ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8238/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 589/2002 a Tribunalului Vrancea a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul A.G. împotriva Dispoziției nr. 304 din 12 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Târgu Mureș, reținându-se că din expertiza topografică efectuată în cauză rezultă că o parcelă de 306 mp din terenul expropriat este afectată de stradă și fund de stradă, iar suprafața de 382 mp liberă de construcții este formată din „Intrarea în Biserica Ortodoxă, teren situat la intrarea în biserică și curte betonată, toată afectată accesului la biserică” nefiind posibilă restituirea în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.G.

iar prin Decizia civilă nr. 157 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința în sensul admiterii contestației dispunându-se restituirea în natură a terenului înscris în CF 8239 Târgu Mureș nr. top. X și Y în suprafață de 605 mp conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafață delimitată prin punctele 53 - d - 66 - 98 - C, 100 - b - 42 - a - 49 - 53 din planul de situație anexă ce face parte integrantă din hotărâre. S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată privind dispozițiile pentru construcțiile demolate. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Cauza s-a aflat în rejudecarea apelului după casare cu trimitere spre rejudecare dispusă prin Decizia civilă nr. 3269 din 29 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că prin decizia de casare sus-evocată s-a recomandat instanței în rejudecarea apelului să dispună suplimentarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei noi expertize de specialitate, precum și lămurirea aspectelor legate de terenul ce face obiectul litigiului privind suprafața totală de 688 mp care se evidențiază în raportul de expertiză întocmit de expertul E.E., întrucât această suprafață este mai mare cu 83 mp decât terenul expropriat și în limita căruia a fost formulată notificarea și cererea de chemare în judecată. S-a reținut astfel că a fost efectuată o expertiză tehnică de experții M.G., D.R. și M.M. S-a arătat că terenul ce constituie obiectul litigiului a fost înscris în CF Z Târgu Mureș nr. top.

X și Y cu suprafața de 605 mp iar dreptul de proprietate a aparținut reclamanților A.G. și A.A. Imobilul a fost expropriat în conformitate cu Decretul nr. 360/1977, prin procesul-verbal nr. XX/1978. Ulterior terenurile expropriate au fost comasate sub nr. top. XYZ și apoi dezmembrate pe diverse obiective, terenul reclamantului fiind cuprins în terenul delimitat de Primăria Târgu Mureș și dat în folosință Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș, cu Decizia nr. 310/1991, fiind evidențiat în CF YYY cu nr. top. ZZZ în suprafață de 2700 mp. Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de experții M.G., D.R. și M.M., și planul de situație întocmit în cauză, s-a arătat că terenul revendicat de reclamant cuprinde trei zone de folosință: - Zona I-a, între punctele A-B-a-42-b-A în suprafață de 232 mp, teren ce nu se poate restitui, fiind de utilitate publică.

- Zona a II-a, între punctele b-42-a-49-53-52-E-b în suprafață de 330 mp teren liber de dotări tehnico-edilitare și se poate restitui reclamantului. - Zona a III-a, între punctele 49-C-D-53-49 în suprafață de circa 43 mp amenajat de biserică cu dale din beton, ce nu se poate restitui, fiind în apropriere de biserică. În compensare, pentru terenul ce nu se poate restitui s-a propus atribuirea unei suprafețe de 102 mp delimitată de punctele b-E-52-53-d-c-b. Suprafața ce s-a propus a fi restituită reclamantului este de 432 mp calculată prin punctele c-b-42-a-49-53-d-c și s-a mai arătat că întreaga suprafață de teren se suprapune cu terenul atribuit Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș prin Decizia nr. 310/1991, teren înscris în CF YYY Târgu Mureș, nr. top.

ZZZ. Ulterior, prin completarea la expertiză și planul de situație s-a arătat că fosta casă de reglare E.N.G. Târgu Mureș a fost demolată, aspect ce rezultă și din actele depuse la dosar apel rejudecare. Până la fostul amplasament al stației de reglare, unde s-a propus restituirea suprafeței de 102 mp, terenul permite și restituirea celor 173 mp, ce reprezintă diferența de la 432 mp propus spre restituire în raportul de expertiză, până la suprafața totală de 605 mp solicitat. Această suprafață de 275 mp a fost delimitată prin punctele 53-d-66-98-c-100-b-E-52. După cum s-a arătat, din amplasamentul fostei proprietăți a reclamantului se poate restitui 330 mp delimitat prin punctele 53-52-E-b-42-a-49-53.

