ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2011

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 104/F din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.C. împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov emisă la data de 4

august 2010 în dosarul penal nr. 1727/P/2009, pe care a menținut-o.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin rezoluția

atacată, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D.E.,

notar, sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzute

de art. 246 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există, potrivit art.

228

alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen..

S-au reținut următoarele:

Petentul

C.C.I. a fost căsătorit cu numita C.M. Căsătoria părților s-a desfăcut

aproximativ în cursul anului 1998, urmând ca fiica acestora, numita C.A. să

locuiască cu mama sa.

C.C.I., de profesie

medic, s-a stabilit în Franța, iar T.(fostă C.) M. s-a stabilit în Belgia.

În perioada

2000-2001, C.C.I. a solicitat mamei sale C.A., să-i trimită în Franța actul de

proprietate al casei părintești, pentru

a

gira la bancă un împrumut.

Urmare faptului că numita C.A. a refuzat să dea

curs solicitării,

relațiile dintre mamă și fiu s-au deteriorat. De

menționat este faptul că numitul C.C.I. era singurul fiu.

Din cuprinsul

declarațiilor martorilor V.V., V.V.M. se reține că, începând cu anul 2000 C.A.

a fost ajutată în ce privește cheltuielile de întreținere de fosta noră T.M. și

nepoata sa C.A.

În anul 2005, C.A.

s-a deplasat în Belgia, unde a locuit câteva săptămâni cu nepoata sa, după care

intenționând să-l viziteze și pe fiul său în

Franța,

l-a contactat telefonic, dar a fost refuzată categoric de acesta.

La

întoarcerea în țară, C.A. însoțită de martorii V.V. și V.V.M., s-a deplasat la

Biroul Notarului Public D.E., întrucât intenționa să-l repună în drepturi pe C.C.I.,

care fusese dezmoștenit de tatăl său, C.I.

În această

împrejurare de fapt, notarul public D.E. l-a contactat telefonic pe C.C.I. și

i-a adus la cunoștință că mama

sa dorește

să treacă pe numele lui imobilul în care locuia, urmând ca aceasta să-și

păstreze uzufructul viager.

Potrivit

declarațiilor martorilor V.V. și V.V.M.

,

coroborate cu declarația numitului D.E., a rezultat că numitul

C.C.I. a

respins în mod repetat orice modalitate de conciliere,

refuzând să revină în țară pentru încheierea unui act translativ de

proprietate.

Fiind

dezamăgită de atitudinea fiului său, C.A. a hotărât să

lase moștenirea

nepoatei sale C.A. Astfel, în data de 7 august 2007, în fața notarului public D.E.

a fost încheiat în formă autentică contractul

de

donație prin care C.A., în calitate de donatoare a donat numitei C.A.

,

dreptul de nudă proprietate asupra imobilului situat în Brașov, donatoarea

reținându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.

Martora S.M.,

care locuia în vecinătatea numitei C.A. și pe care o vizita aproape zilnic a

declarat că nu a constatat vreodată ca aceasta să prezinte pierderi de memorie,

tulburări de limbaj

(uitarea unor cuvinte)

sau dezorientarea temporo-spațială (uitarea adresei sau a

locului unde

și-a pus anumite obiecte).

S-a reținut că starea

de fapt expusă este dovedită de declarațiile martorilor audiați care au

confirmat, constant, faptul că numita C.A. nu a prezentat nici un fel de

simptome care să ducă la concluzia că suferă de vreo boală psihică sau că nu

are discernământul păstrat. Relevant este aspectul relevat de martori în sensul

că susnumita a încercat în mai multe rânduri să îl contacteze pe petent, însă

acesta a refuzat orice colaborare. Mai mult, chiar și notarul D.E. l-a

contactat telefonic pe petent și i-a adus la cunoștință faptul că mama sa

dorește să treacă apartamentul pe numele său, acesta

refuzând constant orice tentativă de reconciliere. De asemenea, notarul

a arătat

că a înmânat petentului, la cererea acestuia, un exemplar al

contractului de donație.

S-a mai reținut că,

prin sentința civilă nr. 6242/2009, Judecătoria Brașov a admis doar parțial

acțiunea petentului (sub aspectul reducțiunii donațiilor) și a respins petitul

privind anularea contractului de donație pentru vicierea consimțământului

donatoarei C.A., instanța analizând pe larg susținerile petentului și

respingându-le ca nefondate.

Prin urmare, plângerea

petentului în sensul că notarul public a autentificat în mod deliberat un

contract de donație deși cunoștea că donatoarea are discernământul afectat este

nefondată, petentul neprezentând nicio dovadă în susținerea afirmațiilor sale.

Faptul că petentul este nemulțumit în prezent de

situația existentă nu

poate fi imputat niciunei alte persoane, din

dosarul cauzei nerezultând indicii în sensul că persoana reclamată ar fi comis

vreo infracțiune în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

literele a,b,c de la alin. (8).

Conform prevederilor

art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26

octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de

25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă

În cauză, hotărârea

recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 21 decembrie 2010, ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea

exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței

penale nr. 104/S din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie

2011.