ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1315 din data de 16

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul

U.T. prin care se solicita constatarea calității pârâtului de colaborator al

fostei Securități.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat în data de 13 ianuarie

1962 un angajament de colaborare cu Securitatea, motivul recrutării sale

constând în supravegherea informativă a elevilor din cadrul Școlii Medii nr. 2

Târgu Jiu, cunoscut fiind că, în cadrul colectivului școlii sunt elevi, fii de

chiaburi, politicieni, legionari.

A constatat prima

instanță că singura notă informativă furnizată de pârât a fost la data de 13

ianuarie 1962, semnată cu numele conspirativ V.V. prin care aducea la

cunoștință Securității că în clasa a X-a reală se află și elevul C.A., ce

intenționează să facă un "Club internațional" pentru a lua legătura

și a coresponda cu cetățeni din alte state, arătând și că elevul respectiv a

cerut încuviințarea organelor politice pentru realizarea acestui club, însă nu

a primit-o.

A mai constatat

Curtea că potrivit notelor întocmite de ofițerul de Securitate, pârâtul este

caracterizat ca un agent bun, care a sesizat anumite aspecte de indisciplină

săvârșite de colegii săi, însă nu a prezentat material informativ, iar, odată

cu înscrierea la Facultatea de Medicină, pârâtul s-a eschivat de la

îndeplinirea sarcinilor trasate de organele de Securitate, nefurnizând nicio

Notă informativă sub pretextul că nu are timp, fiind preocupat de învățătură și

nu are posibilitatea de informare, context în care, apreciindu-se că pârâtul nu

este util muncii organelor de Securitate, s-a decis renunțarea la folosirea

lui.

Curtea a apreciat că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 întrucât singura informație furnizată de pârât (Nota informativă din 13

ianuarie 1962) este lipsită de substanță și nu este de natură a afecta

drepturile și libertățile persoanelor, nu se referă la activitățile potrivnice

regimului totalitar comunist, ci sesizează cel mult o situație de indisciplină

școlară, așa cum rezultă și din rapoartele ofițerilor de Securitate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului formulat, recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond

a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității,

având în vedere că prin denunțul intimatului-pârât au fost oferite informații

despre o activitate neagreată de autoritățile regimului și prin urmare

potrivnică acestuia, fiind relatate informații referitoare la relațiile

românilor cu persoane din străinătate.

Consideră recurentul

că în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție legală referitoare la

vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, în sensul că pârâtul putea și

trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ., art. 2

lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi

respins, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator

al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului".

Textul de lege

sus-menționat prevede două condiții obligatorii pentru reținerea calității de

colaborator al Securității, prima condiție de fond privind denunțarea unor

atitudini potrivnice regimului comunist, precum și cea de-a doua referitoare la

vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În prevederile art. 2

alin. (1) lit. b) nu se încadrează orice denunț, ci evident numai cele expres

menționat.

Din materialul

probator administrat cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că intimatul

a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea la data de 13 ianuarie 1962

prin care acesta s-a angajat să aducă la cunoștință, în scris, organelor de

securitate tot ceea ce cunoaște în legătură cu activitatea desfășurată de unele

elemente împotriva R.P.R., însă acesta nu a realizat nicio informare scris și

nu a prezentat niciun material informativ, astfel cum rezultă din Nota de

caracterizare întocmită la data de 26 iulie 1963.

Singura informație

furnizată cu ocazia recrutării de către intimat a fost aceea referitoare la un

coleg de clasă, din care rezultă că acesta dorește să înființeze un club,

membrii clubului urmând să mențină și să stabilească legături cu diferite

elemente din alte state prin corespondență.

La data de 22

ianuarie 1963, intimatul a fost scos din evidența organelor de Securitate,

motivându-se că acesta nu este util, "fiind prea mult preocupat de

învățătură".

Înalta Curte constată

că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute

de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea

calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe reclamant.

În speță, nu sunt

îndeplinite cumulativ cele două condiții legale menționate anterior, simpla

semnare a unui angajament nefiind suficientă.

Din analiza

materialelor informative prezentate de recurent rezultă că activitatea

intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de "colaborator al

Securității" deoarece lipsește elementul esențial prevăzut de art. 2 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În consecință, se va

constata neîntrunirea motivelor de critică formulate împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1315 din data de 16 martie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.