ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj

reclamanta C.E. a chemat în judecată pârâta SC M.S. SRL pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța, pe calea somației de plată, să fie obligată la

plata sumei de 4500 euro și a dobânzii legale aferente până la data plății.

Prin sentința civilă nr. 1796 din 7 decembrie 2009

Judecătoria Lugoj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba lulia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

dispozițiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc competența, în cauzele

în care pârât este o persoană juridică, în favoarea instanței de la sediul

principal al acesteia. Pe lângă această instanță, art. 10 C. proc. civ.

stabilește o competență alternativă în favoarea și a altor instanțe, dreptul de

a alege revenind reclamantului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 4,

în cererile privitoare la obligații comerciale, competentă este instanța

locului unde obligația a luat naștere sau a locului plății. Cum în speță se

solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani reprezentând chiria

aferentă spațiului ocupat de debitor, iar locul plății este, conform art. 1104

C. civ., domiciliul debitorului, competentă este instanța în a cărei rază

teritorială își are sediul debitoarea, adică Judecătoria Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 2430 din 10 mai 2010

Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței materiale, a constatat

competența Judecătoriei Lugoj și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din

art. 8 al contractului de închiriere părțile, de comun acord, au stabilit că

litigiile de orice natură ivite din executarea contractului sunt de competența

instanțelor judecătorești de drept comun din Lugoj. Clauza atributivă de

competență nu este susceptibilă de motive de nulitate absolută și este

obligatorie, atât pentru instanță, cât și pentru părțile semnatare. De altfel,

chiar și în absența acestei clauze, competența de soluționare revenea tot

Judecătoriei Lugoj, deoarece competența stabilită de art. 10 C. proc. civ.

fiind alternativă, odată învestită una din instanțele deopotrivă competente,

aceasta nu-și mai poate declina competența, alegerea revenind reclamantului

potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență ivit, în aplicarea

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența Judecătoriei Lugoj în soluționarea cererii de chemare în judecată,

pentru considerentele ce succed:

Prin contractul de închiriere din 4 aprilie 2008

(dosar Judecătoria Lugoj) părțile au stabilit că litigiile de orice natură

apărute din executarea contractului sunt de competența organelor judecătorești

de drept comun din Lugoj (art. 8).

Dacă părțile au încheiat o convenție atributivă de

competență, cu respectarea dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., iar competența

teritorială în cauză este reglementată de norme dispozitive, instanța investită

cu judecarea cererii, în condițiile respectării acordului de voință exprimat

prin contract, va fi competentă în soluționarea acelei pricini.

Așa cum corect a reținut Judecătoria Alba Iulia,

chiar și în lipsa acestei prorogări convenționale de competență, competența de

soluționare a cererii ar fi revenit tot Judecătoriei Lugoj.

Art. 10 pct. 2 C. proc. civ. stabilește că, în

cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune, în afara instanței

domiciliul pârâtului mai este competentă și instanța locului unde se află

imobilul.

În același timp, art. 12 C. proc. civ. prevede că

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În aplicarea prevederilor mai sus citate, competența

cererilor ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a unui imobil este

alternativă între instanța domiciliului pârâtului și instanța situării

imobilului.

În speța de față reclamanta a înțeles să cheme în

judecată pârâta, pentru plata unor sume de bani, rezultând dintr-un contract de

închiriere a unui imobil, situat pe raza municipiului Lugoj.

Reclamanta a înțeles să depună cererea de chemare în

judecată la Judecătoria Lugoj, ceea ce echivalează cu alegerea competenței în

favoarea acestei instanțe, conform art. 12 C. proc. civ., astfel încât nu mai

există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a

constata că Judecătoria Lugoj este competentă în soluționarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta SC M.S. SRL în favoarea

Judecătoriei Lugoj.

Irevocabilă.

Pronunțat în ședință publică, astăzi 3 februarie

2011.