ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2132/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta

SC A.O. SRL Sibiu, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru

Accize și Operațiuni Vamale Sibiu, în conformitate cu art. 14 din Legea nr.

554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.:

- să se dispună suspendarea executării

Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală nr. 1 din 26 ianuarie 2009, emisă de către

Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și a Raportului de

inspecție fiscală nr. 683 din 23 ianuarie 2009 până la pronunțarea instanței de

fond cu privire la contestația formulată împotriva actelor administrative

menționate.

În motivarea acțiunii, arată că împotriva

Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite

de inspecția fiscală nr. 1 din 26 ianuarie 2009 emisă de către Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și a Raportului de inspecție

fiscală nr. 683 din 23 ianuarie 2009 prin care a fost obligată reclamanta la

plata sumelor de 870.429 RON reprezentând accize pentru motorină și 688.699 RON

reprezentând majorări de întârziere, a formulat contestație în temeiul art. 205

- 207 C. proc. fisc.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 160/F/CA din 8

iulie 2009 a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținând că

în cauză nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 14 din Legea nr.

554/2004 privind existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagubei iminente.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC

A.O. SRL Sibiu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

La termenul din 5 februarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna dintre părți nu s-a

înfățișat la strigarea pricinii a dispus suspendarea judecării cauzei în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că în termen de un an de la

suspendare niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici

nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a

repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc.

civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă

operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.

proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin

îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de

către partea care justifică un interes”.

Cum, în speță, de la data suspendării cauzei

și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina

părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit niciun fel de acte de

procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum

sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu

perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de SC A.O.

SRL Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 160 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

aprilie 2011.

Procesat

de GGC - CT