ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 98 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în materie comercială formulată de reclamanta Fundația T.C. în contradictoriu cu pârâta A.N.C.I.P. București. Pentru a decide astfel, instanța a reținut, că între părți s-a încheiat contractul nr. 144 din 23 iunie 2008 în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 75/2005, contract în baza căruia reclamanta a achitat taxa de 6039 lei. Considerând că nu a întocmit, cu rea-credință, raportul de evaluare, reclamanta a solicitat restituirea sumei – fiind astfel îndeplinit art. 7 din Legea nr. 554/2004 și rezilierea contractului.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a reținut că reclamanta a fost înștiințată în ceea ce privește completarea raportului de evaluare internă și desfășurare a vizitelor de evaluare, însă aceasta a comunicat pârâtei că înțelege să suspende procedurile de evaluare, ulterior formulând acțiune în justiție Prin urmare, s-a constatat că, nu se poate reține o culpă a pârâtei privind obligația contractuală asumată, iar conform dispozițiilor art. 7 din contract, numai partea lezată poate solicita rezilierea contractului, reclamanta nefăcând nicio dovadă a acestei lezări. Pe cale de consecință, instanța a respins, ca nefondate atât excepția invocată de pârâtă privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cât și acțiunea reclamantei pentru toate capetele de cerere formulate.

Împotriva menționatei sentințe, în termen legal, reclamanta Fundația T.C. a formulat recurs invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului său, reclamanta susține, în esență, că instanța a cărei hotărâre se atacă a reținut greșit situația de fapt. În opinia recurentei, instanța de fond în mod eronat a reținut că „reclamanta a fost înștiințată, situație ce rezultă din adresele depuse nr. 77 din 07 ianuarie 2009 și nr. 43 din 20 octombrie 2009, că trebuie să completeze raportul de evaluare internă”, iar situația de fapt este alta. Recurenta solicită să se analizeze și să se constate că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul vizând cele două acte invocate în motivarea hotărârii recurate.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Or, recurenta reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., așa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, față de dispozițiile art. 720 3 C. proc. civ. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 302 1 C. proc.

civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor. De asemenea, recursul fiind o cale de atac nedevolutivă care nu-și propune o reapreciere a probelor, criticile recurentei vizând probele administrate în cauză nu vor fi analizate, reaprecierea acestora nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. 138/200 și ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de reclamanta FUNDAȚIA T.C.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta FUNDAȚIA T.C. împotriva sentinței nr. 98 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.