ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamanților, a obligat pârâta la plata unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere pentru fiecare membru component ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru intervalul cuprins între 29 martie 2010 și până la îndeplinirea obligației dispusă prin sentința nr. 2434 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, a respins capetele de cerere privind acordarea de daune materiale și penalități, ca neîntemeiate și a admis în parte cererea privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2.000.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale. Prin sentința nr. 2434 din 9 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții T.A.H., T.A.Z. și T.M.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând-o pe aceasta din urmă să transmită, desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evacuare a imobilului cu privire la care au fost acordate reclamanților măsuri reparatorii, prin echivalent, prin Dispoziția nr. 6444 din 5 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 presupune mai multe etape: a transmiterii și înregistrării dosarelor, a analizei acestora, etapa evaluării, emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubiri. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 1067 din 25 octombrie 2010, dosar nr. 2955/2/2009 a respins recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 2434 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Soluția a rămas irevocabilă. Pentru a pronunța această hotărârea, Curtea a reținut că neexecutarea deciziei ÎCCJ - SCAF în termenul de 30 de zile instituit de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se datorează unor motive obiective explicate de către pârâtă în pozițiile sale procesuale din întâmpinare și concluzii scrise și pe care Curtea le-a socotit a fi rezonabile. Așa cum se desprinde din textul legal mai sus evocat cât și din jurisprudența CEDO (în special cauza Ruianu împotriva României și S.C. R.T. S.R.L. împotriva României) neexecutarea unei hotărâri judecătorești în general și a celei pronunțate de instanța de contencios administrativ în special trebuie să acorde dreptul la reparație dacă există culpa autorității.

Antrenarea răspunderii patrimoniale presupune, între altele, ca fapta să aibă caracter ilicit și să fie săvârșită cu vinovăție. Astfel, justificările prezentate de pârâtă și față pe care reclamanții nu le-au combătut, deși acesteia i s-a expediat un exemplar din întâmpinare, privind întârzierea executării s-au datorat în principal lipsei unor acte din dosar transmis spre analiză de către autoritatea administrației publice locale. S-a avut în vedere lipsa de la dosar a unor înscrisuri socotite a fi necesare în procedura de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. Așa fiind, Curtea nu a putut reține că pârâta a refuzat nejustificat executarea deciziei instanței de contencios administrativ câtă vreme s-a dovedit că dosarul ce cuprinde actele necesare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire a fost incomplet.

De asemenea, Curtea a reținut că pârâta nu a stat efectiv în pasivitate ci a utilizat toate mijloacele puse la îndemână de lege pentru a complini aceste lipsuri și pentru a demara toate procedurile administrative în vederea punerii efective în executare și a executării complete a titlului executoriu. Din această perspectivă, Curtea a reținut că cel de-al doilea petit nu a fost dovedit cu prisosință ceea ce a condus la concluzia că acțiunea promovată de reclamanții sub acest aspect este neîntemeiată și conform art. 24 rap. la art. 25 Curtea a respins-o ca atare. 3. Recursul exercitat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a combătut hotărârea Curții de Apel sub următoarele aspecte: 1. Instanța a aplicat conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data de 29 martie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 2493 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, deși acesta nu a fost citat și nu a fost parte în cauză.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ, sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. În acest sens, a precizat faptul că în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia să pună în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a conducătorului autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume personal. 2. Se arată în motivarea căii de atac că prin sentința nr. 2434 din 9 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București recurentul a fost obligat la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.

Această obligație a fost îndeplinită la data de 23 martie 2010, când a avut loc Ședința Comisiei Centrale, înainte de rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței. 3. Cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 2.000.000 RON, se arată că această sumă este exagerat de mare, fiind vorba de o greșeală materială în cuprinsul acestei sentințe. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Analizând cu prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește că sunt fondate. Prin sentința nr. 2434 din 9 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2955/2/2009 a fost admisă acțiunea reclamanților și obligată pârâta să desemneze un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul din București, sector 2. Reclamanții au apreciat că instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâților, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând din data de 29 martie 2010, până la executarea efectivă a sentinței nr. 2434 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București.

În cauză, a avut calitatea de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte. Instanța de fond a aplicat fiecărui membru component al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 29 martie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 2434 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, irevocabilă.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată: "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Alin. (2): în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere." Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus amendarea unor persoane care nu au avut calitatea de părți în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea pentru fiecare membru component al autorității pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-i nominaliza și cita în cauză. În aceste circumstanțe, persoanele amendate nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16 1 din aceeași lege: " Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept". Înalta Curte apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate prin sentința nr. 2434 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București. În situația în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct, este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv.

Instanța de fond trebuia, în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților și să pună în discuție completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a conducătorului autorității publice. Soluția decurge atât din prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă acestuia.

Neprocedând în modul enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În rejudecare, se va pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte, prin nominalizarea sa. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 2964 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.