ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8238/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 589/2002 a Tribunalului

Vrancea a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul A.G.

împotriva Dispoziției nr. 304 din 12 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului

Târgu Mureș, reținându-se că din expertiza topografică efectuată în cauză

rezultă că o parcelă de 306 mp din terenul expropriat este afectată de stradă

și fund de stradă, iar suprafața de 382 mp liberă de construcții este formată

din „Intrarea în Biserica Ortodoxă, teren situat la intrarea în biserică și

curte betonată, toată afectată accesului la biserică” nefiind posibilă

restituirea în natură.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul A.G. iar prin Decizia civilă nr. 157 din

27 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie, s-a admis apelul, s-a schimbat în

tot sentința în sensul admiterii contestației dispunându-se restituirea în

natură a terenului înscris în CF 8239 Târgu Mureș nr. top. X și Y în suprafață

de 605 mp conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafață

delimitată prin punctele 53 - d - 66 - 98 - C, 100 - b - 42 - a - 49 - 53 din

planul de situație anexă ce face parte integrantă din hotărâre.

S-a luat act de

renunțarea reclamantului la judecată privind dispozițiile pentru construcțiile

demolate.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Cauza s-a aflat în

rejudecarea apelului după casare cu trimitere spre rejudecare dispusă prin

Decizia civilă nr. 3269 din 29 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că prin

decizia de casare sus-evocată s-a recomandat instanței în rejudecarea apelului

să dispună suplimentarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei noi expertize

de specialitate, precum și lămurirea aspectelor legate de terenul ce face

obiectul litigiului privind suprafața totală de 688 mp care se evidențiază în

raportul de expertiză întocmit de expertul E.E., întrucât această suprafață

este mai mare cu 83 mp decât terenul expropriat și în limita căruia a fost

formulată notificarea și cererea de chemare în judecată.

S-a reținut astfel că

a fost efectuată o expertiză tehnică de experții M.G., D.R. și M.M.

S-a arătat că terenul

ce constituie obiectul litigiului a fost înscris în CF Z Târgu Mureș nr. top. X

și Y cu suprafața de 605 mp iar dreptul de proprietate a aparținut

reclamanților A.G. și A.A.

Imobilul a fost

expropriat în conformitate cu Decretul nr. 360/1977, prin procesul-verbal nr.

XX/1978.

Ulterior terenurile

expropriate au fost comasate sub nr. top. XYZ și apoi dezmembrate pe diverse

obiective, terenul reclamantului fiind cuprins în terenul delimitat de Primăria

Târgu Mureș și dat în folosință Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș, cu Decizia

nr. 310/1991, fiind evidențiat în CF YYY cu nr. top. ZZZ în suprafață de 2700

mp.

Prin raportul de

expertiză tehnică întocmit de experții M.G., D.R. și M.M., și planul de

situație întocmit în cauză, s-a arătat că terenul revendicat de reclamant

cuprinde trei zone de folosință:

- Zona I-a, între

punctele A-B-a-42-b-A în suprafață de 232 mp, teren ce nu se poate restitui,

fiind de utilitate publică.

- Zona a II-a, între

punctele b-42-a-49-53-52-E-b în suprafață de 330 mp teren liber de dotări

tehnico-edilitare și se poate restitui reclamantului.

- Zona a III-a, între

punctele 49-C-D-53-49 în suprafață de circa 43 mp amenajat de biserică cu dale

din beton, ce nu se poate restitui, fiind în apropriere de biserică.

În compensare, pentru

terenul ce nu se poate restitui s-a propus atribuirea unei suprafețe de 102 mp

delimitată de punctele b-E-52-53-d-c-b.

Suprafața ce s-a

propus a fi restituită reclamantului este de 432 mp calculată prin punctele

c-b-42-a-49-53-d-c și s-a mai arătat că întreaga suprafață de teren se

suprapune cu terenul atribuit Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș prin Decizia

nr. 310/1991, teren înscris în CF YYY Târgu Mureș, nr. top. ZZZ.

Ulterior, prin

completarea la expertiză și planul de situație s-a arătat că fosta casă de

reglare E.N.G. Târgu Mureș a fost demolată, aspect ce rezultă și din actele

depuse la dosar apel rejudecare.

Până la fostul

amplasament al stației de reglare, unde s-a propus restituirea suprafeței de

102 mp, terenul permite și restituirea celor 173 mp, ce reprezintă diferența de

la 432 mp propus spre restituire în raportul de expertiză, până la suprafața

totală de 605 mp solicitat.

Această suprafață de

275 mp a fost delimitată prin punctele 53-d-66-98-c-100-b-E-52.

După cum s-a arătat,

din amplasamentul fostei proprietăți a reclamantului se poate restitui 330 mp

delimitat prin punctele 53-52-E-b-42-a-49-53.

Astfel, suprafața

totală propusă spre restituire este de 605 mp delimitată prin punctele

53-d-66-98-c-100-b-42-a-49-53.

În planul de situație

s-a delimitat terenul revendicat de reclamant, teren propus spre restituire din

vechiul amplasament și terenul propus spre restituire prin compensare.

Instanța a dispus

restituirea în natură a terenului conform ultimei variante a completării

raportului de expertiză.

