ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1880/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1880/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I Prin sentința penală nr. 104 din 19

octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea în baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 C. pen. cu aplicarea art. lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.;

A condamnat pe inculpatul P.G., fără

antecedente penale, la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat art. 57 și art. 71 C. pen.

raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

In baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. ;

A confiscat de la inculpat corpul

delict, un scaun tip taburet cu tăblia din lemn cu o lungime de 20 cm, lățimea 25 cm, grosimea 1,5 cm, cele 5 picioare

fiind din

fier forjat cu o lungime de 45 cm și o grosime de 6 mm.

A luat

act că partea vătămată O.I.,

constituită parte civilă nu solicită despăgubiri.

A o

bligat

inculpatul la 1646,73 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de

Urgență „Bagdasar Arseni București și la 1150 lei către Serviciul Județean de

Ambulanță

Vâlcea.

In baza art. 191 C. proc. pen.;

A obligat inculpatul la 1000 lei

cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și costul expertizei medico

legale psihiatrice și onorariul avocat din oficiu în sumă de 200 lei care se

avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

S-a reținut că în noaptea de 19 spre

20 decembrie 2007, inculpatul a lovit pe cumnatul său O.I. cu un scaun tip

taburet, provocându-i un hematon subdural de emisfer cerebral stâng care pentru

vindecare a necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, leziunile punându-i viața

în primejdie, fiind necesară intervenția chirurgicală.

În vederea soluționării cauzei, s-a

dispus ascultarea părții vătămate, a

inculpatului,

au fost ascultați martorii O.N., P.E., N.G., N.F.

, s-a întocmit un

proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice cu privire la

amplasamentul locului unde a avut loc infracțiunea, s-a întocmit un proces

verbal de reconstituire s-a întocmit un raport de constatare medico legală

privind leziunile produse părții vătămate, un raport de expertiză medico legală

psihiatrică privind starea de sănătate mintală a inculpatului, mai multe

documente eliberate de unitățile spitalicești la care partea vătămată a fost

internată și o caracterizare a persoanei inculpatului întocmită de Primăria

comuna Stoenești.

Din ansamblul probelor administrate

în cauză, rezultă că O.I. este căsătorit cu sora inculpatului.

La data de 19 decembrie 2007, O.I.

împreună cu fratele său O.N. au mers la numita P.D. pentru a efectua unele

lucrări de amenajare a locuinței, aceasta având locuința în vecinătatea

locuinței inculpatului.

Inculpatul,

s-a deplasat la locuința numitei P.D., a luat legătura

cu partea vătămată și a rugat-o să-i

zugrăvească locuința.

Inculpatul împreună cu frații O. au

consumat la locuința numitei P.D. cea. 300 ml țuică și spre seară în jurul

orelor 18,00 au plecat la locuința lui. Frații O. i-au cerut inculpatului să

fiarbă niște țuică, instalându-se toți trei într-o încăpere în care în mod

normal locuia mama inculpatului, dar la acel moment se afla în locuința părții

vătămate O.I.

Partea vătămată împreună cu fratele

său și inculpatul au consumat un ibric cu țuică de cea. 600-700 ml, după care

au umplut din nou ibricul cu țuică și pe fondul consumului de alcool între

partea vătămată și inculpat au început discuții

prin care partea vătămată îi reproșa inculpatului că a tăiat doi porci

și nu i-a dat și

mamei sale suficientă carne. Discuția a degenerat, în

cadrul ei a intervenit și O.N. și în acest context inculpatul i-a dat celui din

urmă o palmă, cauză din care a intervenit partea vătămată, întrebându-l pe

inculpat de ce l-a lovit pe fratele său. Inculpatul a luat un scaun din

încăperea în care se aflau și cu el a lovit-o pe partea vătămată în cap, în

timp ce aceasta din urmă încerca să iese din încăpere. Partea vătămată din

această lovitură s-a dezechilibrat, s-a rezemat de perete, inculpatul l-a

amenințat, l-a luat puternic cu ambele mâini,  l-a scos pe ușă pe sala casei

unde a continuat să-l lovească.

