ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
l.Hotărârea
primei instanțe
Prin
sentința nr. 3171 din 07 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VlII-a
de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cerere formulată de
reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul
Afacerilor Externe; a obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a
cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a
prezentei hotărâri; a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind
daunele cominatorii și daunele morale și a pârâtul la plata sumei de 200 RON cu
titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu admiterea cererii.
Pentru a
pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că autoritatea, în mod
nejustificat și cu depășirea termenului rezonabil de soluționare, în sensul
dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., nu a soluționat cererea reclamantei
înregistrată pentru prima data în anul 2006.
Prima
instanță a înlăturat apărările pârâtului referitoare la existența numărului
mare de cereri și la activitatea supradimensionată, reținând că aceste
împrejurări nu pot justifica nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire
a cetățeniei române, termenul rezonabil fiind cu mult depășit în raport de data
primei înregistrări, respectiv 2006, nesoluționată nici în anul 2010.
Capătul de
cerere privind plata daunelor cominatorii a fost respins, instanța reținând că
instituția acordării daunelor cominatorii este lipsită de temei de drept
substanțial în cadrul normativ creat de prevederile Legii nr. 554/2004,
prevederile art. 24 din lege neavând incidență în cauză.
Capătul de
cerere privind acordarea daunelor morale a fost de asemenea respins, întrucât
reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral cauzat prin nesoluționarea
cererii.
Reținând
culpa procesuală a pârâtului ca parte căzută în pretenții a fost obligat la
plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, proporțional cu
admiterea cererii. 2. Recursul formulat de pârât
împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul-pârât
a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
Instanța
de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare
a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și că
există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantei nu i s-a
stabilit o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei
în cauză, nu
a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii de intenție pentru
stabilirea datei la care să depună dosarul de redobândire a cetățeniei române,
câtă vreme autoritatea pârâtă ainformat toți petiționarii de faptul că se va
aplica un criteriu general obiectiv în procedura de invitare și anume, cel
cronologic, în limita timpului fizic de procesare a dosarelor într-o zi de
lucru.
Pe de altă
parte, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere situația obiectivă
existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a
imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un
termen rezonabil.
În
opinia
recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în
legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în
jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Termenul
rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate
circumstanțele relevante.
În
determinarea
caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la
Grange, pe rolul C.E.D.O.
În
altă
ordine de idei, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce
se încadrează în dispozițiile art. 10
1
din Legea nr. 21/1991, pot
depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie fără nicio
restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de
obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.
Obligarea
sa la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și nelegală, cuantumul
fiind exagerat în raport cu valoarea pricinii și complexitatea muncii depuse de
avocat.
În
temeiul
art. 274 alin. (3) din C.proc.civ, solicită modificarea cuantumului
cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, până la sumă
rezonabilă de 150 RON.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
1.
Argumente de fapt și de drept relevante
Din
înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă s-a
adresat în septembrie 2006 la Secția Consulară a Ambasadei României de la
Chișinău, prin care a solicitat comunicarea datei la care va putea depune
cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută
de Legea nr. 21/1991, pârâta refuzând primirea cererii, reclamanta revenind cu
aceeași solicitare la 04 octombrie 2010,
cerere la
care pârâtul nu a răspuns nici până la momentul sesizării instanței.
Pornind de
la această bază factuală, soluția Curții de Apel reflectă interpretarea și
aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.
Potrivit
art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesolupionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de
contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea
dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost
cauzată.
Legea nr.
21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a
cetățeniei române formulate potrivit art. 10
1
, dar complexitatea
procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30
de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea
că
legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate
încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de
redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană
asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de
România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune
fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile
privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia
sau eliberarea unui atestat de cetățenie.
În
ceea ce
privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei
proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii
administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în
jurisprudenta C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Durata
rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de
particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei,
conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente,
miza litigiului.
Or, din
această perspectivă, instanța de fond a apreciat corect că a fost depășită
durata unui termen rezonabil, în raport cu data depunerii
cererii de
programare, lipsind de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991.
În
speța
dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între
data formulării primei cereri de către intimata reclamantă – 27 septembrie 2006
- și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în
sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței C.E.D.O.
Pe de altă
parte, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ,
organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte retine că în
discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci
numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument
suplimentar în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.
Așa fiind,
faptul de a nu răspunde solicitării intimatei-reclamante de programare în
vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor
necesare reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în
accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cât
privește posibilitatea reclamantului de a depune cererea la Autoritatea
Națională pentru Cetățenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost
adoptate în februarie 2010, în timp ce reclamantul și-a manifestat intenția de
a depune cererea în anul 2006, astfel încât, la data adoptării O.U.G. nr.
5/2010 termenul rezonabil de primire al cererii era depășit, motiv pentru care
soluția adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată.
Cu privire
la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că art.
274 alin. (3) C. proc. civ. permite reducerea onorariilor avocaților, dacă se
constată, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea
pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din actele și lucrările dosarului nu
rezultă că suma la care a fost obligat recurentul-pârât, respectiv 200 RON,
este disproporționată în raport cu elementele menționate, mai ales că aceste
cheltuieli au fost apreciate de judecătorul fondului proporțional cu admiterea
cererii.
l.Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs
în consecință, recursul va fi respins
ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de
reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3171
din 07 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.