ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6011/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3355 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității de colaborator al Securității cu privire la pârâtul B.F..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea în constatare, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului pentru care verificările au fost efectuate la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1942 din 12 august 2008 și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâtul a fost recrutat în anul 1986, în calitate de informator sub numele conspirativ "L.", de către U.M. 0620, pe linie de securitate și gardă, aceasta fiind o unitate specială cunoscută sub numele de USLA cu profil de muncă - antiterorismul.

Notele informative furnizate pe parcursul anului 1987, a căror existență nu a fost contestată de pârât, relatau despre persoane ce se aflau în atenția securității, fie pentru că erau selecționate pentru a face parte din personalul de securitate și gardă, fie pentru intenția de a emigra. La data de 01 aprilie 1987, mapa anexă în care se aflau arhivate notele informative a fost transferată la Inspectoratul Județean Călărași, această din urmă instituție folosindu-l pentru strângerea de informații până la data de 14 decembrie 1987. Din cuprinsul materialelor aflate la dosar rezultă că pârâtul informa periodic despre cunoștințe și colegi, aflați în atenția Securității cu privire la fapte de interes pentru Securitate, printre care intenția acestora de a emigra și nemulțumirile în legătură cu politica de partid și de stat.

Instanța a avut în vedere nota din 12 mai 1986, întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ "L.", referitoare la P.I.; notele din 24 martie 1987 și 08 aprilie 1987, întocmite olograf, referitoare la numitul G.S.; nota din 16 iunie 1987, întocmită olograf, referitoare la numitul F.E.; nota din 15 august 1987, întocmită olograf referitoare, la numita A.E.. Conform răspunsului Serviciului Român de Informații cu nr. 3/113862 din 20 iunie 2007, rezultă că B.F., născut la 06 octombrie 1947 figurează cu dosar fond rețea nr. 3595 - Călărași și nr. 135782 - București, ceea ce confirmă identitatea de persoană între sursa "L." și dosarul BUDU. Curtea de apel a apreciat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conform art. 11 alin. (3) din O.U.G.

nr. 24/2008, rezultă fără echivoc că pârâtul a furnizat informații Securității, prin care a denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzută de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Este lipsită de relevanță apărarea pârâtului în sensul inexistenței unui angajament, atâta timp cât, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea de informații privind activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

De altfel, pârâtul nu a contestat existența notelor informative furnizate Securității, însă precizează că au fost date sub presiunea șantajului legat de întocmirea unui dosar penal, aspect ce nu a fost însă probat în cauză. Nu se poate reține nici lipsa intenției de a suprima drepturile și libertățile persoanelor vizate de notele informative, întrucât, potrivit textului de lege, nu numai că este exclusă intenția în atingerea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, dar nici nu este impusă o astfel de finalitate, fiind suficient ca informațiile să fie susceptibile de a aduce o astfel de atingere. În consecință, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva Sentinței civile nr. 3355 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul B.F.. În motivarea recursului formulat, recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității reținând fără a fi dovedită îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale al omului, ignorând faptul că nu există nici un document care să facă dovada faptului că recurentul-pârât a fost recrutat de UM 0620, inexistența unui angajament cât și faptul că notele informative au fost furnizate sub presiune psihică.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Principalele critici ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile recurentului fiind însă nefondate. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Din această perspectivă, textul de lege mai sus menționat se interpretează foarte clar, în sensul că denunțurile respective vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit probatoriului administrat în cauză, a rezultat că recurentul-pârât a fost recrutat în anul 1986, sub numele conspirativ "L." de către UM 0620 furnizând note informative despre persoane care se aflau în atenția Securității pentru intenții de evaziune și nemulțumiri ale acestora în ceea ce privește politica de stat și de partid, rezultând că în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal anterior menționat pentru a reține calitatea de colaborator al fostei Securități, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Susținerile recurentului privitoare la lipsa dovezii cu privire la recrutarea recurentului cât și inexistența unor state de plată care să confirme recompensarea acestuia pentru activitatea de colaborare sunt nefondate, textul de lege nemenționând astfel de condiții pentru reținerea calității de colaborator.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului potrivit cărora informațiile furnizate nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât astfel cum a reținut corect și instanța de fond, informațiile furnizate de acesta despre diferite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertate de exprimare precum și la libera circulație consacrat de dispozițiile art. 12 alin. (1) și 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, cât și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 pct. 1 din același pact. În consecință, se va constata neîntrunirea motivelor de critică aduse hotărârii instanței de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Sentinței civile nr. 3355 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.