ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată sub nr. 362/115 din 3 februarie 2010 la Tribunalul Caraș-Severin, reclamantul M.Ș. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ nr. 3408 din 22 decembrie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu. Prin precizarea de acțiune, depusă la dosar la data de 23 ianuarie 2010, reclamantul își precizează acțiunea în sensul că în prezenta cauză contestă Ordinul nr. 48 din 22 ianuarie 2010, ordin prin care este înștiințat că încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție, aceea de consilier juridic superior, clasa I treapta I de salarizare (gradația 5), solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal.

Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În drept s-au invocat dispozițiile H.G. nr. 1381/2009, Legea 329/2009, art. 97, art. 99 alin. (1) Legea nr. 188/1999, art. 7 din Legea 544/2004. Prin acțiunea formulată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 1042/115/2010, reclamantul M.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Ordinului nr. 48 din 22 ianuarie 2010 emis de pârâtă, reintegrarea în funcția publică deținută, precum și plata de către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și alte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public.

În motivarea acțiunii, se arată că pârâta a încălcat dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999 rep. Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat conexarea acestui dosar la dosarul cu nr. 362/115/2010, respingerea acțiunii, ca inadmisibile, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 229 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere faptul că în ambele dosare se contestă acte administrative emise de un organ de specialitate al administrației publice centrale și, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține curții de apel, în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 362/115/2010. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 403 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, a fost admisă acțiunea reclamantului M.Ș., a fost anulat Ordinul nr. 48 din 22 ianuarie 2010 emis de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente funcției publice deținute începând cu data de 22 ianuarie 2010 și până la reîncadrarea reclamantului, actualizată cu aplicarea coeficientului de inflație până la data plății efective.

În motivarea soluției s-a reținut: - în privința excepției inadmisibilității acțiunii, aceasta a fost respinsă având în vedere că reclamantul a formulat plângere prealabilă în cadrul termenului de 30 de zile precizat de art. 7 din Legea nr. 554/2004. - pe fondul cauzei, instanța a arătat că prin ordinul atacat reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați ca urmare a reorganizării prin reducerea postului în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Reclamantul nu a contestat reorganizarea ci nerespectarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, deoarece în perioada de preaviz (20 decembrie 2009 – 21 ianuarie 2010) nu i-au fost comunicate posturile vacante din cadrul instituției sau din cadrul altor instituții publice.

În raport de aceste susțineri, instanța de fond a apreciat că reclamantului i-a fost comunicată târziu lista posturilor vacante (la 25 ianuarie 2010), data poștei fiind 22 ianuarie 2010, după expirarea perioadei de preaviz. Nu au fost reținute susținerile pârâtei potrivit cărora culpa îi aparține reclamantului că nu s-a prezentat la poștă pentru a ridica lista deoarece adresa de înaintare este datată 19 ianuarie 2010, cu 2 zile înainte de expirarea termenului. Trimiterea prin poșta electronică la 18 ianuarie 2010 nu a fost dovedită și, de aceea, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 189/1999. Problema comunicării nu este lipsită de relevanță întrucât reclamantul și-a exprimat acordul pentru a ocupa una din funcțiile aflate pe listă (respectiv Primăria orașului Bocșa) lăsând chiar la aprecierea autorității orice post din Județul Timiș sau Bihor din cele aflate pe lista comunicată.

Având în vedere acordul reclamantului de a ocupa un post din cele oferite, soluție corectă ce ar fi trebuit să o adopte autoritatea angajatoare era transferul în interesul serviciului sau la cerere și nu eliberarea din funcția publică deținută și, de aceea a fost anulat actul prin care s-a dispus această măsură nelegală și s-a dispus reintegrarea în funcție. Fiind lipsit de veniturile sale salariale din culpa instituției, a fost obligată pârâta și la plata drepturilor salariale începând cu 22 ianuarie 2010 și până la reîncadrarea efectivă, actualizată cu coeficientul de inflație la data plății. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs se arată că prin comunicarea nr. 3406 din 22 decembrie 2009 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a adus la cunoștința reclamantului faptul că i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu 23 decembrie 2009 și până la 21 ianuarie 2010. Deși s-a făcut dovada transmiterii listei posturilor vacante prin fax la 18 ianuarie 2010 instanța nu a luat în considerare aceste înscris și este apreciat ca eronat argumentul reținut de către instanță potrivit căruia transmiterea listei la 19 ianuarie 2010 ar fi cu întârziere.

