ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4592/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 119 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul D.Ș.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, în sensul că a fost anulată decizia emisă de pârâtă la data de 8 mai 2008 în Dosarul nr. 427/2006 și a fost obligat pârâtul să recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța a respins cererea formulată de reclamant împotriva Direcției de Muncă și Solidaritate Socială a Județului Maramureș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

2. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul D.Ș.V. s-a adresat pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând, în temeiul sentinței penale nr. 603/1988 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, acordarea statutului de luptător în rezistența anticomunistă, dar prin decizia din 8 mai 2008 a Ministerului Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a respins cererea. Instanța de fond, în urma administrării probelor, a reținut contextul istoric al epocii comuniste, al represiunii și privațiunilor caracteristice acestei perioade, existent la data condamnării reclamantului.

Instanța a apreciat că regimul comunist de dictatură din România a avut ca efect încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești, printre care și dreptul la libertatea de asociere și de opinie, precum și la libertatea de circulație. Instanța a constatat că pârâtul nu a ținut cont de motivele concrete pentru care reclamantul a fost condamnat pentru trecerea frauduloasă a frontierei, respectiv de împrejurarea că a fost vorba de un protest și despre o acțiune determinată de constrângerile impuse reclamantului în ceea ce privește detașarea sa în Valea Jiului, ca urmare a adoptării unei atitudini „ofensive” față de regimul comunist și de refuzul de eliberare al unui pașaport, ceea ce conferă condamnării suferite de reclamant, prin hotărârea invocată, un caracter politic.

De asemenea, instanța de fond a reținut și faptul că, ulterior condamnării, reclamantul a fost luat în supraveghere de organele de securitate pentru „reeducarea” acestuia. Instanța de fond a constatat astfel că reclamantului îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 și a dispus anularea actului atacat și obligarea pârâtului la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța de fond a analizat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Protecție Socială Maramureș și a constatat că această parte nu este emitenta actului administrativ atacat. A constatat întemeiată excepția invocată și a precizat că ulterior obținerii titlului de luptător în rezistența anticomunistă partea va beneficia de drepturile conferite de lege.

3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, reclamantul-pârât a arătat că din analiza actelor depuse de intimatul- reclamant în dosarul înregistrat la Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă sub nr. 427/2006 nu a rezultat că acesta a fost supus unor condamnări sau măsuri administrative în sensul prevederilor art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este contrară legii.

În acest sens, recurentul-pârât a arătat că infracțiunea de trecere ilegală a frontierei „nu trebuie privită ca o acțiune realizată în urma unei constrângeri impuse pe fondul tensiunilor specifice vremii, deoarece fapte pentru care a fost condamnat a fost săvârșită din prisma convingerilor personale și a impulsurilor resimțite ca urmare a refuzului autorităților de eliberare a unui pașaport turistic. Dacă reclamantul s-ar fi simțit constrâns politic, în urma detașării acestuia în Valea Jiului, ar fi putut acționa în alte moduri, legale, pentru a-și continua exprimarea convingerilor politice și sociale.” II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept reținute Soluția pronunțată de instanța de fond a fost fundamentată pe un probatoriu amplu și detaliat expus în considerentele sentinței, constând în înscrisuri (provenind inclusiv de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) și depoziții de martori, probe pe care instanța le-a interpretat prin raportare la contextul istoric al epocii comuniste. Împrejurările de fapt prezentate logic și amănunțit de martorii audiați conform art. 186 și urm. C. proc. civ. au fost de natură să formeze convingerea instanței că trecerea frauduloasă a frontierei, faptă pentru care intimatul-reclamant a suferit o condamnare, a fost săvârșită în strânsă conexiune cu atitudinea sa de protest manifest față de constrângerile la care a fost supus, împrejurare ce conferă condamnării sale un caracter politic în sensul art. 2 din O.U.G.

nr. 214/1999. În contextul istoric al perioadei anterioare anului 1989, e greu de înțeles care ar fi fost căile legale prin intermediul cărora, în opinia semnatarului recursului, intimatul-reclamant ar fi putut acționa pentru a-și continua exprimarea convingerilor politice și sociale, în urma detașării sale în Valea Jiului. 2. Soluția instanței de recurs În consecință, neexistând motive de modificare a sentinței potrivit art. 304 pct. 9 sau 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să-i plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 8 RON (cheltuieli efectuate cu expedierea prin poștă a notelor scrise).

Intimatul a solicitat să-i fie acordată, cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 162 RON reprezentând cheltuieli de deplasare, dar nu a anexat dovezi în acest sens, astfel că suma respectivă nu va fi luată în considerare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței nr. 119 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 8 RON cheltuieli de judecată către intimatul D.Ș.V. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.