ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3051/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 66 din 18 iunie

2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC I.C. SA având ca obiect constatarea

caducității comenzii ferme nr. 3787 din 07 iunie 2005 în contra pârâtei SC S.N.

CONSTANȚA S.A., ca nefondată.

Judecătorul

fondului a reținut că, în speță, comanda și-a produs efectele, ea fiind

acceptată de reclamantă, fiind semnată de aceasta și, mai mult, contractul a

fost executat de reclamantă prin întocmirea proiectului preliminar pe care l-a

comunicat pârâtei la data de 11 iulie 2005 achitând și prețul aferent conform

facturii nr. 3210394 din 8 august 2005, fapt necontestat de părți.

În

contra sentinței a declarat apel reclamanta arătând că evenimentul independent

de voința părților care a atras caducitatea ofertei este publicarea cu

întârziere a JTP Rules, fapt necontestat de părți. Bazându-se pe noile

reglementări, intimata a schimbat esențial condițiile ofertei luând naștere o

nouă ofertă, context în care, greșit a reținut prima instanță că oferta și-ar

fi produs efectele.

Orice

contract pentru construcția navelor conform art. 491 C. com. trebuie încheiat

în formă scrisă iar contractul de proiectare a rămas în faza de comandă

acceptată.

Curtea

de Apel

Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 21/MF din 29 noiembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că,

comanda nr. 3783/2005 ce a avut ca obiect elaborarea și livrarea către pârâtă a

documentației pentru o navă maritimă a fost precedată de discuții și negocieri,

probele administrate fiind în sensul că ea a fost acceptată de către reclamantă

prin semnătură și executarea contractului de proiectare, proiectul preliminar

fiind comunicat pârâtei la data de 11 iulie 2005, prețul consemnat în factura

din 8 august 2005 fiind achitat de aceasta.

S-a mai reținut că părțile,

conform comenzii, au urmărit încheierea unui contract de proiectare a unei nave

și unul de construcție nave, contracte distincte, distincție în raport de care

nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 491

C. com. la contractul de proiectare, forma

scrisă fiind reglementată expres doar pentru

contractul de construcție

nave.

Cât privește evenimentul

independent de voința părților, constând în dispozițiile obligatorii pentru

proiectarea oricărei nave statuat de

JTP

Rules, s-a constatat că aceste modificări au fost acceptate de reclamantă prin

confirmarea comenzii CS 086 din 22 iunie 2006, iar problemele pe care le putea

ridica se circumscriu riscului contractului.

Reclamanta

SC

I.C. SA a declarat recurs împotriva deciziei pentru motive de nelegaliate

circumscrise situațiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de

recurs, recurenta arată că manifestarea de voință exprimată prin comandă și

prin acceptare nu sunt perfect concordate, comanda fiind și incompletă,

situație care nu poate conduce la formarea contractului preconizat, nefiind

executată de către recurentă decât prima etapă din obiectul comenzii:

documentația de proiectare care nu echivalează cu proiectarea propriu-zisă a

navei.

Comanda nu și-a mai produs

efectele începând cu etapa a 2-a precizată la pct. 1 din comandă, iar

neexecutarea la timp a celei de a doua etape a condus la periclitarea

operațiunii atât sub aspect juridic cât și economic.

Manifestările de voință exprimate

succesiv nu întrunesc cerințele de formă, art. 491 C. com. impunând forma

scrisă ca o condiție de validitate iar etapa precontractuală s-a desfășurat

într-un mod atipic, determinat de caracterul tehnic al domeniului construcției

de nave.

Greșit a reținut instanța că nu a

intervenit caducitatea ofertei deoarece nerespectarea termenelor prevăzute

pentru încheierea valabilă a contractului de proiectare se datorează publicării

tardive a regulilor JTP.

Condiția pentru intervenirea

caducității este ca evenimentul independent de voința părților care determină

lipsa de efecte a actului juridic să intervină ulterior încheierii valabile a

actului, or aplicarea cu întârziere a JTP Rules este un fapt necontestat de

părți.