Partea vătămată aplecat acasă și după

ce a ajuns, starea sănătății sale înrăutățindu-se a fost anunțată salvarea, a

fost transportat de urgență la Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar Arseni - Secția

Neurochirurgie unde a fost operat.

S-a constata că prezenta un hematon

subdural de emisfer cerebral stâng, intervenindu-se chirurgical pentru a fi

eliminat.

Din raportul de constatare medico

legală întocmit de SJML Vâlcea rezultă că leziunile produse părții vătămate au

necesitat 50-55 îngrijiri medicale pentru

vindecare,

i-au pus viața în primejdie, fiind necesară intervenția chirurgicală. S-a

concluzionat

că partea vătămată nu rămâne cu infirmități sau invalidități post traumatice

permanente.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel inculpatul P.G. care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și a solicitat desființarea acesteia cu consecința achitării sale,

pe motiv că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina

sa.

In subsidiar, s-a solicitat

schimbarea modalității de executare a pedepsei în art. 86/1 C. pen., date fiind

circumstanțele în care fapta a fost comisă, precum și circumstanțele personale

ale apelantului.

S-a luat declarație inculpatului,

acesta susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei ce face obiectul

dosarului și că, în realitate, victima a fost lovită chiar de fratele său, în

timp ce acesta încerca să-i aplice inculpatului o lovitură cu scaunul.

Analizând hotărârea apelată prin

prisma criticilor ce-i sunt aduse cum și sub toate aspectele, așa cum impun

exigențele art. 371 alin. ultim C. proc. pen., curtea constată că apelul este

nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt, pe baza unor probe legal administrate și temeinice,

din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea faptei în

legătură cu care a fost pronunțată condamnarea.

Astfel, probele aflate la dosar au

dovedit că partea vătămată O.I. este căsătorită cu sora inculpatului, iar la

data de 19 decembrie 2007, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu

fratele său, O.N., și cu

inculpatul,

între partea vătămată și inculpat au început discuții.

Discuția a degenerat și, în acest

context, inculpatul i-a dat numitului O.N. o palmă, iar partea vătămată a

intervenit, luând apărarea fratelui său.

Atunci, inculpatul a luat un scaun

din încăperea în care se aflau și cu el a lovit-o pe partea vătămată în cap, în

timp ce aceasta încerca să iasă din încăpere. In urma loviturii primite, partea

vătămată s-a dezechilibrat și s-a rezemat de perete, iar inculpatul a

amenințat-o, a prins-o puternic cu ambele mâini și a scos-o afară, continuând

să o lovească.

Partea vătămată a plecat acasă, iar

la scurt timp starea sănătății sale s-a înrăutățit, fiind necesară internarea

sa la Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar Arseni - Secția Neurochirurgie, unde a

fost operată.

Potrivit raportului de constatare

medico - legală întocmit de S.M.L. Vâlcea, leziunile produse părții vătămate au

necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața

în primejdie, fiind necesară o intervenție chirurgicală.

Susținerea inculpatului, aceea că

victima a fost lovită de propriul său frate, este înlăturată de ansamblul

probator aflat la dosar, din care reiese cu certitudine că faptele s-au

desfășurat în modul arătat mai sus.

De altfel, inculpatul însuși, în

primele declarații, a recunoscut că, aflându-se în stare de ebrietate, i-a

aplicat victimei o lovitură cu piciorul din fier al scaunului, iar aceste

declarații ale sale se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză și

cu declarația victimei (f. 11 dosar fond).

Fața de cele expuse, curtea concluzionează

că încadrarea juridică dată faptei, în infracțiunea de tentativă de omor, este

cea corectă, întrucât inculpatul a prevăzut producerea rezultatului faptei sale

și, deși nu  l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, iar pedeapsa

a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind

indicate în considerentele sentinței toate circumstanțele reale și personale

avute în vedere de către tribunal.

