ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamantul W.W., prin mandatar N.S., a chemat-o în judecată pe pârâta M.E.M., pentru revendicarea prin comparare de titluri a apartamentului nr. 1 situat în Municipiul București, str. S., sector 5 în sensul obligării acesteia la a i-l preda în deplină proprietate și posesie. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 480 C. civ. Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1461 din 17 februarie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 1218 din 04 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, dar și acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că titlul pârâtei, respectiv contractul de vânzare - cumpărare din 11 noiembrie 11996 încheiat între pârâtă și Municipiul București, este preferabil titlului de proprietate al reclamantului. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 706/ A din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul reclamantului, ca fiind tardiv. În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele: Conform art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

Cu respectarea textului de lege sus citat, având în vedere procura dată de reclamant mandatarei N.S., pe care a împuternicit-o să primească citațiile somațiile, sentințele, deciziile și să semneze pentru acestea oriunde va fi necesar, tribunalul a comunicat sentința motivată la domiciliul mandatarei. Deși reclamantului, prin mandatara sa N.S., i s-a comunicat sentința motivată la data de 21 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, a introdus declarația de apel la Tribunalul București la data de 29 iulie 2010. Or, conform art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Nedeclararea în intervalul de timp de 15 zile a căii de atac a apelului este sancționată cu decăderea din drept, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul W.W., prin mandatara N.S., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată că decizia instanței de apel este nelegală, deoarece procesul verbal de comunicare a sentinței este nul, nefiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 100 C. proc. civ., în sensul că lipsește semnătura recurentului, iar în adresa de destinație nu este menționat „satul” Brănești, domiciliul indicat fiind incomplet. În continuarea motivării recursului, recurentul formulează critici pe fondul cauzei, susținând că hotărârea primei instanțe, prin care i s-a respins acțiunea în revendicare, este netemeinică și nelegală.

Examinând decizia recurată prin prisma motivului de recurs referitor la neregularitatea procedurii de comunicare a sentinței primei instanțe, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat. Astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, sentința civilă nr. 1218 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost comunicată recurentului la adresa mandatarei sale, în Comuna Brănești, Str. M., Jud. Ilfov. Împrejurarea că în procesul verbal de comunicare s-a omis cuvântul „sat” nu este de natură să atragă nulitatea actului de comunicare, mențiunile de la rubrica adresei de destinație, respectiv „Comuna Brănești, str. M., Jud. Ilfov”, fiind suficiente pentru identificarea exactă a locuinței destinatarului, la care s-a și făcut afișarea sentinței.

În consecință, nu se poate reține că recurentul ar fi suferit vreo vătămare prin această omisiune, condiție în absența căreia nulitatea actului de comunicare nu poate fi declarată, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Lipsa semnăturii recurentului sau a mandatarei sale nu constituie cauză de nulitate a procesului verbal de comunicare a sentinței, în condițiile în care procedura de comunicare nu s-a îndeplinit în modalitatea înmânării actului, ci prin afișare, agentul procedural negăsind la adresă pe niciuna dintre persoanele cărora actul le-ar fi putut fi înmânat, potrivit legii. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este corectă, apelul fiind declarat după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. În ceea ce privește susținerile recurentului pe fondul cauzei, Înalta Curte nu le poate analiza, întrucât acestea sunt străine de decizia din apel, care s-a pronunțat exclusiv sub aspectul tardivității apelului. Față de soluția instanței de apel, în recurs prezintă relevanță numai critica vizând excepția tardivității apelului. Eventual, în cazul în care această critică ar fi fost găsită întemeiată, s-ar fi justificat examinarea cauzei pe fond, însă nu de către instanța de recurs, ci de către aceeași instanță de apel, ca urmare a trimiterii spre rejudecare, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Cum, în speță, o astfel de soluție nu este posibilă datorită constatării legalității soluției de respingere a apelului ca tardiv, susținerile recurentului pe fondul pricinii nu mai pot fi analizate, sentința primei instanțe, de respingere a acțiunii în revendicare, rămânând astfel irevocabilă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul W.W. împotriva deciziei civile nr. 706/ A din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurentul - reclamant W.W. la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă M.E.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2012.