ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5627/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 54 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul D.E.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru autoritate de lucru judecat. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că instanța de contencios administrativ prin Sentința nr. 3014 din 06 noiembrie 2008, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea drepturilor bănești pe perioada 02 noiembrie 2007 - data plasării efective, ca neîntemeiat, instanța reținând că data realizării clasamentului final nu determină de drept acordarea drepturilor bănești către reclamanți, precum și faptul că dispozițiile art. 6 - 12 din O.U.G.

nr. 56/2004 și art. 14 - 29 din H.G. nr. 783/2005 consacră caracterul unui proces în curs de executare pe întreaga perioadă noiembrie 2007 - martie 2008, a procedurii de plasare a reclamanților în funcțiile publice. Aceste considerente asupra netemeiniciei acestui capăt de cerere sunt menținute de instanța supremă, în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței 3014 din 6 noiembrie 2008, instanța de recurs reținând, pe lângă faptul că plata drepturilor salariale este condiționată de numirea în funcția publică și faptul că, în speță, recurenții nu au arătat, individualizat și dovedit împrejurarea de fapt privind producerea unui prejudiciu.

În ceea ce privește identitatea de obiect, instanța a constatat că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată anterioară, reclamanții au indicat data de 02 noiembrie 2007, ca dată de la care solicită acordarea drepturilor salariale, pe când în prezenta cauză a fost indicată data de 01 noiembrie 2007, ca dată de la care se solicită despăgubirile echivalente salariului de manager public asistent. Or, această lipsă de identitate prezintă un caracter aparent, în condițiile în care, în ambele cereri de chemare în judecată este indicată data rămânerii definitive a Clasamentului final al absolvenților, ca dată de la care pârâta datorează sumele de bani pretinse. Astfel, instanța de fond a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul D.E.M. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. Se apreciază că în mod greșit prima instanță a constatat autoritate de lucru judecat, pentru că în speță nu există identitate de cauză, sunt două litigii diferite care se disting clar, neexistând identitate de obiect. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3014/2008 s-a respins capătul de acțiune formulat de recurentul-reclamant referitor la drepturile bănești pentru perioadele 2011/2007. Între această hotărâre judecătorească și acțiunea de față există o strânsă legătură fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

pentru tripla identitate în cazul autorității de lucru judecat. Astfel, în ambele dosare există identitate de părți, aceeași calitate, același obiect și aceeași cauză. Obiectul acestei cauze este identic cu obiectul primului dosar nr. 964/2008 - acordare de drepturi bănești echivalente cu salariul neîncasat începând cu 2 noiembrie 2007 și până la plasarea efectivă a acestuia pe postul de manager - cauza este identică deasemenea neretribuirea recurentului înainte de numirea în funcția publică de manager public. Prin urmare corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat avându-se în vedere condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. Este fără putință de tăgadă îndeplinită și condiția privind identitatea părților (calității lor) reclamantul fiind D.E.

și pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința de față este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de D.E.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de D.E.M., împotriva Sentinței civile nr. 54 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.