Pe cale de consecință, urmează a se

menține hotărârea atacată, ca legală și temeinică și a se respinge ca nefondat

apelul declarat împotriva acesteia, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Așa fiind prin Decizia penală nr. 23/A

din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul P.G., împotriva sentinței penale nr. 104

din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.

1819/90/2009.

A obligat pe apelantul-inculpat la 600

lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorariu avocat

oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul P.G. criticând-o prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

arătând că nu a avut o atitudine răutăcioasă și a încercat să dea o mână de

ajutor, susținând că fratele său este vinovat, iar în subsidiar solicitând

reducerea pedepsei aplicată.

Examinând actele și lucrările

dosarului, decizia recurată în raport de motivele invocate și de cazurile de

casare indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de

inculpatul P.G. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în

temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

critică întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. prin care se tinde la achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen., se are în vedere nepertinența acestuia întrucât în speță nu se reține

existența unei contradicții esențiale, întinsa și necontroversate între actele,

lucrările și probele dosarului cauzei și soluția de condamnare dispusă,

chestiune ce caracterizează prin ipoteză situația de incidență a cazului de

casare descris.

Astfel, în baza unui examen complet

și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de fond

și prim control judiciar, au reținut corect situația de fapt imputată constând

în esență în aceea că

partea

vătămată O.I. este căsătorită cu sora inculpatului, iar la data de 19 decembrie

2007, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu fratele său, O.N., și cu

inculpatul, între partea vătămată și

inculpat au început discuții.

Discuția a degenerat și, în acest

context, inculpatul i-a dat numitului O.N. o palmă, iar partea vătămată a

intervenit, luând apărarea fratelui său.

Atunci, inculpatul a luat un scaun

din încăperea în care se aflau și cu el a lovit-o pe partea vătămată în cap, în

timp ce aceasta încerca să iasă din încăpere. In urma loviturii primite, partea

vătămată s-a dezechilibrat și s-a rezemat de perete, iar inculpatul a

amenințat-o, a prins-o puternic cu ambele mâini și a scos-o afară, continuând

să o lovească.

Partea vătămată a plecat acasă, iar

la scurt timp starea sănătății sale s-a înrăutățit, fiind necesară internarea

sa la Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar Arseni - Secția Neurochirurgie, unde a

fost operată.

Potrivit raportului de constatare

medico - legală întocmit de S.M.L. Vâlcea, leziunile produse părții vătămate au

necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața

în primejdie, fiind necesară o intervenție chirurgicală.

Susținerea inculpatului, în sensul

că victima a fost lovită de propriul său frate, este înlăturată de ansamblul

probator aflat la dosar, din care reiese cu certitudine că faptele s-au

desfășurat în modul arătat mai sus.

De altfel, recurentul-inculpat

însuși, în primele declarații, a recunoscut că, aflându-se în stare de

ebrietate, i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul din fier al scaunului,

iar aceste declarații ale sale se coroborează cu cele ale martorilor audiați în

cauză și cu declarația victimei (f. 11 dosar fond).

Așa fiind, în mod legal fapta

inculpatului P.G. a fost încadrată în drept ca întocmind elementele

constitutive ale tentativei de omor prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 alin. (1) C. pen. având în vedere că leziunile traumatice i-au pus în primejdie

viața, autorul acționând cu intenție, intenție care se deduce din modul de

acționare, obiectul vulnerant și urmarea socialmente periculoasă produsă.

prin care se tinde la reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum de 4 ani

închisoare întrucât acesta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și

finalitățile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie o

reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului - inculpat P.G. cât și

să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași pedeapsă este

judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară

prev. de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la pericolul social generic și

concret al faptei comise, mecanismul concret de aplicare de lovituri repetate

cu un scaun și ulterior cu un obiect dur, posibil topor cât și în raport de

datele care circumstanțiază persoana acestuia (studii 4 clase, divorțat, doi

copii majori, fără ocupație, fără antecedente penale).

Așa fiind, rezultă inexistența unor

elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 16 februarie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 12

mai 2010.