Astfel, instanța de

apel a recunoscut preferabilitatea titlului înfățișat de reclamant ca fiind cel

originar și mai bine caracterizat, provenind de la proprietarul inițial, care

obținuse bunul în perfectă legalitate, necontestat și anterior exproprierii,

iar potrivit Deciziei nr. 310/1991 Protopopiatul Ortodox Târgu Mureș a dobândit

drept de folosință asupra terenului.

S-a reținut că

practic prin Decizia nr. 310/1991 s-a produs o nouă expropriere în condițiile

în care dreptul de proprietate aparținea reclamantului iar art. 1 din Primul

Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul

oricărei persoane la respectarea bunurilor sale.

Instanța de apel a

reținut că în speța de față suntem în situația în care lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, conform art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Alin. (8) al aceluiași

text de lege prevede că în situațiile prevăzute la alin. (2), (3), (4) măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit acestei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În aceeași măsură și

dispozițiile generale ale legii, respectiv art. 26 alin. (1) din actul normativ

sunt în același sens.

Din interpretarea

coroborată a acestor texte de lege rezultă că, și în situația contestatorului,

care se încadrează în prevederile art. 11 alin. (3) din lege, în sensul că

imobilul expropriat este afectat parțial de lucrări de utilitate publică, după

cum rezultă din probele arătate mai sus, măsurile reparatorii prin echivalent

pot îmbrăca una dintre formele prevăzute la alin. (8).

Din textul de lege

mai sus arătat, bazat pe principiul reparării integrale a prejudiciului,

rezultă că notificatorul este îndreptățit să își exprime acordul cu privire la

măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de lege, în sensul de a opta

pentru una sau alta dintre acestea.

Faptul că terenul

solicitat la schimb de către contestator nu figurează între cele puse la

dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 spre a fi atribuite în

compensare, nu este de natură a împiedica adoptarea acestei măsuri reparatorii,

deoarece nici Legea nr. 10/2001 și nici O.U.G. nr. 209/2005 nu restricționează

posibilitatea de a fi acordate în compensare și alte bunuri sau servicii decât

cele afișate.

Instanța a reținut că

această modalitate de restituire este cea mai echitabilă, scopul reparatoriu al

legii fiind îndeplinit în cea mai mare măsură, spre deosebire de celelalte

modalități de restituire în echivalent, cu privire la care s-a stabilit și în

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Porteanu c. României,

Țigănel și Grădinaru contra României, Faimblat v. România, Katz v. România), că

nu reprezintă o modalitate de restituire efectivă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș solicitând

modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.

Recurentul susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, raportat

la obiectul dedus judecății întrucât terenul ce constituia proprietatea

reclamantului în prezent formează corp de stradă și trotuar aferent B-dului P.

o altă parte este ocupată de Biserica Ortodoxă iar restul formează zonă verde,

aferentă construcțiilor (între biserică și blocurile mai vechi din str. M.),

fapt confirmat și prin raportul de expertiză topografică efectuat de expertul

E.E.

În aceeași idee se

mai învederează că acest teren este evidențiat în inventarul bunurilor

aparținând domeniului public, restituirea lui în natură nu poate fi făcută nici

măcar parțial.

Recurenta arată că de

altfel chiar cei trei experți în completarea la raportul de expertiză

evidențiază că întreaga suprafață propusă a fi restituită se suprapune peste

amplasamentul terenului dat în folosință Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș.

Cu privire la Decizia

nr. 310/1991 prin care s-a atribuit în folosință Protopopiatului Ortodox din

terenul înscris în CF YYY Târgu Mureș, nr. top. YXZ în suprafață de 2700 mp din

care face parte și terenul propus a fi restituit reclamantului, a fost

menținută ca legală și temeinică în urma respingerii excepției de nelegalitate

a acestei decizii formulată de reclamant.

O altă critică

vizează faptul că terenul oferit spre restituire în natură este afectat de

obiective de utilitate publică, stradă, trotuar și parcare publică.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Expertiza efectuată

în cauză după casare, evidențiază faptul că terenul.

Dispozițiile art. 10

și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma

„amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren

afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor

amenajări destinate a servi nevoile comunității, amenajări de spații verzi,

piețe pietonale sau dotări tehnico-edilitare subterane.

Trotuarele,

carosabilul, parcările publice, străzile, prin însăși destinația lor, de a

servi nevoilor comunității, se circumscriu noțiunii de amenajare de utilitate

publică, în sensul dispozițiilor legale sus-evocate.

Terenul din litigiu

astfel cum a fost identificat, și evidențiat în raportul de expertiză efectuat

în cauză este afectat de o stradă, precum și de o parcare publică, situație în

care se circumscrie noțiunii de amenajare de utilitate publică în condițiile în

care deservește nevoile comunității, motiv pentru care restituirea în natură nu

este posibilă.

Din perspectiva celor

expuse, recursul urmează a fi admis, a se modifica hotărârea instanței de apel

în sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș împotriva Deciziei nr.

157/A din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Modifică decizia

recurată în sensul că respinge apelul declarat de către reclamantul A.G.

împotriva Sentinței civile nr. 589 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2011.