ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5150/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Procedura în primă instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, pentru membrul de sindicat B.E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, suspendarea executării adresei de preaviz din 22 decembrie 2009, privind pe doamna B.E. (consilier superior tr.3 - Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați – Compartimentul Teritorial Bihor), prin care se pune în vedere acesteia faptul că începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acorda un preaviz de 30 zile calendaristice, conform prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că prin adresa din 22 decembrie 2009 s-a adus la cunoștință doamnei B.E. că începând cu data de 23 decembrie 2009 se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice, dată după care raportul de serviciu al acesteia urmează să înceteze. A precizat că măsura este dispusă într-o totală contradicție cu legislația în vigoare în materie – art. 99 alin. (5) și art. 117 din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 64 alin. (1) C. muncii. Încetarea raportului de serviciu al funcționarului public fiind reglementată în mod expres de dispozițiile art. 97 și urm. din Legea nr. 188/1999, republicată, actualizată, care este și legea specială în această materie, și nu de prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui litigiu pe rolul instanței cu privire la anularea, în tot sau în parte, a comunicării/preaviz din 22 decembrie 2009, și în subsidiar ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 2635 din 01 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, și acțiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției inadmisibilității acțiunii, a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a invocat în drept prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și faptul că s-a adresat autorității pârâte anterior introducerii acțiunii, la 14 ianuarie 2010, cu cererea de revocare a măsurii dispuse.

Referitor la cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, a constatat că prin adresa din 22 decembrie 2009 pârâta a comunicat reclamantei că începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice, iar motivul acestuia îl reprezintă reorganizarea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, ca urmare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice. Reținând că la data soluționării cauzei termenul de preaviz acordat reclamantei a expirat, judecătorul fondului a constatat astfel că actul atacat și-a produs efectele, cererea de suspendare a executării rămânând fără obiect. 3. Recursul declarat de reclamant Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând prevederile art. 304 C. proc.

civ. În esență, recurentul-reclamant critică hotărârea sub aspectul încălcării și aplicării greșite a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv, recurentul-reclamant a făcut referire la cadrul general al procedurii suspendării executării actului administrativ i a arătat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. A arătat că în cauză este vorba de un caz bine justificat, existând o evidentă îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat și că prin aplicarea actului administrativ reprezentat de adresa de preaviz din 22 decembrie 2009, s-ar produce o pagubă iminentă funcționarului public, solicitând să se facă aplicarea Recomandării R (89)/8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei pentru suspendarea executării actului administrativ privită în acest context ca o măsură de protecție provizorie.

4. Apărările intimatului-pârât Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a argumentat că instanța de fond a constatat corect că personalul disponibilizat ca urmare a reorganizării Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, beneficiază de măsuri de protecție socială prevăzute de lege și că termenul de preaviz a expirat, astfel că actul atacat și-a produs efectele, așa încât cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauze prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul- reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Prin hotărârea curții de apel s-a dispus respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant ca rămasă fără obiect. Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că acestea exced soluției pronunțată de prima instanță care nu a mai analizat condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

În plus față de considerentele de ordin general menționate de recurentul-reclamant la data pronunțării sentinței, actul atacat își produsese efectele, prin împlinirea termenului de preaviz acordat ca urmare a reorganizării activității Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați în baza Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice. În aceste condiții, deși măsura dispusă se încadrează în cazul tipic de amânare a producerii efectelor unui act administrativ, ca urmare a împlinirii termenului și a producerii efectelor, cererea de suspendare a fost respinsă de prima instanță ca rămasă fără obiect, iar recurentul-reclamant nu a atacat soluția instanței sub acest aspect.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici ca reprezentant al membrului de sindicat B.E. împotriva sentinței nr. 2635 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.