ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4435/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4435/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu

soluționarea în primă instanță a cauzei, a dispus, printre altele:

- în baza art.

300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:

- M.V. (fiul

lui V. și R.);

- D.F. (fiul

lui F. și E.),

- F.I. (fiul

l. și A.);

- H.A.I. (fiul

lui l. și H.);

- H.G.S. (fiul

lui G. si I.);

- K.R. (fiul

lui l. și A.);

- M.S. (fiul

lui A. și I.); toți deținuți în Penitenciarul Oradea,

- Ș.E.T. (fiica

lui G.P. si V., deținută în Penitenciarul Arad).

Au fot

respinse cererile formulate de către inculpații F.l., D.F., M.S., K.R. si H.A.I.

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara sau localitatea.

Au fost

respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de

inculpații Ș.E.T., H.A.I., M.S. și H.G.S.

A fost

respinsă cererea formulată de inculpatul C.M.S. privind înlocuirea măsurii

obligării de a nu depăși limita territorială a județului Satu Mare respectiv de

înlocuire a măsurii restrictive actuale dispusă, către Înalta Curte de Casație

si Justiție cu obligarea de a nu părăsi țara.

În baza art. 192

C. proc. pen., inculpații Ș.E.T., M.S., H.G.S. și H.A.I. la plata sumelor de

câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această încheiere, instanța a reținut că:

la cererile formulate de inculpații Ș.E.T., H.A.I., M.S., H.G.S., prin care au

solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, Curtea de Apel a reținut

că, sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale privind admisibilitatea în

principiu a cererilor, acestea se circumscriu dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., dar că opțiunea aparține instanței de judecată,

avându-se în vedere circumstanțele specifice cauzei. S-a mai reținut că măsura

solicitată de sus-numiții inculpați este nejustificată în speță avându-se în

vedere nastura și pericolul social al faptelor de care sunt acuzați inculpații,

fapte care, în măsura în care se va dovedi că există și au fost săvârșite cu

vinovăție, sunt grave și că această măsură ar avea un impact negative asupr

aopiniei publice, întrucât asemenea infracțiuni proliferează în ultima periodă

de timp.

Instanța a

apreciat că în cauză sunt întrunite și rigorile instituite de art. 5, paragr.

1, lit. c) și paragr. 3 din C.E.D.O., întrucât există pe de o parte, motive

verosimile de a-i bănui pe inculpați de săvârșirea faptelor pentru care sunt acuzați,

iar pe de altă parte că durata arestării nu poate fi apreciată că a depășit

termenul rezonabil.

la cererea inculpatului C.M.S. privind înlocuirea măsuri obligației de a nu

depăși limita teritorială a județului Satu Mare cu măsura obligației de a nu

părăsi țara, pe motiv că este angajat ca șofer și are ca atribuții de serviciu

transportul de marfă în alte județe și, datorită interdicției, nu își poate

exercita atribuțiile de serviciu, fiindu-i restricționat dreptul la muncă,

instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. S-a motivate că necesitatea prezentării

la noul loc de muncă dintr-o altă localitate nu constituie temei pentru

revocarea măsurii obligației de a nu depăși limita teritorială fixată și anume

județul Satu Mare și nici pentru înlocuirea acastei măsuri cu măsura obligării

de a nu părăsi țara.

la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.V.,

D.F., F.l., H.A.I., Ș.E.T., H.G.S., K.R. și M.S., s-a apreciat că, față de natura

și gravitatea acuzațiilor precum și a circumstanțelor în care se reține că ar

fi fost săvârșite aceste infracțiuni, se justifică aprecierea că și la acest

moment persistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea

în libertate a acestora. S-a mai reținut că este vorba despre o activitate de

mare anvergură, presupus a fi desfășurată de 13 inculpați, între care se

regăsesc doi agenți ai poliției de frontieră și un ofițer de poliție, iar

valoarea bunurilor - țigări - care au făcut obiectul contrabandei este de peste

2 milioane de euro.

Nu în ultimul

rând, instanța avut în vedere și faptul că lăsarea în libertate a inculpaților

ar încuraja posibile conduite infracționale de același gen ale altor personae,

în condițiile în care activitățile de contrabandă în zona frontieră cu Ucraina

reprezintă un fenomen îngrijorător prin amploarea sa în condițiile economice și

financiare dificile din România. Nici în ceea ce privește durata arestării

preventive, instanța nu consideră că ar fi depășit un termen rezonabil ținând

seama de stadiul cercetării judecătorești prin raportare la obiectul și

complexitatea cauzei.

Împotriva

acestei încheieri, inculpații H.A.I., H.G.S., K.R., M.S., Ș.E.T. și C.M.S. au

declarat, în termen legal, prezentul recurs.

Inculpații H.A.I.,

H.G.S., K.R., M.S. și Ș.E.T. au solicitat admiterea recursurilor, casarea

încheierii și admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar

sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara sau localitatea.

Inculpatul C.M.S.

a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea

cererii privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi limita

teritorială a județului Satu Mare cu măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi țara.

Examinând

hotărârea atacată și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul formulat de inculpatul H.G.S. este fondat.

Potrivit art.

160

2

C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se

poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și in cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeaps aînchisorii ce nu

depășete 18 ani.

