ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2943/2011

Deliberând asupra recursului de față, pe baza

lucrărilor și materialului

aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

I. Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 46 din 19 aprilie 2011

pronunțată în dosar nr. 282/39/2011 a

respins ca nefondată plângerea în

baza art. 278

1

formulată de petenta

U.L. împotriva rezoluției nr. 184/P/2010 din 2 februarie 2011

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava - confirmată în totalitate

potrivit art. 278 C. proc. pen.

prin

rezoluția nr. 53/II/2/2011 din 2 martie 2011 a Procurorului general al

organului

judiciar sus-menționat -

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru inexistența faptei în temeiul art. 228

alin. (6) rap. la art. 10 C. proc. pen. cu

privire la pretinsul intimat

făptuitor judecător T.C. de la

Judecătoria

Rădăuți sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor

persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a efectuat un

examen propriu al

actelor

premergătoare aflate în dosar nr. 184/P/2010, în baza căruia a statuat la

rândul său - similar concluziilor procurorului de

caz prin rezoluția atacată - că

nemulțumirile

petentei privind modul de soluționare de către magistratul

judecător T.C. a dosarului civil nr. 278/285/2010

al Judecătoriei

Rădăuți nu pot

constitui temeiuri în vederea tragerii la răspundere a acestuia

sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în

dauna intereselor persoanelor

prevăzută

de art. 246 C.pen. întrucât respingerea cererii de ordonanță

peședențială formulată de petenta-reclamantă în

cauza civilă sus-menționată s-a efectuat în deplină concordanță cu dispozițiile

art. 581 C. proc. civ.

II.

Recursul declarat împotriva sentinței amintite de către

petenta

U.L. este inadmisibil urmând a fi

respins ca atare în baza art. 385

15

pct. l

lit. b) C. proc.

pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări

Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării

proceselor, între acestea

regăsindu-se

și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului

împotriva hotărârilor pronunțate în procedură

prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin

care

judecătorul soluționează plângerea

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în

judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul

legii a unor dispoziții

tranzitorii, care se regăsesc în art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă

tranzitorie se regăsește în alin. (1)

al

art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru

aplicarea

modificărilor prevăzute de

lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi

atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului

potrivit căruia legea procesual

penală

este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a

dorit a fi un instrument de simplificare și

accelerare a procedurilor, cu efecte

imediate.

În consecință, constatând că sentința instanței

de fond a fost pronunțată

ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de casație și Justiție

reține

că această hotărâre este definitivă.

În această situație, întrucât petiționarul a

formulat o cale de atac care nu

mai

este prevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost

investită, conform art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata către

stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petenta U.L.

împotriva sentinței

penale nr. 46 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, s

ecția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 septembrie 2011.