ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2011

Asupra recursului penal de față; Prin decizia penală nr. 886 din 10 septembrie 2010 a Curții Apel Ploiești s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cerere formulată de recurentul inculpat P.N. Prin aceeași decizie, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate P.M. și P.M.C. și inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Dâmbovița. Instanța de recurs a reținut că inculpatul P.N. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia. În susținerea excepției, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că dispozițiile art. 348 C. proc.

pen. contravin dispozițiilor art. 16 și art. 21 din Constituția României. Curtea a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă este neîntemeiată față de argumentele invocate de inculpat în motivarea acesteia și anume că dispozițiile art. 348 C. proc. pen. ar încălca dreptul la un proces echitabil în cazul în care instanța penală îi închide calea unei acțiuni civile separate. Aceste aspecte sunt doar de interpretare a textului, în sensul că și în cazul în care nu există părți civile instanța este datoare să dea eficiență dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., în timp ce inculpatul consideră că restabilirea situației anterioare nu este posibilă decât dacă partea civilă ar solicita acest lucru.

Nu poate fi primit argumentul, care este tot de interpretare a dispozițiilor legale privind rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, precum că prin soluționarea acțiunii civile și restabilirea situației anterioare se închide calea părților raportului juridic de a tranzacționa, deoarece restabilirea situației anterioare derivă din săvârșirea unei infracțiuni și a cărei disponibilitate nu este lăsată la latitudinea părților implicate. Desigur că nimic nu împiedică ulterior ca părțile din latura civilă a procesului penal să tranzacționeze asupra aspectelor de natură civilă. Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs inculpatul P.N.

Recursul este tardiv. Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din același articol, instanța respinge printr-o încheiere motivată cerere de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare. În speță, instanța s-a pronunțat asupra cererii de separare a Curții Constituționale la data de 10 septembrie 2010, ora 14 15 , iar inculpatul a declarat recurs la 13 septembrie 2010 (data poștei), peste termenul de 48 ore prevăzut de dispozițiile legale invocate, astfel că recursul va fi respins ca tardiv, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 886 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.