ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Reclamanta T.G.A., prin
Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, a chemat în judecată Agenția Națională
pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, solicitând instanței ca prin hotărârea
pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării adresei de preaviz din 22
decembrie 2009 privind pe reclamantă, prin care i s-a pus în vedere faptul că, începând
cu data de 23 decembrie 2009 i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice,
potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat că, prin
adresa din 22 decembrie 2009, i s-a adus la cunoștință că începând cu data de 23
decembrie 2009 i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, după care
raportul de serviciu al acesteia urmează să înceteze.
Hotărârea instanței
de fond.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2263 din 11
mai 2010, a admis acțiunea reclamantei, dispunând suspendarea executării preavizului
din 22 decembrie 2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței de fond.
Instanța a reținut că
cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite
în cauză.
Astfel, prima condiție
impusă de art. 14 alin. (1) este îndeplinită, cazul bine justificat constând în
calitatea pe care o are reclamanta, de lider de sindicat, precum și faptul că motivele
emiterii preavizului nu-i sunt imputabile.
Cât privește condiția
prevenirii unei pagube iminente, s-a reținut că, prin concediere, reclamanta este
privată de drepturile salariale.
Recursul formulat de
pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ce a preluat activitatea
Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați împotriva sentinței
civile nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc.
civ.
4.1. Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanța a admis în mod
greșit acțiunea reclamantei, motivând drept caz bine justificat calitatea de lider
de sindicat a acesteia.
Reclamanta nu a avut o
funcție de conducere în organizația sindicală și nu se poate prevala de dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 54/2003 cu privire la sindicate.
Eliberarea din funcție
s-a făcut în considerarea funcției publice deținută de intimată, funcție care s-a
desființat prin H.G. nr. 1381/2009.
Motivarea instanței de
fond în sensul că „motivele preavizului nu-i sunt imputabile reclamantei” nu este
de natură să justifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 54/2003.
Instanța de fond nu a
luat în considerare actele normative invocate, respectiv H.G. nr. 1381/2009 și Legea
nr. 329/2009, raportat la care desființarea postului este efectivă.
4.2. Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Instanța de fond a admis
în mod greșit acțiunea reclamantei și a suspendat executarea preavizului din 22
decembrie 2009, fără să țină seama de împrejurarea că adresa-preaviz din 22
decembrie 2009 nu este act administrativ.
Prin adresa contestată,
reclamanta nu a fost concediată, ci numai i s-a adus la cunoștință preavizul ce
a stat ulterior la baza emiterii ordinului de eliberare din funcție.
Aspectele de nelegalitate
precum eliberarea din funcție, privarea de acordare a drepturilor salariale, dacă
în cauză sunt sau nu incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003, parcurgerea
etapelor propuse prin adresa din 05 martie 2010, pot fi analizate de instanță doar
în cadrul unei acțiuni în anularea ordinului de eliberare din funcție.
4.3. Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Hotărârea atacată este
criticabilă sub aspectul interpretării art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, a neîndeplinirii condițiilor cazului bine justificat și
a pagubei iminente.
Recurenta arată și că
reclamanta nu a introdus acțiune în instanță pentru anularea preavizului, devenind
astfel aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004
modificată și completată.
Recursul formulat de
recurenta M.M. împotriva sentinței nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
5.1. Prin cererea de reexaminare
formulată la data de 02 aprilie 2010, recurenta a solicitat să se revină asupra
amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2010.
Cererea de reexaminare
a fost analizată în ședința publică din data de 05 mai 2010, recurenta susținând
că nu a avut cunoștință de solicitarea instanței, deoarece nu a fost citată la adresa
corectă.
5.2. Prin sentința civilă
nr. 2263 din 11 mai 2010, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare.
5.3. Deși s-a admis cererea
de reexaminare în data de 05 mai 2010, nu se rețin în cuprinsul încheierii aspectele
învederate de recurentă.
Întâmpinarea formulată
de intimata-reclamantă T.G.A., prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici
la recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse
între Femei și Bărbați.
Intimata a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta este
lider de sindicat și i se aplică prevederile art. 10 din legea sindicatelor.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Cu privire la recursul
formulat de M.M., în temeiul art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de declarația
recurentei de renunțare la recursul formulat.
În ceea ce privește
recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei
și Bărbați, se va constata temeinicia criticilor aduse sentinței recurate, din prerogativa
motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
2.1. Admisibilitatea acțiunii
în contencios administrativ este dată de calitatea de act administrativ a înscrisului
contestat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Potrivit art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit
ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau
a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi
juridice (…)”.
Preavizul din 22
decembrie 2009 nu îndeplinește caracteristicile unui act administrativ, deoarece
nu este apt să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Preavizul este actul premergător
emiterii ordinului de eliberare din funcție. Numai acesta din urmă produce efecte
juridice, are calitatea de act administrativ și poate fi contestat în instanță.
Deoarece preavizul din
anul 2009 nu este un act administrativ, nu sunt aplicabile nici dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Prin urmare, reclamanta
nu poate introduce acțiune având ca obiect suspendarea executării actului premergător,
sancțiunea în caz contrar fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.
2.2. În concluzie, din
acest punct de vedere, motivele de recurs formulate conduc la admiterea recursului,
casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării preavizului
din 22 decembrie 2009 ca inadmisibilă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
2.3. În raport de soluția
pronunțată, este inutilă cercetarea și analizarea celorlalte motive de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act că recurenta-pârâtă
M.M. a renunțat la recursul formulat.
Admite recursul declarat
de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile
nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată
și respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 octombrie 2010.