ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5627/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 54 din 4 februarie

2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a

respins acțiunea formulată de reclamantul D.E.M. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că instanța de contencios

administrativ prin Sentința nr. 3014 din 06 noiembrie 2008, a respins capătul

de cerere având ca obiect acordarea drepturilor bănești pe perioada 02

noiembrie 2007 - data plasării efective, ca neîntemeiat, instanța reținând că

data realizării clasamentului final nu determină de drept acordarea drepturilor

bănești către reclamanți, precum și faptul că dispozițiile art. 6 - 12 din O.U.G.

nr. 56/2004 și art. 14 - 29 din H.G. nr. 783/2005 consacră caracterul unui

proces în curs de executare pe întreaga perioadă noiembrie 2007 - martie 2008,

a procedurii de plasare a reclamanților în funcțiile publice.

Aceste considerente

asupra netemeiniciei acestui capăt de cerere sunt menținute de instanța

supremă, în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței 3014 din 6

noiembrie 2008, instanța de recurs reținând, pe lângă faptul că plata

drepturilor salariale este condiționată de numirea în funcția publică și faptul

că, în speță, recurenții nu au arătat, individualizat și dovedit împrejurarea

de fapt privind producerea unui prejudiciu.

În ceea ce privește

identitatea de obiect, instanța a constatat că, în cuprinsul cererii de chemare

în judecată anterioară, reclamanții au indicat data de 02 noiembrie 2007, ca

dată de la care solicită acordarea drepturilor salariale, pe când în prezenta

cauză a fost indicată data de 01 noiembrie 2007, ca dată de la care se solicită

despăgubirile echivalente salariului de manager public asistent.

Or, această lipsă de

identitate prezintă un caracter aparent, în condițiile în care, în ambele

cereri de chemare în judecată este indicată data rămânerii definitive a

Clasamentului final al absolvenților, ca dată de la care pârâta datorează

sumele de bani pretinse.

Astfel, instanța de

fond a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile autorității de lucru

judecat.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul D.E.M. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală

și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Se apreciază că în

mod greșit prima instanță a constatat autoritate de lucru judecat, pentru că în

speță nu există identitate de cauză, sunt două litigii diferite care se disting

clar, neexistând identitate de obiect.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 3014/2008 s-a respins capătul de acțiune formulat de recurentul-reclamant

referitor la drepturile bănești pentru perioadele 2011/2007.

Între această

hotărâre judecătorească și acțiunea de față există o strânsă legătură fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru tripla identitate

în cazul autorității de lucru judecat.

Astfel, în ambele

dosare există identitate de părți, aceeași calitate, același obiect și aceeași

cauză.

Obiectul acestei

cauze este identic cu obiectul primului dosar nr. 964/2008 - acordare de

drepturi bănești echivalente cu salariul neîncasat începând cu 2 noiembrie 2007

și până la plasarea efectivă a acestuia pe postul de manager - cauza este

identică deasemenea neretribuirea recurentului înainte de numirea în funcția

publică de manager public.

Prin urmare corect

instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat avându-se în

vedere condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Este fără putință de

tăgadă îndeplinită și condiția privind identitatea părților (calității lor)

reclamantul fiind D.E. și pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Față de toate aceste

considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința de față

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul

declarat de D.E.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de D.E.M., împotriva Sentinței civile nr. 54 din 4 februarie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.