ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 5273 din 26 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de M.G. împotriva Sentinței civile nr. 743 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat, evocând dispozițiile art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008, că din probele aflate la dosar rezultă că informațiile date de recurent au vizat drepturile și libertățile fundamentale ale omului și ele se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și chiar dacă marea parte a informațiilor erau cu caracter general, au existat și informații care au dus la urmărirea persoanelor vizate de acestea, de exemplu informațiile despre soții L.M.

și L., despre Ș.Z., C.E. A mai constatat Curtea că, deși notele informative privind pe frații C. au fost date după ce aceștia au fost returnați de autoritățile iugoslave după trecerea frauduloasă a frontierei, aceasta nu înseamnă că informațiile date nu se încadrează în categoria celor vizate de art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008. A mai arătat instanța de recurs că, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că recurentul a furnizat informații sub presiunea și amenințarea organelor de securitate. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul M.G., solicitând anularea acesteia, rejudecarea și admiterea recursului său, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, contestatorul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de recurs a fost dată prin săvârșirea unor erori materiale, deoarece s-au confundat unele elemente importante și date materiale ale dosarului care au fost determinante pentru soluția pronunțată, reluând argumentele dezvoltate în recurs. Examinând actele și înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor contestatorului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată și o va respinge, pentru considerentele ce urmează. Contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, excepțională, motivele pentru care poate fi formulată fiind expres și limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicate de către contestator în motivarea cererii sale, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .” Norma legală are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esențiale din dosarul cauzei, nu aspecte ce țin de interpretarea dată de către instanță ansamblului probator și aplicarea dispozițiilor legale apreciate ca incidente, acestea din urmă ținând de „temeinicia” hotărârii pronunțate, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea contestației în anulare specială.

Or, analizând actele și înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre cu examinarea corectă și completă a ansamblului probator, neputându-se reține vreo eroare materială, în înțelesul dispozițiilor legale invocate. Mai mult, argumentele contestatorului îndreptățesc concluzia că acesta a înțeles, în realitate, să transforme o cale de atac extraordinară într-un recurs suplimentar, fapt nepermis de dispozițiile procedurale aplicabile. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.G. împotriva deciziei civile nr. 5273 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.