ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale,

în condițiile art. 581 C. proc. civ., reclamanta SC S.S.C. SRL Schela-Galați a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Galați - D.G.F.P. Galați, suspendarea executării

silite pornite împotriva deciziilor nr. 115 din 20 octombrie 2008 și 37 din 05

ianuarie 2009, până la soluționarea cauzei pe fond.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că, prin decizia nr. 115 din 20 octombrie 2008, s-a dispus atragerea

răspunderii SC S.S.C. SRL, în solidar cu debitorul SC S.S. SRL pentru suma de 900.799

RON, iar prin decizia nr. 37 din 05 ianuarie 2009 a fost respinsă contestația formulată

împotriva primei decizii, menținându-se actul atacat.

A mai arătat reclamanta

că, deși prin sentința nr. 80 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați a admis

acțiunea în anularea celor două decizii, s-a continuat executarea silită, cu consecințe

păgubitoare pentru societatea comercială în cauză.

Pe timpul judecării fondului

cauzei, reclamanta a modificat temeiul de drept al acțiunii, invocând dispozițiile

art. 215 C. proc. civ. și a consemnat cauțiunea stabilită de instanță.

Prin sentința civilă

nr. 160 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de SC S.S.C. SRL, dispunând suspendarea deciziilor

nr. 115/2008 și 37/2009, emise de A.F.P. a Municipiului Galați, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că solicitarea de suspendare întrunește condiția

cazului bine justificat, sentința prin care au fost anulate deciziile a căror suspendare

s-a solicitat înlăturând prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.

Referitor la condiția

pagubei iminente, s-a reținut că după pronunțarea sentinței de anulare a celor două

decizii, reclamanta a fost înștiințată despre vânzarea la licitație a unor bunuri

sechestrate anterior solicitându-i-se punerea la dispoziție și a altor bunuri în

vederea inventarierii și evaluării. S-a concluzionat că și după pronunțarea sentinței

prin care au fost anulate deciziile, acestea au continuat să producă efecte păgubitoare

pentru societatea reclamantă.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Galați a declarat recurs pârâta A.F.P. a Municipiului Galați,

în termen legal.

Împotriva recursului pârâta

a arătat, în esență următoarele:

Motivele avute in vedere

la convingerea instanței de fond în admiterea cererii de suspendare, au fost determinate

de soluția instanței pronunțată în Dosarul nr. 161/44/2009, care are ca obiect anulare

act administrativ fiscal și prin care s-a dispus definitiv dar nu irevocabil, anularea

deciziei nr. 115 din 20 octombrie 2008 și a deciziei nr. 37 din data de 05

ianuarie 2009.

Deși, în pronunțarea soluției,

instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 14 pct. 6 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, care interzic promovarea mai multor cereri de

suspendare având același obiect și fiind întemeiate pe aceiași cauză și aceleași

motive, aceasta a apreciat că prin anularea celor două decizii emise de A.F.P. a

Municipiului Galați, a fost eliminată prezumția de legalitate a acestora.

Or, voința legiuitorului

nu a fost satisfăcută câtă vreme, pe rolul aceleiași instanțe se aflau trei dosare

cu același obiect, care vizau aceleași părți și în care se invocau aceleași motive

de fapt și de drept.

Sentința pronunțată de

instanța de fond este nelegală, câtă vreme soluția instanței de fond pronunțată

asupra anularii actelor administrative nu este și irevocabilă.

Argumentele instanței

de fond avute în vedere în pronunțarea unei soluții favorabile, au fost pierderile

invocate de reclamantă și nedovedite de aceasta, pe care le înregistra societatea

prin înstrăinarea unor bunuri din patrimoniu. Or, așa cum a reținut și instanța,

înstrăinarea bunurilor prin vânzarea la licitație nu a avut loc, era în curs de

desfășurare, motiv pentru care s-a apreciat că și din acest punct de vedere soluția

pronunțată este netemeinică.

Reaua - credință a societății

reclamante a fost dovedită prin promovarea acelorași motive, dar prin intermediul

mai multor acțiuni, câtă vreme actul normativ pe care și-a întemeiat acțiunea, interzice

posibilitatea promovării mai multor cereri de suspendare împotriva măsurilor dispuse

prin aceleași acte administrative, respectiv art. 14 pct. 6 din Legea nr. 554/2004.

Ușor de observat este

faptul că instanța de fond, nu și-a motivat soluția pe cele două condiții impuse

de legiuitor, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, ci a justificat-o,

invocând soluția instanței de fond din dosarul în care s-a judecat anularea actelor.

Singura motivare a instanței

se referă la valoarea de titlu executoriu a acestor decizii, bazate pe o soluție

care nu este irevocabilă, invocând faptul că prezumția de legalitate ale acestora

a fost eliminată.

Într-o asemenea împrejurare,

soluția dată este netemeinică și nelegală, câtă vreme cererea este inadmisibilă,

ba mai mult pronunțată și sub imperiul autorității de lucru judecat.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond, prin

sentința civilă nr. 80 din 14 aprilie 2009, a admis acțiunea principală formulată

de reclamantă, în consecință, a anulat actul a cărui suspendare s-a solicitat în

prezenta cauză, în speță fiind incidente prevederile art. 15 alin. (4) din Legea

nr. 554/2004.

În textul legal precitat

se prevede că: „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă

în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării

actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Având ca reper acest text

de lege și observând că deciziile nr. 115 din 20 octombrie 2008 și nr. 37 din 5

ianuarie 2009 emise de pârâtă au fost anulate de judecătorul fondului, urmează ca

suspendarea în prezenta cauză să opereze până la soluționarea irevocabilă a dosarului

de fond, prin efectul legii, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit

superfluă, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție nu le va mai examina.

Față de cele ce preced,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat de A.F.P. a Municipiului Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.P. a Municipiului Galați împotriva sentinței civile nr. 160 din 18 iunie

2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.