raportului juridic născut anterior,

cum în mod greșit a apreciat judecătorul fondului.

Toate considerentele expuse

converg către concluzia că, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză,

soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru

care urmează a fi primite toate criticile formulate de recurentul-reclamant, circumscrise

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, față de

considerentele expuse, recursul urmează a admis, iar hotărârea recurată modificată

în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca neîntemeiate, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția Națională pentru Integritate împotriva sentinței nr. 44 din 03 martie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de L.D., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2010.