ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2010

Obiectul acțiunii. Reclamanta T.G.A., prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, a chemat în judecată Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării adresei de preaviz din 22 decembrie 2009 privind pe reclamantă, prin care i s-a pus în vedere faptul că, începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. S-a mai arătat că, prin adresa din 22 decembrie 2009, i s-a adus la cunoștință că începând cu data de 23 decembrie 2009 i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, după care raportul de serviciu al acesteia urmează să înceteze.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2263 din 11 mai 2010, a admis acțiunea reclamantei, dispunând suspendarea executării preavizului din 22 decembrie 2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Instanța a reținut că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite în cauză. Astfel, prima condiție impusă de art. 14 alin. (1) este îndeplinită, cazul bine justificat constând în calitatea pe care o are reclamanta, de lider de sindicat, precum și faptul că motivele emiterii preavizului nu-i sunt imputabile. Cât privește condiția prevenirii unei pagube iminente, s-a reținut că, prin concediere, reclamanta este privată de drepturile salariale.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ce a preluat activitatea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați împotriva sentinței civile nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 4.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța a admis în mod greșit acțiunea reclamantei, motivând drept caz bine justificat calitatea de lider de sindicat a acesteia. Reclamanta nu a avut o funcție de conducere în organizația sindicală și nu se poate prevala de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003 cu privire la sindicate. Eliberarea din funcție s-a făcut în considerarea funcției publice deținută de intimată, funcție care s-a desființat prin H.G. nr. 1381/2009. Motivarea instanței de fond în sensul că „motivele preavizului nu-i sunt imputabile reclamantei” nu este de natură să justifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003. Instanța de fond nu a luat în considerare actele normative invocate, respectiv H.G. nr. 1381/2009 și Legea nr. 329/2009, raportat la care desființarea postului este efectivă. 4.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea reclamantei și a suspendat executarea preavizului din 22 decembrie 2009, fără să țină seama de împrejurarea că adresa-preaviz din 22 decembrie 2009 nu este act administrativ. Prin adresa contestată, reclamanta nu a fost concediată, ci numai i s-a adus la cunoștință preavizul ce a stat ulterior la baza emiterii ordinului de eliberare din funcție. Aspectele de nelegalitate precum eliberarea din funcție, privarea de acordare a drepturilor salariale, dacă în cauză sunt sau nu incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003, parcurgerea etapelor propuse prin adresa din 05 martie 2010, pot fi analizate de instanță doar în cadrul unei acțiuni în anularea ordinului de eliberare din funcție. 4.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul interpretării art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a neîndeplinirii condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente. Recurenta arată și că reclamanta nu a introdus acțiune în instanță pentru anularea preavizului, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Recursul formulat de recurenta M.M. împotriva sentinței nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 5.1. Prin cererea de reexaminare formulată la data de 02 aprilie 2010, recurenta a solicitat să se revină asupra amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2010. Cererea de reexaminare a fost analizată în ședința publică din data de 05 mai 2010, recurenta susținând că nu a avut cunoștință de solicitarea instanței, deoarece nu a fost citată la adresa corectă. 5.2. Prin sentința civilă nr. 2263 din 11 mai 2010, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare. 5.3. Deși s-a admis cererea de reexaminare în data de 05 mai 2010, nu se rețin în cuprinsul încheierii aspectele învederate de recurentă.

Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă T.G.A., prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici la recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați. Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta este lider de sindicat și i se aplică prevederile art. 10 din legea sindicatelor. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Cu privire la recursul formulat de M.M., în temeiul art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de declarația recurentei de renunțare la recursul formulat. 2. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, se va constata temeinicia criticilor aduse sentinței recurate, din prerogativa motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. 2.1. Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este dată de calitatea de act administrativ a înscrisului contestat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)”. Preavizul din 22 decembrie 2009 nu îndeplinește caracteristicile unui act administrativ, deoarece nu este apt să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. Preavizul este actul premergător emiterii ordinului de eliberare din funcție. Numai acesta din urmă produce efecte juridice, are calitatea de act administrativ și poate fi contestat în instanță. Deoarece preavizul din anul 2009 nu este un act administrativ, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Prin urmare, reclamanta nu poate introduce acțiune având ca obiect suspendarea executării actului premergător, sancțiunea în caz contrar fiind respingerea cererii ca inadmisibilă. 2.2. În concluzie, din acest punct de vedere, motivele de recurs formulate conduc la admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării preavizului din 22 decembrie 2009 ca inadmisibilă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 2.3. În raport de soluția pronunțată, este inutilă cercetarea și analizarea celorlalte motive de recurs formulate.