ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 03 iunie 2010,

persoana vătămată B.C., deținut în Penitenciarul Galați, a formulat o plângere

penală împotriva subcomisarului D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 250 alin. (2) și (3) C.

pen.

În motivarea

plângerii și prin declarația dată în fața procurorului, petentul B.C. a

susținut că, la 24 iunie 2009, subcomisarul D.M. a bătut-o cu cruzime și i-a

aplicat cătușele la mâini, iar în ziua de 01 iunie 2009, a mutat-o din cameră

și nu i-a dat de mâncare, fiindu-i astfel încălcate drepturile prevăzute de

Legea nr. 275/2006.

Prin rezoluția nr.

231/P/2010 din 22 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus:

- neînceperea urmăririi

penale față de subcomisarul D.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 247 și

art. 250 alin. (2) și (3) C. pen., fapte din data de 24 iunie 2010;

- neînceperea

urmăririi penale față de subcomisarul D.M. pentru infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen., fapta din data de 01 iunie 2010.

S-a reținut, în fapt

următoarele:

În ziua de 24 iunie

2009, ca urmare a unui incident, petrecut între persoana vătămată B.C. și alt

deținut, coleg de cameră cu acesta, s-a dispus mutarea sa într-o cameră cu grad

sporit de risc. În aceste condiții, persoana vătămată a amenințat că se va

autorăni, apoi a început să se lovească cu capul de pereți, motiv pentru care

s-a impus aplicarea mijloacelor de imobilizare.

Potrivit art. 37 din

Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de

organele judiciare în cursul procesului penal, persoanele condamnate pot fi

temporar mobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real

și concret, în speță pentru a împiedica actele de violență ale persoanei

vătămate.

S-a reținut că din

verificările efectuate nu a rezultat că făptuitorul D.M. ar fi amenințat sau ar

fi exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate.

Astfel din fișa

medicală a persoanei vătămate, rezultă că, la data de 25 iunie 2009, deci a

doua zi după presupusa faptă sesizată, aceasta a fost examinată de către

medicul unității, care a constatat că nu există urme de marcă traumatică sau

violente.

Cu privire la

susținerea persoanei vătămate, potrivit căreia, la data de 01 iunie 2010, ar fi

fost mutată abuziv din cameră, din verificările efectuate a rezultat că B.C. a

fost mutat din cameră, în destinația de „cameră pentru vulnerabili", în

baza dispoziției directorului penitenciarului, ca urmare a sesizării făcute de

colegii de cameră a persoanei vătămate.

Plângerea formulată

de petentul B.C., potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva a fost

respinsă prin rezoluția nr. 315/11/2/2011 din 21 aprilie 2011 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Nemulțumit petentul

s-a adresat cu plângere instanței competente.

Prin sentința penală

nr. 104/F din 14 iunie 2011 Curtea de Apel Galați secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva

rezoluției nr. 231/P/2010 din 22 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în cuantum de 100 lei.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că în mod corect, față de probele administrate

în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că activitățile

desfășurate de numitul D.M., în calitate de subcomisar de penitenciare, nu sunt

fapte prevăzute de legea penală și, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4)

în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi

penale împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246, art. 247 și art. 250 alin. (2) și (3) C. pen.

Astfel, potrivit art.

37 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse

de organele judiciare în cursul procesului penal, persoanele condamnate pot fi

temporar mobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real

și concret.

Din probele

administrate în cauză, rezultă cu certitudine că, în ziua de 24 iunie 2010, ca

urmare a unui incident petrecut între persoana vătămată B.C. și alt deținut,

coleg de cameră cu acesta (a lovit cu o bucată de lemn pe A.V., fapt ce a impus

internarea acestuia), s-a dispus mutarea sa într-o cameră cu grad sporit de

risc. În aceste condiții, persoana vătămată a amenințat că se va autorăni, apoi

a început să se lovească cu capul de pereți, motiv pentru care s-a impus

aplicarea mijloacelor de imobilizare.

Dovadă că petentul

B.C. are un comportament deviant și are tendințe de automutilare, iar, ulterior

să acuze ofițeri din cadrul penitenciarelor de săvârșirea acestor fapte rezultă

cu certitudine de probele administrate în cauză.

Împotriva acestei din

urme sentințe petentul B.C. a formulat recursul de față.

La termenul de

judecată din 18 ianuarie 2012, prezent personal în fața instanței, petentul a

declarat că își retrage recursul, solicitând să se ia act de voința sa.

Așa fiind și

avându-se în vedere dispozițiile art. 385 alin. (2), cu referire la art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de

recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile

arătate în textul de lege menționat, și constatând îndeplinite cerințele

respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului valabil

exprimată.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACEST EMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea

recursului declarat de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr. 104/F

din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2012.