ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5224/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 252 din 12 mai 2009, Tribunalul Arad a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul F.N.I. împotriva pârâtului Penitenciarul Spital Colibași pentru daune morale în sumă de 500.001 lei, admițând excepția necompetenței materiale, reținând că reclamantul este condamnat penal, cererea sa privind aprobarea unui pieptene nou și a unei unghiere fiind de domeniul Legii nr. 247/2006 privind executarea pedepselor. S-a reținut că Penitenciarul, prin conducerea sa, a furnizat răspuns reclamantului în aceeași zi, astfel că acesta, în ipoteza în care nu a fost mulțumit de răspunsul conducerii penitenciarului, putea formula plângere la judecătorul delegat, iar împotriva încheierii pronunțate de acesta se putea adresa judecătoriei cu plângere, în condițiile art. 38 alin. (1) și (2) din Legea nr. 275/2006.

Neuzând de această procedură, Tribunalul Arad a reținut că reclamantul nu are un drept la acțiune de natură a investi Tribunalul Arad. Prin decizia civilă nr. 321 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva sentinței civile nr. 252 din 12 mai 2009 a Tribunalului Arad, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că Legea nr. 275/2006 nu conține proceduri de natură a atrage obligația de despăgubire în sarcina Penitenciarului, cu finalizare în procedură administrativă sau administrativ – jurisdicțională, instanțele de judecată de drept comun fiind abilitate a judeca acțiunile în răspundere delictuală, potrivit dreptului comun.

Împotriva deciziei civile nr. 321 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs Penitenciarul Spital Colibași invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond nu avea competența să verifice dacă reclamantului i s-au încălcat drepturile reclamante, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 judecătorul delegat fiind organul sub a cărui supraveghere, control și autoritate are loc executarea pedepselor privative de libertate, împotriva încheierii de soluționare a plângerii, pronunțate de acesta, persoana condamnată putând introduce contestație la judecătoria în a cărui circumscripție se află penitenciarul. Recursul este nefondat.

Astfel, se constată că în mod corect a reținut instanța de apel că drepturile referitoare la regimul de detenție și condițiile în sistemul de detenție fac obiectul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 275/2006, în limitele căreia se înscrie posibilitatea condamnatului de a sesiza conducerea Penitenciarului, reclamând condițiile de detenție și apoi de a formula plângere împotriva încheierii pronunțate de judecătorul delegat. Potrivit art. 38 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepsei, împotriva măsurilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luate de administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată, la judecătorul delegat, care va soluționa plângerea prin încheiere, ce va fi comunicată în termen de 2 zile de la data pronunțării.

Împotriva încheierii judecătorului delegat, persoana condamnată poate face contestație la judecătoria în circumscripția căreia se află penitenciarul în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, hotărârea judecătorească fiind definitivă. Față de împrejurarea că, în speță, reclamantul a formulat o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., acțiune care nu este condiționată de urmarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 275/2006, în mod corect a reținut instanța de apel că tribunalul trebuia să verifice întrunirea cerințelor dispozițiilor art. 998 C. civ. Instanțele de judecată de drept comun fiind abilitate a judeca acțiunile în răspunderea civilă delictuală, se constată că este legală soluția Curții de Apel Timișoara de admitere a apelului și trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad este legală.

Față de aceste considerente, constatând neincidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Penitenciarul Spital Colibași împotriva deciziei civile nr. 321 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.