ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie

2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamantul W.W., prin

mandatar N.S., a chemat-o în judecată pe pârâta M.E.M., pentru revendicarea

prin comparare de titluri a apartamentului nr. 1 situat în Municipiul București,

str. S., sector 5 în sensul obligării acesteia la a i-l preda în deplină

proprietate și posesie. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe

prevederile art. 480 C. civ.

Judecătoria

Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1461 din

17 februarie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr.

1218 din 04 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, dar și acțiunea,

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că titlul pârâtei, respectiv contractul de vânzare -

cumpărare din 11 noiembrie 11996 încheiat între pârâtă și Municipiul București,

este preferabil titlului de proprietate al reclamantului.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 706/

A din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins apelul reclamantului, ca fiind tardiv.

În considerentele

acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:

Conform art. 93 C.

proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face

la acea persoană.

Cu respectarea

textului de lege sus citat, având în vedere procura dată de reclamant

mandatarei N.S., pe care a împuternicit-o să primească citațiile somațiile,

sentințele, deciziile și să semneze pentru acestea oriunde va fi necesar,

tribunalul a comunicat sentința motivată la domiciliul mandatarei.

Deși reclamantului,

prin mandatara sa N.S., i s-a comunicat sentința motivată la data de 21

ianuarie 2010, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de

predare, a introdus declarația de apel la Tribunalul București la data de 29

iulie 2010.

Or, conform art. 284 C.

proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel.

Nedeclararea în

intervalul de timp de 15 zile a căii de atac a apelului este sancționată cu

decăderea din drept, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamantul W.W., prin mandatara N.S., invocând motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat, recurentul arată că decizia instanței de apel este

nelegală, deoarece procesul verbal de comunicare a sentinței este nul, nefiind

întocmit cu respectarea prevederilor art. 100 C. proc. civ., în sensul că

lipsește semnătura recurentului, iar în adresa de destinație nu este menționat

„satul” Brănești, domiciliul indicat fiind incomplet.

În continuarea

motivării recursului, recurentul formulează critici pe fondul cauzei, susținând

că hotărârea primei instanțe, prin care i s-a respins acțiunea în revendicare,

este netemeinică și nelegală.

Examinând decizia

recurată prin prisma motivului de recurs referitor la neregularitatea

procedurii de comunicare a sentinței primei instanțe, Înalta Curte constată că

acesta nu este fondat.

Astfel cum în mod

corect a reținut instanța de apel, sentința civilă nr. 1218 din 04 noiembrie 2009

a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost comunicată recurentului

la adresa mandatarei sale, în Comuna Brănești, Str. M., Jud. Ilfov.

Împrejurarea că în

procesul verbal de comunicare s-a omis cuvântul „sat” nu este de natură să

atragă nulitatea actului de comunicare, mențiunile de la rubrica adresei de

destinație, respectiv „Comuna Brănești, str. M., Jud. Ilfov”, fiind suficiente

pentru identificarea exactă a locuinței destinatarului, la care s-a și făcut

afișarea sentinței. În consecință, nu se poate reține că recurentul ar fi

suferit vreo vătămare prin această omisiune, condiție în absența căreia

nulitatea actului de comunicare nu poate fi declarată, conform art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.

Lipsa semnăturii

recurentului sau a mandatarei sale nu constituie cauză de nulitate a procesului

verbal de comunicare a sentinței, în condițiile în care procedura de comunicare

nu s-a îndeplinit în modalitatea înmânării actului, ci prin afișare, agentul

procedural negăsind la adresă pe niciuna dintre persoanele cărora actul le-ar

fi putut fi înmânat, potrivit legii.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este corectă,

apelul fiind declarat după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284

alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește

susținerile recurentului pe fondul cauzei, Înalta Curte nu le poate analiza,

întrucât acestea sunt străine de decizia din apel, care s-a pronunțat exclusiv

sub aspectul tardivității apelului.

Față de soluția

instanței de apel, în recurs prezintă relevanță numai critica vizând excepția

tardivității apelului. Eventual, în cazul în care această critică ar fi fost

găsită întemeiată, s-ar fi justificat examinarea cauzei pe fond, însă nu de

către instanța de recurs, ci de către aceeași instanță de apel, ca urmare a

trimiterii spre rejudecare, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Cum, în

speță, o astfel de soluție nu este posibilă datorită constatării legalității

soluției de respingere a apelului ca tardiv, susținerile recurentului pe fondul

pricinii nu mai pot fi analizate, sentința primei instanțe, de respingere a acțiunii

în revendicare, rămânând astfel irevocabilă.

Față de cele de mai

sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul W.W. împotriva deciziei civile nr. 706/

A din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul

- reclamant W.W. la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată

către intimata - pârâtă M.E.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 03 februarie 2012.