Părțile au menționat expres în

cuprinsul comenzii ferme intenția de a semna ulterior un contract de proiectare

la pct. 5 „Alte condiții”, fiind evident că executarea precară ce a avut loc,

s-a făcut în executarea comenzii, nefiind vorba de un contract formal, oferta

devenind ineficace.

În dezvoltarea motivului de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

critică greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 491 C. com. care se

referă la „contractele pentru construcția vaselor” nu la contractele de

construcție a vaselor.

Art. 491 C. com. se referă la

contractul de proiectare, obligatoriu conform art. 32 din O.G. nr. 42/1997

pentru construcția de nave, contract care în speță nu a fost finalizat, între

părți neexistând un contract de proiectare valabil încheiat.

Recursul nu este fondat.

Recurenta – reclamantă a investit

instanța de fond cu o acțiune în constatarea caducității comenzii ferme nr. 3783

din 7 iunie 2005 ce a avut ca obiect elaborarea și livrarea de către reclamantă

a documentației pentru o navă tanc de țiței și produse petroliere în executarea

căreia, susține reclamanta, a început livrarea către pârâtă a documentației

aferentă primei etape a proiectului, înainte de semnarea contractului de

proiectare propriu-zis, întemeindu-și în drept cererea pe dispozițiile art. 32

din O.G. nr. 32/1997 devenit art. 51

8

și art. 491 C. com.

Chiar din motivarea cererii,

reclamanta – recurentă a arătat că ea a confirmat comanda și că a livrat

pârâtei documentația aferentă primei etape la 11 iulie 2005, etapa a 2-a a

proiectului însă constând în comentariile pârâtei nu a fost respectată,

comentariile fiind trimise de aceasta nu în două săptămâni, termen stipulat în

comandă ci în 5 luni fapt ce determină în opinia sa caducitatea comenzii ferme,

dat fiind că pârâta a refuzat încheierea unui act adițional pe baza comenzii

modificate.

Se constată, așadar, că

reclamanta recurentă a acceptat comanda și, mai mult, a și executat-o,

acceptarea fiind recepționată de ofertant, conform art. 35 C. com., părțile

încheind contractul nr. 5297/2003 având ca obiect livrarea: A

1

–

proiect tehnic și B

1

- proiect execuție, comanda epuizându-și,

așadar, efectele, actul adițional de care face vorbire reclamanta și menționat

în art. 8 pct. 4 din contract, având ca obiect, prin eventuale modificări,

contractul nu comanda fermă.

Prin urmare, neexecutarea

corespunzătoare de către pârâtă a etapei a 2-a contractuală nu se constituie

într-un eveniment care să conducă la caducitatea comenzii ferme, întrucât

aceasta prin acceptare s-a convertit în convenție, ci ea constituie temei

pentru o eventuală angajare a răspunderii contractuale.

De lege lata, caducitatea nu are

o reglementare legală. O reglementează însă noul cod civil prin art. 1195 în

sensul consacrat și de jurisprudență, după cum urmează : (1) Oferta devine

caducă dacă: a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau în

lipsă, în termenul prevăzut de art. 1193 alin. (1); b) destinatarul o refuză.

(2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei

irevocabile numai atunci când natura afacerii sau împrejurările o impun”,

situații care nu se regăsesc în cauza de față.

În ce privește incidența art. 491 C.

com. și a art. 32 din O.G. nr. 42/1997 privind transportul naval, Înalta Curte

constată că aceste texte reglementează forma scrisă a contractelor pentru

construcția vaselor și publicitatea lor și respectiv proiectul și autorizația

de construcție a navelor și că, față de obiectul litigiului: constatarea

caducității comenzii ferme, a unei manifestări unilaterale de voință, iar nu a

unui contract care să nu-și fi produs efectele datorită unui eveniment obiectiv

și imprevizibil la data încheierii lui, ele nu au incidență în cauza de față.

Drept urmare, Înalta Curte

constatând în raport de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. legalitatea deciziei

atacate, va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ. va

obliga recurenta către intimată la 2500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta - reclamantă SC I.C.P.N. SA GALAȚI împotriva deciziei comerciale nr. 21/MF

din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta –

reclamantă să plătească intimatei – pârâte cheltuieli de judecată în sumă de

2500 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.