ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 98 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca

nefondată, acțiunea în materie comercială formulată de reclamanta

Fundația T.C. în contradictoriu cu

pârâta A.N.C.I.P. București.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut, că între părți s-a încheiat contractul nr. 144 din 23 iunie 2008 în

temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 75/2005, contract în baza căruia reclamanta a

achitat taxa de 6039 lei.

Considerând că nu a întocmit, cu

rea-credință,

raportul

de evaluare, reclamanta a solicitat restituirea sumei – fiind astfel îndeplinit

art. 7 din Legea nr. 554/2004 și rezilierea contractului.

Din probatoriul administrat în

cauză, Curtea a reținut că reclamanta a fost înștiințată în ceea ce privește

completarea raportului de evaluare internă și desfășurare a vizitelor de

evaluare, însă aceasta a comunicat pârâtei că înțelege să suspende procedurile

de evaluare, ulterior formulând acțiune în justiție

Prin urmare, s-a constatat că, nu se

poate reține o culpă a pârâtei privind obligația contractuală asumată, iar

conform dispozițiilor art. 7 din contract, numai partea lezată poate solicita

rezilierea contractului, reclamanta nefăcând nicio dovadă a acestei lezări.

Pe cale de consecință, instanța a

respins, ca nefondate

atât

excepția invocată de pârâtă privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cât

și acțiunea reclamantei pentru toate capetele de cerere formulate.

Împotriva menționatei sentințe, în

termen legal, reclamanta Fundația T.C. a formulat recurs invocând ca temei de

drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursului său,

reclamanta susține, în esență, că instanța a cărei hotărâre se atacă a reținut

greșit

situația de

fapt. În opinia recurentei, instanța de fond în mod eronat a reținut că

„reclamanta a fost înștiințată, situație ce rezultă din adresele depuse nr. 77

din 07 ianuarie 2009 și nr. 43 din 20 octombrie 2009, că trebuie să completeze

raportul de evaluare internă”, iar situația de fapt este alta.

Recurenta solicită să se analizeze

și să se constate că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul vizând cele

două acte invocate în motivarea hotărârii recurate.

Analizând

sentința atacată în raport de criticile formulate în limitele controlului de

legalitate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este

nul pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele

1-9. Or, recurenta reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de

recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate

de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele

prevăzute procedural de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., așa cum prevede art. 306

alin. (3) C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se

realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia,

instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea

atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această

analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub

sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că

instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de

nelegalitate, față de dispozițiile art. 720

3

C. proc. civ. Or,

dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 302

1

C. proc. civ. nu numai

că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea

nerespectarea lor.

De asemenea, recursul fiind o cale

de atac nedevolutivă care nu-și propune o reapreciere a probelor, criticile

recurentei vizând probele administrate în cauză nu vor fi analizate,

reaprecierea acestora nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu

abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. 138/200 și ale art. 304

pct. 10 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta

Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. și va constata nul recursul declarat de reclamanta FUNDAȚIA T.C.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta FUNDAȚIA T.C. împotriva sentinței nr. 98 din 20 septembrie 2010 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2011.