Astfel, suprafața totală propusă spre restituire este de 605 mp delimitată prin punctele 53-d-66-98-c-100-b-42-a-49-53. În planul de situație s-a delimitat terenul revendicat de reclamant, teren propus spre restituire din vechiul amplasament și terenul propus spre restituire prin compensare. Instanța a dispus restituirea în natură a terenului conform ultimei variante a completării raportului de expertiză. Astfel, instanța de apel a recunoscut preferabilitatea titlului înfățișat de reclamant ca fiind cel originar și mai bine caracterizat, provenind de la proprietarul inițial, care obținuse bunul în perfectă legalitate, necontestat și anterior exproprierii, iar potrivit Deciziei nr. 310/1991 Protopopiatul Ortodox Târgu Mureș a dobândit drept de folosință asupra terenului.

S-a reținut că practic prin Decizia nr. 310/1991 s-a produs o nouă expropriere în condițiile în care dreptul de proprietate aparținea reclamantului iar art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul oricărei persoane la respectarea bunurilor sale. Instanța de apel a reținut că în speța de față suntem în situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Alin. (8) al aceluiași text de lege prevede că în situațiile prevăzute la alin. (2), (3), (4) măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În aceeași măsură și dispozițiile generale ale legii, respectiv art. 26 alin. (1) din actul normativ sunt în același sens. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, și în situația contestatorului, care se încadrează în prevederile art. 11 alin. (3) din lege, în sensul că imobilul expropriat este afectat parțial de lucrări de utilitate publică, după cum rezultă din probele arătate mai sus, măsurile reparatorii prin echivalent pot îmbrăca una dintre formele prevăzute la alin. (8). Din textul de lege mai sus arătat, bazat pe principiul reparării integrale a prejudiciului, rezultă că notificatorul este îndreptățit să își exprime acordul cu privire la măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de lege, în sensul de a opta pentru una sau alta dintre acestea.

Faptul că terenul solicitat la schimb de către contestator nu figurează între cele puse la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 spre a fi atribuite în compensare, nu este de natură a împiedica adoptarea acestei măsuri reparatorii, deoarece nici Legea nr. 10/2001 și nici O.U.G. nr. 209/2005 nu restricționează posibilitatea de a fi acordate în compensare și alte bunuri sau servicii decât cele afișate. Instanța a reținut că această modalitate de restituire este cea mai echitabilă, scopul reparatoriu al legii fiind îndeplinit în cea mai mare măsură, spre deosebire de celelalte modalități de restituire în echivalent, cu privire la care s-a stabilit și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Porteanu c. României, Țigănel și Grădinaru contra României, Faimblat v. România, Katz v. România), că nu reprezintă o modalitate de restituire efectivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte. Recurentul susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, raportat la obiectul dedus judecății întrucât terenul ce constituia proprietatea reclamantului în prezent formează corp de stradă și trotuar aferent B-dului P. o altă parte este ocupată de Biserica Ortodoxă iar restul formează zonă verde, aferentă construcțiilor (între biserică și blocurile mai vechi din str. M.), fapt confirmat și prin raportul de expertiză topografică efectuat de expertul E.E.

În aceeași idee se mai învederează că acest teren este evidențiat în inventarul bunurilor aparținând domeniului public, restituirea lui în natură nu poate fi făcută nici măcar parțial. Recurenta arată că de altfel chiar cei trei experți în completarea la raportul de expertiză evidențiază că întreaga suprafață propusă a fi restituită se suprapune peste amplasamentul terenului dat în folosință Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș. Cu privire la Decizia nr. 310/1991 prin care s-a atribuit în folosință Protopopiatului Ortodox din terenul înscris în CF YYY Târgu Mureș, nr. top. YXZ în suprafață de 2700 mp din care face parte și terenul propus a fi restituit reclamantului, a fost menținută ca legală și temeinică în urma respingerii excepției de nelegalitate a acestei decizii formulată de reclamant.

O altă critică vizează faptul că terenul oferit spre restituire în natură este afectat de obiective de utilitate publică, stradă, trotuar și parcare publică. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele: Expertiza efectuată în cauză după casare, evidențiază faptul că terenul. Dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, amenajări de spații verzi, piețe pietonale sau dotări tehnico-edilitare subterane.

Trotuarele, carosabilul, parcările publice, străzile, prin însăși destinația lor, de a servi nevoilor comunității, se circumscriu noțiunii de amenajare de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale sus-evocate. Terenul din litigiu astfel cum a fost identificat, și evidențiat în raportul de expertiză efectuat în cauză este afectat de o stradă, precum și de o parcare publică, situație în care se circumscrie noțiunii de amenajare de utilitate publică în condițiile în care deservește nevoile comunității, motiv pentru care restituirea în natură nu este posibilă. Din perspectiva celor expuse, recursul urmează a fi admis, a se modifica hotărârea instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 157/A din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de către reclamantul A.G. împotriva Sentinței civile nr. 589 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.