ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2011

Asupra recursului penal

de față;

Prin decizia penală

nr. 886 din 10 septembrie 2010 a Curții Apel Ploiești s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, cerere formulată de recurentul inculpat P.N.

Prin aceeași decizie,

s-au respins ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate P.M. și P.M.C.

și inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Dâmbovița.

Instanța de recurs a

reținut că inculpatul P.N. a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., solicitând sesizarea Curții

Constituționale în vederea soluționării acesteia.

În susținerea

excepției, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că dispozițiile art. 348 C.

proc. pen. contravin dispozițiilor art. 16 și art. 21 din Constituția României.

Curtea a apreciat că

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă este

neîntemeiată față de argumentele invocate de inculpat în motivarea acesteia și

anume că dispozițiile art. 348 C. proc. pen. ar încălca dreptul la un proces

echitabil în cazul în care instanța penală îi închide calea unei acțiuni civile

separate.

Aceste aspecte sunt

doar de interpretare a textului, în sensul că și în cazul în care nu există

părți civile instanța este datoare să dea eficiență dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., în timp ce inculpatul consideră că restabilirea situației anterioare

nu este posibilă decât dacă partea civilă ar solicita acest lucru.

Nu poate fi primit

argumentul, care este tot de interpretare a dispozițiilor legale privind

rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, precum că prin

soluționarea acțiunii civile și restabilirea situației anterioare se închide

calea părților raportului juridic de a tranzacționa, deoarece restabilirea

situației anterioare derivă din săvârșirea unei infracțiuni și a cărei

disponibilitate nu este lăsată la latitudinea părților implicate. Desigur că

nimic nu împiedică ulterior ca părțile din latura civilă a procesului penal să

tranzacționeze asupra aspectelor de natură civilă.

Împotriva dispoziției

de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs

inculpatul P.N.

Recursul este tardiv.

Potrivit art. 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din același articol, instanța

respinge printr-o încheiere motivată cerere de sesizare a Curții

Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța

imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

În speță, instanța

s-a pronunțat asupra cererii de separare a Curții Constituționale la data de 10

septembrie 2010, ora 14

15

, iar inculpatul a declarat recurs la 13

septembrie 2010 (data poștei), peste termenul de 48 ore prevăzut de

dispozițiile legale invocate, astfel că recursul va fi respins ca tardiv, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen..

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul P.N. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 886 din 10

septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, privind respingerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2011.