ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4403/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de

7

septembrie

2010, reclamanta B.E.

reprezentată prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici a chemat în

judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și

Bărbați solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea ordinul din 9 martie 2010 și a preavizului din 22 decembrie 2009, acte

administrative care au fost emise de către Președintele Agenției Naționale

pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, precum și repunerea în

situația anterioară emiterii actelor administrative, dispunând reintegrarea

reclamantei în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei

și Bărbați, pe postul și funcția deținută anterior, acordarea drepturilor

salariale cuvenite, precum și a tuturor drepturilor aferente acestuia,

actualizate cu indicele de inflație și efectuarea mențiunilor în cartea de

muncă.

Reclamanta a depus la

dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că începând cu data de 1 septembrie 2009

prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 68/2010, activitatea Agenției Naționale pentru

Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a fost preluată de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, iar prima instituție a fost desființată.

de fond

Prin sentința nr. 3118

din 2 mai 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea

reclamantei B.E. reprezentată prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici

în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, prin ordinul din 9 martie 2010 emis de către Președintele

Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, reclamantei

i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție.

Instanța de primă jurisdicție

a constatat că actul administrativ atacat a fost emis în vederea executării și aplicării

legii, mai exact prin ordinul din 9 martie 2010 emis de către Președintele Agenției

Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați au fost aduse la îndeplinire

prevederile legale incidente în cauză, cuprinse în O.U.G. nr. 68/2010 privind unele

măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

sa și având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1381/2009 privind unele măsuri de reorganizare

în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

Instanța a constatat neîntemeiată

susținerea reclamantei referitoare la faptul că nu i s-au comunicat toate funcțiile

vacante în perioada de preaviz, întrucât au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri

care demonstrează contrariul celor susținute.

De asemenea, instanța

de primă jurisdicție a reținut că reclamanta nu a indicat concret care dintre criteriile

legale prevăzute de art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2004 au fost încălcate la

emiterea actului administrativ atacat.

Instanța a reținut ca

neîntemeiate criticile privind nemotivarea actului emis, întrucât ordinul de încetare

a raportului de serviciu cuprinde o descriere amplă a situației de fapt și de drept

incidență, iar în ceea ce privește critica privind nerespectarea procedurii prealabile

a concedierii colective, curtea a constatat că această procedură este aplicabilă

numai în cazul persoanelor care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract

de muncă, nefiind aplicabilă funcționarilor publici.

Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în calitate de reprezentant al doamnei

B.E.

Prin motivele de recurs

formulate, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală,

arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii, întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Recurenta a precizat că

cea mai importantă etapă din cadrul procedurii de concedierej1 colectivă este reprezentată

de consultarea cu sindicatele sau reprezentanții salariaților, procedură care nu

a fost respectată mai înainte de emiterea ordinului din 9 martie 2010.

De asemenea, s-a arătat

că în situația în care nu au fost stabilite niște criterii de comun acord cu reprezentanții

salariaților, Legea nr. 329/2009 stabilește prin dispozițiile art. 6 alin. (6) condițiile

minimale care trebuiau respectate la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor

de muncă.

Recurenta a criticat faptul

că angajatorul nu a dat posibilitatea salariatului afectat de desființarea structurilor

teritoriale de a-și exprima opțiunea pentru un post vacant la nivel central.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Obiectul acțiunii introductive

de instanță îl constituie anularea ordinului din 2010 și a preavizului din 2009,

acte administrative emise de Președintele Agenției Naționale pentru Egalitate de

Șanse între Femei și Bărbați.

În speță, prin ordinul

emis la data de 9 martie 2010 de către Președintele Agenția Națională pentru

Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați s-a dispus încetarea raportului de serviciu

prin eliberarea din funcția publică de execuție a recurentei-reclamante B.E., la

sfârșitul perioadei de preaviz de 30 de zile, respectiv la 9 martie 2010.

Susținerile recurentei-reclamante

cu privire la nelegalitatea emiterii acestui ordin sunt nefondate, deoarece acesta

a fost emis în vederea aplicării și executării legii, respectiv a dispozițiilor

cuprinse în O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în

subordinea sa, precum și a H.G. nr. 1381/2009 privind unele măsuri de reorganizare

în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Bărbați și Femei.

Această împrejurare rezultă

fără echivoc din motivarea în drept a ordinului contestat, respectiv emiterea sa

în baza art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1381/2009, art. 97 lit. c) și art. 99

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Tot astfel din actele

depuse la dosar și necontestate de recurentă, rezultă că în perioada de preaviz

au fost respectate prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul

că recurentei i-a fost comunicată lista posturilor funcțiilor publice vacante și

că actul administrativ emis este amplu motivat.

În același sens, Curtea

reține că recurenta-reclamantă nici cu ocazia judecării în fond și nici în recurs

nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate în concret care ar putea duce la

anularea ordinului contestat, în condițiile în care acest ordin a fost emis în aplicarea

O.U.G. nr. 68/2010 prin care se prevede în mod expres că Agenția Națională pentru

Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați își încetează activitatea, aceasta fiind

preluată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale [art. 2 alin. (1)

din O.U.G. nr. 68/2010].

Așa fiind, în raport de

cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, soluția recurată fiind pronunțată în deplină

concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Sindicatul Național

al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentant al reclamantei B.E. împotriva

sentinței nr. 3118 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2012.