ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.

5273 din 26 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de M.G. împotriva

Sentinței civile nr. 743 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a apreciat, evocând dispozițiile art. 2 pct.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, că din probele aflate la dosar rezultă că

informațiile date de recurent au vizat drepturile și libertățile fundamentale

ale omului și ele se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și chiar dacă marea parte a informațiilor erau cu caracter

general, au existat și informații care au dus la urmărirea persoanelor vizate

de acestea, de exemplu informațiile despre soții L.M. și L., despre Ș.Z., C.E.

A mai constatat

Curtea că, deși notele informative privind pe frații C. au fost date după ce

aceștia au fost returnați de autoritățile iugoslave după trecerea frauduloasă a

frontierei, aceasta nu înseamnă că informațiile date nu se încadrează în

categoria celor vizate de art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

A mai arătat instanța

de recurs că, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că recurentul a furnizat

informații sub presiunea și amenințarea organelor de securitate.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare recurentul M.G., solicitând anularea

acesteia, rejudecarea și admiterea recursului său, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, contestatorul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de recurs a

fost dată prin săvârșirea unor erori materiale, deoarece s-au confundat unele

elemente importante și date materiale ale dosarului care au fost determinante

pentru soluția pronunțată, reluând argumentele dezvoltate în recurs.

Examinând actele și

înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor contestatorului și a

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație

în anulare este nefondată și o va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Contestația

în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, excepțională, motivele

pentru care poate fi formulată fiind expres și limitativ enumerate de lege,

textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicate de

către contestator în motivarea cererii sale, „hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare

.”

Norma

legală are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la

pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin

confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esențiale din

dosarul cauzei, nu aspecte ce țin de interpretarea dată de către instanță

ansamblului probator și aplicarea dispozițiilor legale apreciate ca incidente,

acestea din urmă ținând de „temeinicia” hotărârii pronunțate, aspect ce nu

poate fi cenzurat pe calea contestației în anulare specială.

Or, analizând

actele și înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că instanța de control

judiciar a pronunțat o hotărâre cu examinarea corectă și completă a ansamblului

probator, neputându-se reține vreo eroare materială, în înțelesul dispozițiilor

legale invocate.

Mai mult,

argumentele contestatorului îndreptățesc concluzia că acesta a înțeles, în

realitate, să transforme o cale de atac extraordinară într-un recurs

suplimentar, fapt nepermis de dispozițiile procedurale aplicabile.

Pentru

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge contestația formulată ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de M.G. împotriva deciziei civile nr. 5273 din 26

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2011.