ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2132/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.O. SRL Sibiu, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.: - să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1 din 26 ianuarie 2009, emisă de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și a Raportului de inspecție fiscală nr. 683 din 23 ianuarie 2009 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația formulată împotriva actelor administrative menționate.

În motivarea acțiunii, arată că împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1 din 26 ianuarie 2009 emisă de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și a Raportului de inspecție fiscală nr. 683 din 23 ianuarie 2009 prin care a fost obligată reclamanta la plata sumelor de 870.429 RON reprezentând accize pentru motorină și 688.699 RON reprezentând majorări de întârziere, a formulat contestație în temeiul art. 205 - 207 C. proc. fisc. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 160/F/CA din 8 iulie 2009 a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagubei iminente.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A.O. SRL Sibiu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 5 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”. Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit niciun fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de SC A.O. SRL Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 160 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011. Procesat de GGC - CT