ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6018 din 22 aprilie 2010, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC Q.C.I. SRL în contradictor cu pârâții B.M. și B.E. pe care, în consecință, i-a obligat în solidar la plata sumelor de 229.099 Euro în echivalentul în lei la data plății, la cursul B.N.R., reprezentând diferență de preț și dobânda legală aferentă de la data de 7 decembrie 2007 până la data plății efective, la plata sumei de 8.105 lei contravaloare taxe notariale cu dobânda aferentă și la 18.477,82 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință s-a admis cererea de chemare în garanție, în parte, chemații în garanție T.M.I.E.

și T.V.V. fiind obligați în solidar la plata sumelor mai sus menționate către pârâți. Judecătorul fondului a reținut realitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1463 din 1 septembrie 2005 încheiat între reclamantă și pârâți având ca obiect o suprafață de 2.360,57 mp teren situat în București la un preț de 1.100.000 Euro și intervenirea evicțiunii prin producerea unei tulburări de drept pentru suprafața de 491,65 mp cu privire la care s-a constatat prin hotărâre judecătorească nulitatea parțială a titlului de proprietate al autorilor pârâților vânzători. Instanța de fond făcând aplicarea prevederilor art. 1341 și art. 1337 C. civ., a admis acțiunea în parte în sensul mai sus arătat.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 425 din 1 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanții pârâți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte cu consecința respingerii cererii de obligare a pârâților la plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă daunelor de 229.099 Euro. Prin aceeași decizie, apelurile declarate de chemații în garanție au fost anulate ca netimbrate. Instanța de apel a apreciat ca întemeiată critica cu privire la cuantumul despăgubirilor reținând că prevederile art. 1348 C. civ. exclud incidența prevederilor art. 1088 C. civ., sens în care, a înlăturat obligarea pârâților la plata sumei reprezentând dobânda legală, subsecvent admiterii apelului, fiind înlăturate criticile cu privire la greșita soluționare a excepției de necompetență materială funcțională.

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC Q.C.I. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare invoca greșita aplicare a prevederilor art. 1348 C. civ. și a prevederilor art. 1088 C. civ. prin reținerea excluderii lor reciproce, sens în care solicită modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâte. Intimatul B.M. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că obligația de dezdăunare față de cumpărătorul evins nu este purtătoare de dobânzi conform art. 1348 C. civ. coroborat cu art. 1350 C. civ. Recursul este fondat. Recurenta-reclamantă critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Se constată însă că dezvoltarea criticilor formulate se încadrează numai în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 304 pct. 8 fiind formal invocat în discuție nefiind interpretarea unei clauze contractuale ci interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale. Sub aspectul aplicării de către instanța de apel a prevederilor art. 1348 C. civ. se constată ca fiind întemeiate criticile formulate. Codul civil are o reglementare distinctă și cuprinzătoare pentru obligația de garanție a vânzătorului în caz de evicțiune. Nu se contestă în cazul de față faptul evingerii cumpărătorului și nici dreptul lui la despăgubiri ci numai întinderea acestora sub aspectul acordării dobânzilor legale de la data procedurii evicțiunii.

Sub acest aspect este de observat că efectele evicțiunii cât privește întinderea despăgubirilor sunt aceleași, atât pentru evicțiunea totală cât și pentru evicțiunea parțială, cazul în speță, cu deosebirea în acest ultim caz, dacă contractul rămâne în vigoare, cumpărătorul are dreptul la valoarea de circulație a părții de care a fost evins de la momentul evicțiunii, indiferent dacă aceasta a scăzut sau a crescut, iar nu la o parte proporțională din preț, conform art. 1348 C. civ. Cum potrivit art. 1341 C. civ. pct. 4, cumpărătorul dacă este evins are dreptul de a cere de la vânzător daune interese și spezele contractului de vindere, în mod greșit instanța de apel s-a raportat la art. 1088 C. civ.

care reprezintă dreptul comun în materie de daune interese în raport cu această normă specială și în mod greșit a avut în vedere dispozițiile art. 1348 C. civ. care reglementează numai valoarea părții de care cumpărătorul a fost evins în caz de evicțiune parțială și menținere a contractului prin raportare la preț iar nu și daunele interese, care sunt special reglementate de textul citat: art. 1341 pct. 4 C. civ. Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat, va modifica decizia atacată în parte în sensul respingerii apelului declarat de pârâți menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. Q.C.I. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 425 din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți B.M. și B.E. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.