ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2011

HOTĂRÂRE
22.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

l.Hotărârea

primei instanțe

Prin

sentința nr. 3171 din 07 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VlII-a

de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cerere formulată de

reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul

Afacerilor Externe; a obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a

cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

prezentei hotărâri; a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind

daunele cominatorii și daunele morale și a pârâtul la plata sumei de 200 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu admiterea cererii.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că autoritatea, în mod

nejustificat și cu depășirea termenului rezonabil de soluționare, în sensul

dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., nu a soluționat cererea reclamantei

înregistrată pentru prima data în anul 2006.

Prima

instanță a înlăturat apărările pârâtului referitoare la existența numărului

mare de cereri și la activitatea supradimensionată, reținând că aceste

împrejurări nu pot justifica nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire

a cetățeniei române, termenul rezonabil fiind cu mult depășit în raport de data

primei înregistrări, respectiv 2006, nesoluționată nici în anul 2010.

Capătul de

cerere privind plata daunelor cominatorii a fost respins, instanța reținând că

instituția acordării daunelor cominatorii este lipsită de temei de drept

substanțial în cadrul normativ creat de prevederile Legii nr. 554/2004,

prevederile art. 24 din lege neavând incidență în cauză.

Capătul de

cerere privind acordarea daunelor morale a fost de asemenea respins, întrucât

reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral cauzat prin nesoluționarea

cererii.

Reținând

culpa procesuală a pârâtului ca parte căzută în pretenții a fost obligat la

plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, proporțional cu

admiterea cererii. 2. Recursul formulat de pârât

împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

Recurentul-pârât

a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

Instanța

de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare

a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și că

există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantei nu i s-a

stabilit o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei

în cauză, nu

a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii de intenție pentru

stabilirea datei la care să depună dosarul de redobândire a cetățeniei române,

câtă vreme autoritatea pârâtă ainformat toți petiționarii de faptul că se va

aplica un criteriu general obiectiv în procedura de invitare și anume, cel

cronologic, în limita timpului fizic de procesare a dosarelor într-o zi de

lucru.

Pe de altă

parte, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere situația obiectivă

existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a

imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un

termen rezonabil.

În

opinia

recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în

legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în

jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul

rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate

circumstanțele relevante.

În

determinarea

caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la

Grange, pe rolul C.E.D.O.

În

altă

ordine de idei, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce

se încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot

depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie fără nicio

restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de

obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

Obligarea

sa la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și nelegală, cuantumul

fiind exagerat în raport cu valoarea pricinii și complexitatea muncii depuse de

avocat.

În

temeiul

art. 274 alin. (3) din C.proc.civ, solicită modificarea cuantumului

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, până la sumă

rezonabilă de 150 RON.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Din

înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă s-a

adresat în septembrie 2006 la Secția Consulară a Ambasadei României de la

Chișinău, prin care a solicitat comunicarea datei la care va putea depune

cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută

de Legea nr. 21/1991, pârâta refuzând primirea cererii, reclamanta revenind cu

aceeași solicitare la 04 octombrie 2010,

cerere la

care pârâtul nu a răspuns nici până la momentul sesizării instanței.

Pornind de

la această bază factuală, soluția Curții de Apel reflectă interpretarea și

aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesolupionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Legea nr.

21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a

cetățeniei române formulate potrivit art. 10

1

, dar complexitatea

procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30

de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea

legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate

încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de

redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană

asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune

fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În

ceea ce

privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei

proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii

administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în

jurisprudenta C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata

rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de

particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei,

conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente,

miza litigiului.

Or, din

această perspectivă, instanța de fond a apreciat corect că a fost depășită

durata unui termen rezonabil, în raport cu data depunerii

cererii de

programare, lipsind de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991.

În

speța

dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între

data formulării primei cereri de către intimata reclamantă – 27 septembrie 2006

- și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în

sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței C.E.D.O.

Pe de altă

parte, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ,

organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte retine că în

discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci

numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument

suplimentar în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.

Așa fiind,

faptul de a nu răspunde solicitării intimatei-reclamante de programare în

vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor

necesare reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în

accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Cât

privește posibilitatea reclamantului de a depune cererea la Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost

adoptate în februarie 2010, în timp ce reclamantul și-a manifestat intenția de

a depune cererea în anul 2006, astfel încât, la data adoptării O.U.G. nr.

5/2010 termenul rezonabil de primire al cererii era depășit, motiv pentru care

soluția adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată.

Cu privire

la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că art.

274 alin. (3) C. proc. civ. permite reducerea onorariilor avocaților, dacă se

constată, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea

pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din actele și lucrările dosarului nu

rezultă că suma la care a fost obligat recurentul-pârât, respectiv 200 RON,

este disproporționată în raport cu elementele menționate, mai ales că aceste

cheltuieli au fost apreciate de judecătorul fondului proporțional cu admiterea

cererii.

l.Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

în consecință, recursul va fi respins

ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de

reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

Respinge

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3171

din 07 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2858/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1681 din data de 13 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIll-a de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca n
ÎCCJ 2011-03-09
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2319 din 13 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios admi
ÎCCJ 2011-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3090 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de r
ÎCCJ 2011-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2302 din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios admini
ÎCCJ 2011-04-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2121/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând să se constate refuzul nejustificat la pârâtului de a-i soluționa c
Sursă