ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 26 februarie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 1119 din 24 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului de Justiție, invocată de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj. Prin sentința nr. 274 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea Deciziei nr. 1119 din 24 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului de Justiție, invocată de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Cluj în cadrul acțiunii formulate de reclamantul D.D.L.

împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Cluj. Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 1119 din 24 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului de Justiție s-a acordat reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, avându-se în vedere atât prevederile dispozițiilor art. 6 raportat la art. l corelate cu art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999, cât și faptul că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.

A mai reținut instanța de fond că, deși reclamantul a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 41 din 17 martie 1983, la 3 ani închisoare cu executare în detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, totuși infracțiunea săvârșită nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că rațiunea pentru care reclamantul a fost condamnat a fost aceea că era adept al cultului religios Martorii lui Iehova care l-a împiedicat să presteze serviciul militar, astfel că ocrotirea acestor valori prin mijloace de drept penal nu a fost determinată de rațiuni politice specifice orânduirii comuniste, nefiind vorba de o infracțiune cu caracter politic.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că infracțiunile de neprezentare la încorporare sau concentrare și insubordonare, prevăzute de art. 334 și art. 335 C. pen., nu au fost dispuse pentru apartenența la un cult religios ci pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de norme penale care priveau organizarea și legiferarea modului de efectuare a stagiului militar. Concluzionând, instanța de fond a reținut că aceste condamnări penale pronunțate pentru infracțiunile de neprezentare la încorporare sau concentrare și insubordonare, nu au caracter politic în sensul Decretului-lege nr. 118/1990. Împotriva acestei sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs reclamantul D.D.L.

și pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă. Recurentul-pârât Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a susținut, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât Decizia a avut la bază faptul că situația reclamantului D.D.L. se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999, condamnarea sa fiind interpretată ca o încălcare a libertății de credință a persoanei. In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul D.D.L. a solicitat în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că în vederea soluționării excepției ar fi trebuit citat și Ministerul de Justiție - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă.

In subsidiar, recurentul-reclamant D.D.L. a solicitat modificarea sentinței atacate, precizând că face parte din sfera persoanelor care s-au împotrivit fățiș regimului comunist sau care au fost persecutate ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului totalitar. A mai arătat recurentul-reclamant că infracțiunea săvârșită viza recunoașterea și respectarea unui drept fundamental garantat de Constituție, respectiv acela de a-și exercita liber cultul religios. Examinând cauza prin prisma criticii formulate de recurent, ce poate fi circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, sentința atacată fiind întemeiată pe interpretarea corectă a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 214/1999. Potrivit acestui text de lege, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop; a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității,terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile,politice, economice,sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă, ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond nu rezultă că recurentul-reclamant s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile avute în vedere de legiuitor, cele două condamnări ale sale pentru delictul de nesupunere la încorporare nefiind întemeiate pe motive politice constând în acte de rezidență împotriva regimului comunist. In ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant D.D.L. potrivit căreia instanța de fond a pronunțat o soluție fără a cita in cauză și organul emitent al deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, dovada citării Ministerului de Justiție - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistenta Anticomunistă fiind la dosarul de fond. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.D.L. și Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă împotriva sentinței civile nr. 274 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.