Potrivit art.

160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul cazul în care există date din care rezultă

necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte

infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Analizând

actele și lucrările dosarului se constată că față de inculpatul H.G.S. sunt

îndepline condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii

sub control judiciar, întrucât există date (referatul de evaluare) din care

rezultă că acesta nu va săvârși alte infracțiuni și nu va încerca să

influențeze buna desfășurare a procesului penal.

Cu toate că

există date verosimile cu privire la săvârșirea de către inculpat a

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, Înalta Curte, având în

vedere și situația familială a inculpatului (soția grav bolnavă), precum și

faptul că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie

organizată, are 2 copii minori în întreținere, apreciază că obligațiile

prevăzute de art. 160

2

alin. (3) sunt suficiente pentru inculpat.

Totodată, Curtea apreciază că perioada de arest preventiv, din 24 martie 2009

până în prezent a fost, pentru inculpate, un mijloc de reeducare și de formare

a unei atitudini corecte față de muncă, față de regulile de drep și față de

regulile de convețiure socială.

Așa fiind,

urmează ca, admițându-se recursul inculpatului să fie casată, în parte,

încheierea atacată, și rejudecându-se, în aceste limite, să se dispună:

În baza art. 160

2

C. proc. pen. admiterea cererii formulate de inculpatul H.G.S. privind

liberarea sa provizorie sub control judiciar.

În baza art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul

va fi obligat să respecte următoarele obligații:

a) să nu

depășească limita teritorială a județului Satu Mare fără încuviințarea

instanței;

b) să se

prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se

prezinte la Secția de poliție unde domiciliază conform programului de

supraveghere întocmit de către această secție, ori de câte ori este chemat;

d) să nu

schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen., instanța atrage atenția inculpatului că,

în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, va lua față

de elmăsura arestării preventive.

Se va dispune

punerea de îndată în libertate a inculpatului H.G.S., dacă nu este arestat în

altă cauză.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Recursurile

declarate de inculpații H.A.I., K.R., M.S., Ș.E.T. și C.M.S. sunt nefondate.

Astfel, din

actele și lucrările dosarului se reține că, prin încheierea nr. 1 din 24 martie

2009, pronunțată în Dosarul nr. 329/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea a dispus

arestarea preventivă a inculpaților M.V., D.F., F.l., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S., H.G.S.,

K.R., M.S. și G.C., reținându-se că sunt cercetați pentru constituire,

respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional

organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru

contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată.

Au fost

reținute ca temeiuri ale arestării preventive dispozițiile art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă

bănuiala că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, precum și

faptul că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt pedepsite de

lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din

gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora și

sentimental acut de insecuritate socială și dezaprobare publică.

Potrivit art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă

parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O., s-a stabilit că o persoană

poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Din

examinarea actelor dosarului se constată că inculpații H.A.I., K.R., M.S. și Ș.E.T.

au fost arestați în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În fapt, s-a

reținut că, în perioada sentembrie 2008 - ianuarie 2009, grupul infracțional

coordonat de inculpatul M.V., din care făceau parte inculpații D.F., F.l., C.M.S.,

H.A.l., Ș.E.T., H.G.S., K.R., G.C. și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite,

în baza aceleași rezoluții infracționale, a introdus în țară, din Ucraina, prin

alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de

1.194.340 pachete de țigări, valoarea acestora fiind, conform raportului de

constatare, de 1.552.453 euro.

În cauză,

verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care

au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, avându-se în vedere

activitatea bine organizată și structurată, de mare anvergură. Totodată, Înalta

Curte apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret și

actual pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Nici recursul

inculpatului C.M.S. nu se îndeverează a fi fondat. Curtea de Apel Oradea a

apreciat în mod corect că schimbarea locului de muncă nu impune înlocuirea

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi

țara.

Recursurile

declarate declarate de inculpații H.A.I., K.R., M.S., Ș.E.T. și C.M.S. învederându-se,

așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul H.G.S. împotriva încheierii din 29 noiembrie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori

pronunțată în Dosarul nr. 329/35/2009.

Casează, în

parte, încheierea atacată și rejudecând:

În baza art. 160

2

C. proc. pen. admite cererea formulată de inculpatul H.G.S. și dispune

liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar,

inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să nu

depășească limita teritorială a județului Satu Mare fără încuviințarea

instanței;

b) să se

prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se

prezinte la Secția de poliție unde domiciliază conform programului de

supraveghere întocmit de către această secție, ori de câte ori este chemat;

d) să nu

schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen., instanța atrage atenția inculpatului că,

în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, va lua față

de acesta măsura arestării preventive.

Dispune

punerea de îndată în libertate a inculpatului H.G.S. (fiul lui G. și I.) de sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7 din 24 martie 2009 emis de

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 329/35/P/2009,

dacă nu este arestat în altă cauză.

Menține

celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații H.A.I., K.R., M.S., Ș.E.T. și C.M.S.

împotriva aceleiași încheieri.

Obligă

recurenții inculpați H.A.I., K.R., M.S., Ș.E.T. și C.M.S. la plata sumei de

câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor

avansa din fondul M.J.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat H.G.S., în sumă de

100 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 decembrie 2010.