ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6011/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3355 din 20

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența

calității de colaborator al Securității cu privire la pârâtul B.F..

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea în

constatare, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în

privința pârâtului pentru care verificările au fost efectuate la cererea

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Din cuprinsul notei

de constatare nr. S/DI/I/1942 din 12 august 2008 și din înscrisurile depuse la

dosar, rezultă că pârâtul a fost recrutat în anul 1986, în calitate de

informator sub numele conspirativ "L.", de către U.M. 0620, pe linie

de securitate și gardă, aceasta fiind o unitate specială cunoscută sub numele

de USLA cu profil de muncă - antiterorismul.

Notele informative

furnizate pe parcursul anului 1987, a căror existență nu a fost contestată de

pârât, relatau despre persoane ce se aflau în atenția securității, fie pentru

că erau selecționate pentru a face parte din personalul de securitate și gardă,

fie pentru intenția de a emigra.

La data de 01 aprilie

1987, mapa anexă în care se aflau arhivate notele informative a fost

transferată la Inspectoratul Județean Călărași, această din urmă instituție

folosindu-l pentru strângerea de informații până la data de 14 decembrie 1987.

Din cuprinsul

materialelor aflate la dosar rezultă că pârâtul informa periodic despre

cunoștințe și colegi, aflați în atenția Securității cu privire la fapte de

interes pentru Securitate, printre care intenția acestora de a emigra și

nemulțumirile în legătură cu politica de partid și de stat. Instanța a avut în

vedere nota din 12 mai 1986, întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ "L.",

referitoare la P.I.; notele din 24 martie 1987 și 08 aprilie 1987, întocmite

olograf, referitoare la numitul G.S.; nota din 16 iunie 1987, întocmită

olograf, referitoare la numitul F.E.; nota din 15 august 1987, întocmită

olograf referitoare, la numita A.E..

Conform răspunsului

Serviciului Român de Informații cu nr. 3/113862 din 20 iunie 2007, rezultă că

B.F., născut la 06 octombrie 1947 figurează cu dosar fond rețea nr. 3595 -

Călărași și nr. 135782 - București, ceea ce confirmă identitatea de persoană între

sursa "L." și dosarul BUDU.

Curtea de apel a

apreciat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conform art. 11 alin.

(3) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă fără echivoc că pârâtul a furnizat

informații Securității, prin care a denunțat activități și atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea dreptului la

libertatea de exprimare prevăzută de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile

și politice.

Este lipsită de

relevanță apărarea pârâtului în sensul inexistenței unui angajament, atâta timp

cât, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținerea

calității de colaborator este legată de furnizarea de informații privind activități

și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De altfel,

pârâtul nu a contestat existența notelor informative furnizate Securității,

însă precizează că au fost date sub presiunea șantajului legat de întocmirea

unui dosar penal, aspect ce nu a fost însă probat în cauză.

Nu se poate reține

nici lipsa intenției de a suprima drepturile și libertățile persoanelor vizate

de notele informative, întrucât, potrivit textului de lege, nu numai că este

exclusă intenția în atingerea/îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale, dar nici nu este impusă o astfel de finalitate, fiind suficient

ca informațiile să fie susceptibile de a aduce o astfel de atingere.

În consecință,

instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008.

Împotriva Sentinței

civile nr. 3355 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul B.F..

În motivarea

recursului formulat, recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța

de fond a reținut ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzut de

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de colaborator al Securității reținând fără a fi dovedită îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale al omului, ignorând faptul că nu

există nici un document care să facă dovada faptului că recurentul-pârât a fost

recrutat de UM 0620, inexistența unui angajament cât și faptul că notele

informative au fost furnizate sub presiune psihică.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins,

pentru următoarele considerente:

Principalele critici

ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile recurentului fiind însă nefondate.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității

"persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Din această

perspectivă, textul de lege mai sus menționat se interpretează foarte clar, în

sensul că denunțurile respective vizau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Potrivit

probatoriului administrat în cauză, a rezultat că recurentul-pârât a fost

recrutat în anul 1986, sub numele conspirativ "L." de către UM 0620

furnizând note informative despre persoane care se aflau în atenția Securității

pentru intenții de evaziune și nemulțumiri ale acestora în ceea ce privește

politica de stat și de partid, rezultând că în cauză, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de textul legal anterior menționat pentru a reține

calitatea de colaborator al fostei Securități, astfel cum în mod corect a

reținut și instanța de fond.

Susținerile

recurentului privitoare la lipsa dovezii cu privire la recrutarea recurentului

cât și inexistența unor state de plată care să confirme recompensarea acestuia

pentru activitatea de colaborare sunt nefondate, textul de lege nemenționând

astfel de condiții pentru reținerea calității de colaborator.

Nu pot fi reținute

nici susținerile recurentului potrivit cărora informațiile furnizate nu au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât

astfel cum a reținut corect și instanța de fond, informațiile furnizate de

acesta despre diferite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertate de

exprimare precum și la libera circulație consacrat de dispozițiile art. 12

alin. (1) și 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și

politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, cât și dreptul la

viață privată prevăzut de art. 17 pct. 1 din același pact.

În consecință, se va

constata neîntrunirea motivelor de critică aduse hotărârii instanței de fond,

urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.F. împotriva Sentinței civile nr. 3355 din 20 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.