ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5033/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7 iunie

2010, reclamanta T.G.A. a chemat în judecată, prin Sindicatul Național al

Funcționarilor Publici, Agenția națională pentru egalitate de șanse între femei

și bărbați, solicitând anularea preavizului nr. 3421 din 22 decembrie 2009 și a

Ordinului nr. 97 din 20 aprilie 2010 și repunerea în situația anterioară în

sensul reintegrării în funcția publică de execuție din care a fost eliberată în

mod abuziv.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că măsura dispusă prin actele administrative contestate

a fost luată prin încălcarea prevederilor legale privind protecția socială,

cuprinse în codul muncii și în Legea nr. 329/2009, pârâta ignorând și calitatea

deținută, de lider sindical.

Ulterior, reclamanta și-a

precizat acțiunea, învederând că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale are calitatea de pârât în cauză, prin reorganizarea Agenției naționale

pentru egalitate de șanse între femei și bărbați și transformarea acesteia în

direcție în cadrul ministerului.

Prin aceeași cerere

precizatoare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la acordarea

drepturilor salariale cuvenite și operarea modificărilor în carnetul de muncă.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 5271 din 21 septembrie 2011 prin care a respins ca

inadmisibilă cererea de anulare a preavizului și ca nefondate celelalte capete

ale acțiunii.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că prin Legea nr. 329/2009 s-a dispus

reorganizarea agenției pârâte prin reducerea de posturi, astfel încât nu erau

aplicabile prevederile art. 69 și următoarele din C. muncii privind

obligativitatea consultării sindicatului.

Instanța de fond a

constatat că prin comunicarea din 19 februarie 2010 i s-a transmis reclamantei

lista cu posturile vacante în administrația locală, solicitarea de a i se oferi

un post în cadrul structurii centrale neavând temei legal.

Referitor la aspectul

privind calitatea reclamantei de lider sindical, s-a reținut în considerentele

hotărârii că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

54/2003 a sindicatelor, întrucât reorganizarea agenției a fost operată în

temeiul legii, și nu prin dispoziția conducerii, pentru motive lăsate la aprecierea

angajatorului.

S-a precizat de

asemenea că preavizul comunicat reclamantei nu are natura juridică a unui act

administrativ, apt de a produce prin el însuși, efecte juridice, motiv pentru

care s-a dispus respingerea cererii de anulare a comunicării ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta T.G.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând aplicarea greșită a legii.

Astfel, reclamanta a

învederat că instanța nu a ținut cont că, și în cazul funcționarilor publici,

prevederile Legii nr. 188/1999 se completează cu dispozițiile Codului muncii,

astfel încât era obligatoriu pentru a se dispune eliberarea din funcție

consultarea cu sindicatul sau reprezentanții salariaților.

S-a arătat și faptul

că pârâtul nu a respectat nici prevederile art. 6 alin. (6) din Legea nr.

329/2009 privind criteriile minimale ce trebuiau a fi avute în vedere la

încetarea raporturilor de serviciu.

Reclamanta a invocat

și încălcarea dreptului de opțiune pentru posturile vacante la nivel central,

precum și a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003, act normativ cu

caracter special ce se aplică cu prioritate, potrivit cărora nu se poate

desface contractul de muncă al liderilor de sindicat pentru motive

neimputabile, în timpul mandatului și în termen de 2 ani de la încetarea

mandatului.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea

constată că instanța de fond a reținut în mod justificat că măsura eliberării

reclamantei din funcția publică de execuție deținută, inspector principal la

Compartimentul teritorial Olt s-a dispus urmare a aplicării prevederilor Legii

nr. 329/2009 și H.G. nr. 1381/2009 prin care s-a procedat la reorganizarea

instituției, structurile teritoriale fiind desființate, cu consecința încetării

raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului din aceste structuri în

termen de 60 de zile.

În aceste împrejurări,

astfel cum a reținut instanța de fond, nu erau aplicabile prevederile Codului

muncii privind obligativitatea consultării sindicatului.

Cât privește critica

privind necomunicarea listei cu posturile vacante, din actele dosarului rezultă

că reclamanta a fost informată despre posibilitatea de a opta pentru un post

vacant în administrația locală, în condițiile în care, neactivând la nivel

central, nu exista temei pentru a accede la unul din cele 41 posturi prevăzute

de Legea nr. 329/2009.

Curtea nu poate primi

nici susținerea referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 10 din Legea

nr. 53/2003 textul de lege reglementând interdicția desfacerii contractelor de

muncă reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor

sindicale doar pentru acele motive lăsate la aprecierea angajatorului.

În raport de cele

expuse mai sus, hotărârea fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca

nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de T.G.A. împotriva Sentinței nr. 5271 din 21 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV