ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5150/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

instanță

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, pentru membrul de sindicat

B.E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Egalitate

de Șanse între Femei și Bărbați, suspendarea executării adresei de preaviz din

22 decembrie 2009, privind pe doamna B.E. (consilier superior tr.3 - Agenția Națională

pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați – Compartimentul Teritorial Bihor),

prin care se pune în vedere acesteia faptul că începând cu data de 23 decembrie

2009 i se acorda un preaviz de 30 zile calendaristice, conform prevederilor

art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

În motivarea acțiunii,

a arătat reclamantul că prin adresa din 22 decembrie 2009 s-a adus la cunoștință

doamnei B.E. că începând cu data de 23 decembrie 2009 se acordă un preaviz de 30

zile calendaristice, dată după care raportul de serviciu al acesteia urmează să

înceteze. A precizat că măsura este dispusă într-o totală contradicție cu legislația

în vigoare în materie – art. 99 alin. (5) și art. 117 din Legea nr. 188/1999, raportat

la art. 64 alin. (1) C. muncii. Încetarea raportului de serviciu al funcționarului

public fiind reglementată în mod expres de dispozițiile art. 97 și urm. din

Legea nr. 188/1999, republicată, actualizată, care este și legea specială în această

materie, și nu de prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu s-a

făcut dovada existenței unui litigiu pe rolul instanței cu privire la anularea,

în tot sau în parte, a comunicării/preaviz din 22 decembrie 2009, și în subsidiar

ca neîntemeiată.

Apel

Prin sentința civilă

nr. 2635 din 01 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă,

ca neîntemeiată, și acțiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

inadmisibilității acțiunii, a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că

reclamantul a invocat în drept prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și faptul

că s-a adresat autorității pârâte anterior introducerii acțiunii, la 14

ianuarie 2010, cu cererea de revocare a măsurii dispuse.

Referitor la cererea de

suspendare a executării actului administrativ atacat, a constatat că prin adresa

din 22 decembrie 2009 pârâta a comunicat reclamantei că începând cu data de 23 decembrie

2009 i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice, iar motivul acestuia îl reprezintă

reorganizarea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați,

ca urmare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții

publice.

Reținând că la data soluționării

cauzei termenul de preaviz acordat reclamantei a expirat, judecătorul fondului a

constatat astfel că actul atacat și-a produs efectele, cererea de suspendare a executării

rămânând fără obiect.

reclamant

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul invocând prevederile art. 304 C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant

critică hotărârea sub aspectul încălcării și aplicării greșite a legii, motiv de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui

motiv, recurentul-reclamant a făcut referire la cadrul general al procedurii suspendării

executării actului administrativ i a arătat că în cauză sunt îndeplinite prevederile

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A arătat că în cauză este

vorba de un caz bine justificat, existând o evidentă îndoială asupra prezumției

de legalitate a actului administrativ contestat și că prin aplicarea actului administrativ

reprezentat de adresa de preaviz din 22 decembrie 2009, s-ar produce o pagubă iminentă

funcționarului public, solicitând să se facă aplicarea Recomandării R (89)/8 adoptată

la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei pentru

suspendarea executării actului administrativ privită în acest context ca o măsură

de protecție provizorie.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și a argumentat că instanța de fond a constatat

corect că personalul disponibilizat ca urmare a reorganizării Agenției Naționale

pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, beneficiază de măsuri de protecție

socială prevăzute de lege și că termenul de preaviz a expirat, astfel că actul atacat

și-a produs efectele, așa încât cererea de suspendare a executării a rămas fără

obiect.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauze prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurentul- reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Măsura suspendării actului

administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor

particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea

actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în

sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea

juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde

recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede,

în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ

de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ,

atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui

risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor

de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui

caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse

în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua

decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil

între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin hotărârea curții

de apel s-a dispus respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant ca rămasă

fără obiect.

Cu referire expresă la

criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că acestea exced soluției pronunțată

de prima instanță care nu a mai analizat condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

În plus față de considerentele

de ordin general menționate de recurentul-reclamant la data pronunțării sentinței,

actul atacat își produsese efectele, prin împlinirea termenului de preaviz acordat

ca urmare a reorganizării activității Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse

între Femei și Bărbați în baza Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități

și instituții publice.

În aceste condiții, deși

măsura dispusă se încadrează în cazul tipic de amânare a producerii efectelor unui

act administrativ, ca urmare a împlinirii termenului și a producerii efectelor,

cererea de suspendare a fost respinsă de prima instanță ca rămasă fără obiect, iar

recurentul-reclamant nu a atacat soluția instanței sub acest aspect.

2.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici ca reprezentant al membrului de

sindicat B.E. împotriva sentinței nr. 2635 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2010.