ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1315 din data de 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul U.T. prin care se solicita constatarea calității pârâtului de colaborator al fostei Securități. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat în data de 13 ianuarie 1962 un angajament de colaborare cu Securitatea, motivul recrutării sale constând în supravegherea informativă a elevilor din cadrul Școlii Medii nr. 2 Târgu Jiu, cunoscut fiind că, în cadrul colectivului școlii sunt elevi, fii de chiaburi, politicieni, legionari.

A constatat prima instanță că singura notă informativă furnizată de pârât a fost la data de 13 ianuarie 1962, semnată cu numele conspirativ V.V. prin care aducea la cunoștință Securității că în clasa a X-a reală se află și elevul C.A., ce intenționează să facă un "Club internațional" pentru a lua legătura și a coresponda cu cetățeni din alte state, arătând și că elevul respectiv a cerut încuviințarea organelor politice pentru realizarea acestui club, însă nu a primit-o.

A mai constatat Curtea că potrivit notelor întocmite de ofițerul de Securitate, pârâtul este caracterizat ca un agent bun, care a sesizat anumite aspecte de indisciplină săvârșite de colegii săi, însă nu a prezentat material informativ, iar, odată cu înscrierea la Facultatea de Medicină, pârâtul s-a eschivat de la îndeplinirea sarcinilor trasate de organele de Securitate, nefurnizând nicio Notă informativă sub pretextul că nu are timp, fiind preocupat de învățătură și nu are posibilitatea de informare, context în care, apreciindu-se că pârâtul nu este util muncii organelor de Securitate, s-a decis renunțarea la folosirea lui. Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 întrucât singura informație furnizată de pârât (Nota informativă din 13 ianuarie 1962) este lipsită de substanță și nu este de natură a afecta drepturile și libertățile persoanelor, nu se referă la activitățile potrivnice regimului totalitar comunist, ci sesizează cel mult o situație de indisciplină școlară, așa cum rezultă și din rapoartele ofițerilor de Securitate. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității, având în vedere că prin denunțul intimatului-pârât au fost oferite informații despre o activitate neagreată de autoritățile regimului și prin urmare potrivnică acestuia, fiind relatate informații referitoare la relațiile românilor cu persoane din străinătate. Consideră recurentul că în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție legală referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, în sensul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 1 C. proc. civ., art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Textul de lege sus-menționat prevede două condiții obligatorii pentru reținerea calității de colaborator al Securității, prima condiție de fond privind denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, precum și cea de-a doua referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale. În prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) nu se încadrează orice denunț, ci evident numai cele expres menționat.

Din materialul probator administrat cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că intimatul a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea la data de 13 ianuarie 1962 prin care acesta s-a angajat să aducă la cunoștință, în scris, organelor de securitate tot ceea ce cunoaște în legătură cu activitatea desfășurată de unele elemente împotriva R.P.R., însă acesta nu a realizat nicio informare scris și nu a prezentat niciun material informativ, astfel cum rezultă din Nota de caracterizare întocmită la data de 26 iulie 1963. Singura informație furnizată cu ocazia recrutării de către intimat a fost aceea referitoare la un coleg de clasă, din care rezultă că acesta dorește să înființeze un club, membrii clubului urmând să mențină și să stabilească legături cu diferite elemente din alte state prin corespondență.

La data de 22 ianuarie 1963, intimatul a fost scos din evidența organelor de Securitate, motivându-se că acesta nu este util, "fiind prea mult preocupat de învățătură". Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe reclamant. În speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții legale menționate anterior, simpla semnare a unui angajament nefiind suficientă. Din analiza materialelor informative prezentate de recurent rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de "colaborator al Securității" deoarece lipsește elementul esențial prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, respectiv îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În consecință, se va constata neîntrunirea motivelor de critică formulate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1315 din data de 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.