ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4592/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 119

din 18 martie 2009 a Curții de Apel Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată

și precizată de reclamantul D.Ș.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției

- Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă,

în sensul că a fost anulată decizia emisă de pârâtă la data de 8 mai 2008 în Dosarul

nr. 427/2006 și a fost obligat pârâtul să recunoască reclamantului calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța a respins cererea

formulată de reclamant împotriva Direcției de Muncă și Solidaritate Socială a Județului

Maramureș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul D.Ș.V. s-a adresat pârâtului Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând, în temeiul sentinței penale

nr. 603/1988 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, acordarea statutului de luptător

în rezistența anticomunistă, dar prin decizia din 8 mai 2008 a Ministerului Justiției

- Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a

respins cererea.

Instanța de fond, în urma

administrării probelor, a reținut contextul istoric al epocii comuniste, al represiunii

și privațiunilor caracteristice acestei perioade, existent la data condamnării reclamantului.

Instanța a apreciat că

regimul comunist de dictatură din România a avut ca efect încălcarea drepturilor

și libertăților cetățenești, printre care și dreptul la libertatea de asociere și

de opinie, precum și la libertatea de circulație.

Instanța a constatat că

pârâtul nu a ținut cont de motivele concrete pentru care reclamantul a fost condamnat

pentru trecerea frauduloasă a frontierei, respectiv de împrejurarea că a fost vorba

de un protest și despre o acțiune determinată de constrângerile impuse reclamantului

în ceea ce privește detașarea sa în Valea Jiului, ca urmare a adoptării unei atitudini

„ofensive” față de regimul comunist și de refuzul de eliberare al unui pașaport,

ceea ce conferă condamnării suferite de reclamant, prin hotărârea invocată, un caracter

politic.

De asemenea, instanța

de fond a reținut și faptul că, ulterior condamnării, reclamantul a fost luat în

supraveghere de organele de securitate pentru „reeducarea” acestuia.

Instanța de fond a constatat

astfel că reclamantului îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999

și a dispus anularea actului atacat și obligarea pârâtului la recunoașterea calității

de luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța de fond a analizat

și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Protecție

Socială Maramureș și a constatat că această parte nu este emitenta actului administrativ

atacat. A constatat întemeiată excepția invocată și a precizat că ulterior obținerii

titlului de luptător în rezistența anticomunistă partea va beneficia de drepturile

conferite de lege.

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând-o

pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

reclamantul-pârât a arătat că din analiza actelor depuse de intimatul- reclamant

în dosarul înregistrat la Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă sub nr. 427/2006 nu a rezultat că acesta a fost supus unor condamnări

sau măsuri administrative în sensul prevederilor art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999,

astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este contrară legii.

În acest sens, recurentul-pârât

a arătat că infracțiunea de trecere ilegală a frontierei „nu trebuie privită ca

o acțiune realizată în urma unei constrângeri impuse pe fondul tensiunilor specifice

vremii, deoarece fapte pentru care a fost condamnat a fost săvârșită din prisma

convingerilor personale și a impulsurilor resimțite ca urmare a refuzului autorităților

de eliberare a unui pașaport turistic. Dacă reclamantul s-ar fi simțit constrâns

politic, în urma detașării acestuia în Valea Jiului, ar fi putut acționa în alte

moduri, legale, pentru a-și continua exprimarea convingerilor politice și sociale.”

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept reținute

Soluția pronunțată de

instanța de fond a fost fundamentată pe un probatoriu amplu și detaliat expus în

considerentele sentinței, constând în înscrisuri (provenind inclusiv de la Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității) și depoziții de martori, probe

pe care instanța le-a interpretat prin raportare la contextul istoric al epocii

comuniste.

Împrejurările de fapt

prezentate logic și amănunțit de martorii audiați conform art. 186 și urm. C. proc.

civ. au fost de natură să formeze convingerea instanței că trecerea frauduloasă

a frontierei, faptă pentru care intimatul-reclamant a suferit o condamnare, a fost

săvârșită în strânsă conexiune cu atitudinea sa de protest manifest față de constrângerile

la care a fost supus, împrejurare ce conferă condamnării sale un caracter politic

în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999.

În contextul istoric al

perioadei anterioare anului 1989, e greu de înțeles care ar fi fost căile legale

prin intermediul cărora, în opinia semnatarului recursului, intimatul-reclamant

ar fi putut acționa pentru a-și continua exprimarea convingerilor politice și sociale,

în urma detașării sale în Valea Jiului.

recurs

În consecință, neexistând

motive de modificare a sentinței potrivit art. 304 pct. 9 sau 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., recurentul va fi obligat să-i plătească intimatului cheltuieli de

judecată în cuantum de 8 RON (cheltuieli efectuate cu expedierea prin poștă a notelor

scrise). Intimatul a solicitat să-i fie acordată, cu titlu de cheltuieli de judecată

și suma de 162 RON reprezentând cheltuieli de deplasare, dar nu a anexat dovezi

în acest sens, astfel că suma respectivă nu va fi luată în considerare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței nr. 119

din 18 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 8 RON cheltuieli de

judecată către intimatul D.Ș.V.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.