Conduita pârâtei nu a făcut altceva decât să dovedească intenția sa de a asigura respectarea prevederilor legale și a contracara efectele negative ale unei eventuale întârzieri a expedierii listei prin poștă (plicul transmis prin poștă a ajuns la 22 ianuarie 2010). De aceea, se apreciază că soluția de eliberare din funcția publică a fost legală și nu se puteau aplica prevederile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 198/1999. Dispunând reintegrarea reclamantului, instanța de fond nu a avut în vedere modificările aduse de O.U.G. nr. 68/2010 în structura Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale iar Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a fost reorganizată ca direcție în cadrul ministerului și nu există nicio funcție corespunzătoare funcției deținute anterior de reclamant.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Motivul pentru care reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 48 din 28 ianuarie 2010 emis de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a fost nerespectarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, având în vedere că eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut în baza art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 „ În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici, iar potrivit art.99 alin.6 din același act normativ „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”.

Recurentul susține că au fost respectate aceste dispoziții, deoarece în perioada de preaviz (23 decembrie 2009 – 21 ianuarie 2010) a comunicat lista posturilor vacante către intimatul-reclamant. Însă, din probele aflate la dosar nu rezultă că lista ar fi fost transmisă prin fax, la 18 ianuarie 2010, așa cum susține recurenta, mai ales că intimatul a depus la dosar o adresă emisă de R. din care rezultă că a fost instalată linia telefonică, dar nu s-a solicitat și instalarea aparatului fax la Agenția Caraș-Severin. Deși critică soluția instanței de fond pentru că a considerat că transmiterea listei posturilor vacante s-a făcut cu întârziere, tot în motivele de recurs se recunoaște că plicul transmis prin poștă a ajuns la destinație la 22 ianuarie 2010. Pentru că adresa de înaintare are data de 19 ianuarie 2010, a fost expediată din București la 20 ianuarie 2010, ea a ajuns la destinație la 22 ianuarie 2010, astfel că perioada de preaviz nu a fost respectată.

Toate acestea dovedesc culpa autorității emitente a actului administrativ atacat în comunicarea listei posturilor vacante în perioada de preaviz și nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999. Pentru că nu a fost comunicată în timpul precizat de lege reclamantul nu a mai putut beneficia de transferul în interesul serviciului sau la cerere către o altă autoritate unde existau posturi vacante. Prin urmare, soluția instanței de fond de anulare a ordinului nr. 48 din 22 ianuarie 2010 este legală și temeinică. Însă, în ceea ce privește reintegrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior trebuie subliniat că intimatul-reclamant a renunțat la acest capăt de cerere și la plata drepturilor salariale începând cu 1 martie 2011, dată de la care a fost primit în profesia de avocat.

Dar pentru că ordinul de eliberare din funcție a fost nelegal, iar reclamantul a fost prejudiciat prin neîncasarea drepturilor salariale, dacă ar fi fost transferat pe o altă funcție publică, se impune obligarea autorității publice la plata drepturilor salariale începând cu 23 ianuarie 2010 și până la 1 martie 2011, așa cum a precizat reclamantul, actualizate cu indicele de inflație. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi modificată, în parte, sentința atacată în sensul că : - va fi respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție deținută anterior; - va fi obligat pârâtul la plata diferenței de drepturi salariale aferente funcției deținută începând cu 22 ianuarie 2010 și până la 1 martie 2011, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; - vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 403 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că: - respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție deținută anterior; - obligă pârâtul la plata diferenței de drepturi salariale aferente funcției deținute începând cu 22 ianuarie 2010 și până la 1 martie 2011, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.