ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei SC B.I.V.S.F.R. SRL Iași așa cum rezultă din sentința nr. 108 COM din 26 ianuarie 2010, reținând că prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 1459 din 17 iulie 2006 pârâta SC C.E.T. IAȘI SA Iași a furnizat reclamantei SC B.I.V.S.F.R. SRL Iași energie termică sub formă de abur, art. 8 din contract stabilind condițiile de măsurarea cantităților de energie termică furnizate și a puterilor absorbite, iar art. 9 stabilind tariful care este corelat cu art. 8 din același contract în sensul că tarifele și prețurile sunt cele aprobate de A.N.R.E.

prin decizia nr. 999/2006 și în cazul modificării acestora furnizorul urmând a comunica noile tarife în termen de 15 zile lucrătoare de la data aprobării de către A.N.R.E. Ca urmare a abrogării deciziei A.N.R.E. pârâta a comunicat prin adresa nr. 3072 noile tarife, adresa nefiind contestată, astfel că reclamanta a acceptat condițiile din contractul încheiat privitoare la modificarea tarifelor și comunicarea noilor tarife, reținând și aspectul că facturile emise nu au fost refuzate la plată de către reclamantă conform art. 9 din contract și mai mult decât atât cu ocazia încheierii actelor adiționale nr. 3/2008 și nr. 4/2008, reclamanta nu a făcut obiecțiuni la noile tarife. Apelul formulat de reclamanta SC B.I.V.S.F.R.

SRL Iași a fost admis de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 42 din 3 iunie 2010, potrivit căreia a fost schimbată sentința primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei la corectarea facturilor nr. 3786 din 31 august 2008 în valoare de 50.796,05 lei, nr. 3819 din 30 septembrie 2008 în valoare de 146.134,35 lei, nr. 3861 din 31 octombrie 2008 în valoare de 173.502,11 lei, nr. 3933 din 3 noiembrie 2008 în valoare de 172,179,95 lei, nr. 4016 din 31 decembrie 2008 în valoare de 107.280,91 lei și nr. 4097 din 31 ianuarie 2009 în valoare de 143.490,03 lei prin emiterea unor facturi conținând prețul corect de 154,72 lei/Gcal. stabilit prin HCL nr. 313 din 21 iulie 2008 și concomitent emiterea unor noi facturi cu aceleași valori dar având semnul minus, în care să se înscrie numărul și data facturilor corectate și obligând intimata să plătească apelantei suma de 32,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și apel.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prețul pentru facturile în litigiu era de 154,72 lei/Gcal. conform deciziei A.N.R.E. nr. 248 din 21 februarie 2007, decizia abrogată, împrejurare față de care Consiliul Local al Municipiului Iași întrunită în ședință extraordinară din 21 iulie 2008 a stabilit, începând cu data de 1 iulie 2008, tarifele locale și prețurile locale pentru producerea, transportul, distribuirea și furnizarea energiei termice pentru agenții economici la nivelul sumei de 154,72 lei fără TVA, această deciziei fiind comunicată și SC C.E.T. IAȘI SA Iași. A mai reținut instanța de apel că faptul că nu au fost refuzate la plată facturile nu echivalează cu acceptarea noului preț comunicat de către SC C.,E.T.

IASI SA în condițiile în care prevederile contractuale nu permiteau schimbarea unilaterală a prețului și constatând întemeiată cererea privind cheltuielile de judecată la fond și în apel a admis-o obligând-o pe intimată să plătească apelantei suma de 32,65 lei. La data de 19 iulie 2010 pârâta SC C.E.T. IAȘI SA Iași a formulat recurs împotriva deciziei mai sus menționată și a solicitat admiterea acestuia conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

A prezentat situația de fapt arătând că prin abrogarea deciziei 1269 din 24 iunie 2008 aburul industrial nu mai avea un preț reglementat ceea ce înseamnă că prețul nu mai era fixat de A.N.R.E., acesta rămânând la latitudinea părților, împrejurare față de care în mod corect pârâta i-a comunicat reclamantei noul tarif cu adresa nr. 3072 din 18 august 2008, adresă față de care nu a avut nicio obiecțiune, dorind prelungirea contractului de furnizare până la 31 decembrie 2008, solicitare care s-a materializat prin încheierea actului adițional nr. 3/2008 și a actului adițional nr. 4/2008 și față de acceptarea la plată a facturilor emise cu noul preț nu se justifică acțiunea reclamantei. Conform art. 137 C. proc.

civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, motivele invocate fiind doar motive de netemeinicie, recurenta prezentând situația de fapt și aprecierea cum că tarifele erau la latitudinea părților, astfel că în recurs nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. și că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs. Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată și cum intimata SC B.I.V.S.F.R. SRL Iași a solicitat cheltuieli de judecată cererea acesteia urmează a fi admisă doar pentru suma de 1.000 lei, Curtea constatând că suma de 9.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC C.E.T. IAȘI SA Iași împotriva deciziei nr. 42 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei SC C.E.T. IAȘI SA IAȘI suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.