ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5224/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 252 din 12 mai 2009,

Tribunalul Arad a respins acțiunea civilă formulată de

reclamantul F.N.I. împotriva pârâtului Penitenciarul Spital Colibași

pentru daune morale în sumă de 500.001 lei, admițând excepția

necompetenței materiale, reținând că reclamantul este condamnat

penal, cererea sa privind aprobarea unui pieptene nou și a unei unghiere

fiind de domeniul Legii nr. 247/2006 privind executarea pedepselor.

S-a reținut că

Penitenciarul, prin conducerea sa, a furnizat răspuns reclamantului în

aceeași zi, astfel că acesta, în ipoteza în care nu a fost

mulțumit de răspunsul conducerii penitenciarului, putea formula

plângere la judecătorul delegat, iar împotriva încheierii pronunțate

de acesta se putea adresa judecătoriei cu plângere, în condițiile art.

38 alin. (1) și (2) din Legea nr. 275/2006.

Neuzând de această

procedură, Tribunalul Arad a reținut că reclamantul nu are un

drept la acțiune de natură a investi Tribunalul Arad.

Prin decizia civilă nr. 321 din

14 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de

reclamantul F.N.I. împotriva sentinței civile nr. 252 din 12 mai 2009 a

Tribunalului Arad, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare la același tribunal.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că Legea nr. 275/2006 nu conține

proceduri de natură a atrage obligația de despăgubire în sarcina

Penitenciarului, cu finalizare în procedură administrativă sau

administrativ – jurisdicțională, instanțele de judecată de

drept comun fiind abilitate a judeca acțiunile în răspundere

delictuală, potrivit dreptului comun.

Împotriva deciziei civile nr. 321

din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs

Penitenciarul Spital Colibași invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că

instanța de fond nu avea competența să verifice dacă

reclamantului i s-au încălcat drepturile reclamante, potrivit art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 275/2006 judecătorul delegat fiind organul sub a

cărui supraveghere, control și autoritate are loc executarea

pedepselor privative de libertate, împotriva încheierii de soluționare a

plângerii, pronunțate de acesta, persoana condamnată putând introduce

contestație la judecătoria în a cărui circumscripție se

află penitenciarul.

Recursul este nefondat.

Astfel, se constată că în

mod corect a reținut instanța de apel că drepturile referitoare

la regimul de detenție și condițiile în sistemul de

detenție fac obiectul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 275/2006,

în limitele căreia se înscrie posibilitatea condamnatului de a sesiza

conducerea Penitenciarului, reclamând condițiile de detenție și

apoi de a formula plângere împotriva încheierii pronunțate de

judecătorul delegat.

Potrivit art. 38 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepsei, împotriva măsurilor

privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luate de

administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative

de libertate pot face plângere în termen de 10 zile de la data când au luat

cunoștință de măsura luată, la judecătorul

delegat, care va soluționa plângerea prin încheiere, ce va fi

comunicată în termen de 2 zile de la data pronunțării.

Împotriva încheierii

judecătorului delegat, persoana condamnată poate face

contestație la judecătoria în circumscripția căreia se

află penitenciarul în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii,

hotărârea judecătorească fiind definitivă.

Față de împrejurarea

că, în speță, reclamantul a formulat o acțiune în

răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile

art. 998 C. civ., acțiune care nu este condiționată de urmarea

procedurilor prevăzute de Legea nr. 275/2006, în mod corect a reținut

instanța de apel că tribunalul trebuia să verifice întrunirea

cerințelor dispozițiilor art. 998 C. civ.

Instanțele de judecată de

drept comun fiind abilitate a judeca acțiunile în răspunderea

civilă delictuală, se constată că este legală

soluția Curții de Apel Timișoara de admitere a apelului și

trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad este legală.

Față de aceste

considerente, constatând neincidența motivului de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Penitenciarul Spital Colibași împotriva deciziei civile nr. 321 din 14

decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.