ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1806 din 20

aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta I.P.A. –

prin reprezentant Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între

Femei și Bărbați, având ca obiect suspendarea executării adresei de preaviz nr.

3423 din 22 decembrie 2009 prin care s-a pus în vedere reclamantei faptul că

începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acordă un preaviz de 30 de zile

calendaristice potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin preavizul nr. 3423 din 22

decembrie 2009 emis de pârâtă i s-a acordat reclamantei un preaviz de 30 de

zile calendaristice, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999, motivul fiind reorganizarea activității pârâtei ca urmare a

Legii nr. 329/2009.

Instanța a apreciat că cererea de

suspendare a executării este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine

justificat și iminența producerii unei pagube.

Cu privire la condiția cazului bine

justificat, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat încălcarea art. 99

alin. (5) și art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 99 alin. (5) stabilind că în

cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și e), în perioada de preaviz, dacă

în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante

corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție

funcționarilor publici.

S-a apreciat că, în condițiile în

care potrivit art. 1 din H.G. nr. 1381/2009, structurile teritoriale ale

pârâtei au fost desființate ca urmare a reorganizării activității, din actele

depuse la dosar rezultă că pârâta a comunicat reclamantei lista posturilor

vacante în administrația locală, transmisă de A.N.F.P., în conformitate cu

dispozițiile art. 99 alin. (6) din această lege.

S-a constatat de către instanță că reclamanta

nu a precizat în concret cum au fost încălcate aceste dispoziții prin emiterea

preavizului pe care îl contestă, iar, cât privește invocarea în preaviz a

dispozițiilor Legii nr. 329/2009, aceasta nu conturează existența unui caz bine

justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, câtă

vreme această lege reglementează reorganizarea pârâtei, reorganizare care a

stat la baza emiterii preavizului.

Referitor la condiția iminenței

producerii unei pagube, instanța a apreciat că, deși reclamanta a invocat

privarea de drepturile salariale, aceasta nu poate fi reținută în sensul

îndeplinirii condiției prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece în

cazul anulării preavizului reclamanta urmează să obțină drepturile salariale

care i se cuvin.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de

reprezentant legal al d-nei I.P.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de atac formulate

se arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, față de împrejurarea că instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, deoarece în prezenta cauză este vorba de un caz bine

justificat, existând o puternică și evidentă îndoială asupra prezumției de

legalitate a actului administrativ contestat.

Se mai arată că prin aplicarea

actului administrativ reprezentat de adresa de preaviz nr. 3423 din 22 decembrie

2009 s-ar produce o pagubă iminentă funcționarului public, respectiv o pagubă

materială și grave atingeri reputației și demnității sale profesionale.

Se invocă de către recurent și

Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniștrii

din cadrul Consiliului Europei, care se referă la protecția jurisdicțională

provizorie în materie administrativă, arătând că prin această Recomandare s-a

apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative

contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe,

cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

Se arată că potrivit Recomandării,

aplicabilă și României în calitate de stat membru al Consiliului Europei,

instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsuri de

protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și

intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului

administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când

există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului

administrativ.

Se mai arată că, în speță, cazul

bine justificat trebuie analizat și în funcție de existența argumentelor

juridice aparent valabile față de nelegalitatea actului administrativ, iar suspendarea

în tot a executării actului administrativ în acest context trebuie privită ca o

măsură de protecție provizorie, în sensul Recomandării emise la nivel european.

Analizând sentința atacată în raport

de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a reținut anterior,

obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării adresei

de preaviz nr. 3423 din 22 decembrie 2009 emisă de intimata-pârâtă Agenția

Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, prin care i s-a

adus la cunoștință reclamantei I.P.A. faptul că începând cu data de 23

decembrie 2009 i se acordă preaviz de 30 de zile, dată după care raportul de

serviciu al acesteia va înceta.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Din analiza textului de lege enunțat

rezultă că o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de

întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența

unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

din actul normativ mai sus citat, prin noțiunea de act administrativ se

înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice.

Suspendarea efectelor actelor

administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de

contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite

condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, legea prevede

posibilitatea suspendării executării actului administrativ doar dacă există

cele două condiții cumulativ îndeplinite: cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Recomandarea R (89)8 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, invocată de recurentă, se referă la protejarea

jurisdicției provizorii, însă este de esență ca această protecție să fie

efectivă și să stopeze consecințe grave ale executării actului administrativ.

În speță, recurentul a invocat existența

cazului bine justificat, însă structurile teritoriale au fost desființate ca

urmare a reorganizării și în concordanță cu acordurile cadrul încheiate cu

Comisia Europeană și F.M.I., astfel încât eliberarea sa din funcție are cauze

legale, rezultate din reorganizarea agenției.

Nu se poate aprecia că ar exista o îndoială

serioasă asupra legalității actului - preavizul - întrucât el este fondat pe

dispozițiile Legii nr. 329/2009 și pe respectarea prevederilor H.G. nr. 1381/2009.

Aceste legi iau în considerație posibilitatea

reorganizării instituției la care recurenta-reclamantă a fost funcționar

public, termenul de preaviz fiind respectat și dat conform art. 99 din Legea

nr. 188/1999 republicată.

Referitor la paguba iminentă,

recurentul nu a făcut dovada unui prejudiciu material previzibil, motiv pentru

care Curtea de Apel, fără să antameze fondul pricinii, a considerat că

argumentele reclamantei nu pot fi reținute în sensul îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, în raport de toate aceste

argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod legal prima

instanță a statuat că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă după expirarea preavizului,

recurenta-reclamantă ar putea avea o pagubă iminentă.

Totodată, Înalta Curte constată că

actul a cărui suspendare se cere nu produce efecte juridice prin el însuși,

având natura – la o analiză sumară – a unui act premergător altor acte

administrative, ce vizează reorganizarea unei instituții și fiind denumit cu

termenii „comunicare” și „preaviz”.

În raport de această împrejurare, nu

se poate reține ca fiind dovedită nici cea de-a doua condiție prevăzută de art.

14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate

de reprezentant legal al d-nei I.P.A., împotriva sentinței civile nr. 1806 din

20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2011.