ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5185/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios Administrativ și Fiscal, reclamanții V.E.,

P.A.S. și V.S. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- obligarea pârâtului

să selecteze Dosarul de despăgubiri înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 1236/CC, aferent dispoziției

Primarului Municipiului Brașov din 9 octombrie 2008 și dispoziției Primarului

Municipiului Brașov din 2 aprilie 2009 de completare a primei dispoziții și

să-l trimită unui evaluator, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON/zi de

întârziere și a unei amenzi, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

modificată.

- obligarea pârâtului

ca în termen de 20 zile de la comunicarea, respectiv, înregistrarea raportului de

evaluare, acceptat de reclamanți, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform sumei

înscrise în raportul de evaluare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON/zi

de întârziere și a unei amenzi, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

modificată.

În întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 840 din 4

februarie 2011, a admis în parte acțiunea reclamanților, a respins capătul de cerere

privind selectarea Dosarului nr. 1236/CC ca rămas fără obiect și cererea de plată

a amenzii ca neîntemeiată, a obligat pârâta să înainteze dosarul la evaluator în

termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea plății

de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și a obligat pârâta să emită titlul

de despăgubire, conform raportului de evaluare, în termen de 30 zile de la comunicarea

raportului de evaluare către reclamanți, sub sancțiunea plății de penalități de

1.000 RON/zi de întârziere.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 9

octombrie 2008, a fost emisă dispoziția Primarului Municipiului Brașov prin care

s-a propus acordarea de despăgubiri pentru reclamanți, conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, modificată și completată.

La data de 2 aprilie 2009,

a fost emisă dispoziția Primarului Municipiului Brașov prin care s-a completat preambulul

dispoziției anterior individualizate.

Prin adresa din 20

noiembrie 2009, Prefectul Municipiului Brașov a comunicat reclamanților faptul că

dosarul lor având ca obiect acordarea de despăgubiri a fost înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 29 mai 2009.

Dosarul reclamanților

a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură

a imobilului notificat, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Însă, dosarul aflat în

discuție nu a fost înaintat la evaluator, deși reclamanții au depus notificarea

în cursul anului 2001, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului acestora la un

proces echitabil, în sensul art. 6 parag. (1) din C.E.D.O.

În privința penalităților,

Curtea a arătat că, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată,

o obligație de a efectua o anumită operațiune administrativă, cum este cea de înaintare

a dosarului reclamanților la un evaluator, poate fi stabilită sub sancțiunea plății

de penalități, iar pentru determinarea cuantumului acestora nu trebuie făcută dovada

unui prejudiciu produs.

În altă ordine de idei,

Curtea a precizat că cererea reclamanților de plată a unei amenzi de către conducătorul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată, în raport

de prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care

a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii capătului de cerere privind transmiterea

dosarului la evaluator ca lipsit de obiect, iar a capătului de cerere privind emiterea

titlului de despăgubire, sub sancțiunea plății penalităților, ca neîntemeiat.

În motivarea căii de atac,

încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurenta

a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:

Instanța de fond a constatat

în mod eronat că a fost încălcat dreptul intimaților la un proces echitabil, drept

ce presupune soluționarea cererii acestora într-un termen rezonabil.

Pe acest aspect, se susține

că procedura administrativă, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

este complexă, cuprinde mai multe etape, iar în baza pct. 17.1 din Normele metodologice

de aplicare a acestor dispoziții legale, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost

emisă decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 care, ulterior, a fost înlocuită cu decizia

nr. 2815 din 16 septembrie 2008. Conform noii decizii, dosarele transmise Secretariatului

Comisiei Centrale se împart în două categorii: cele trimise înainte de intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și cele trimise după intrarea în vigoare a acestui

act normativ.

Obligarea recurentei la

plata penalităților este nejustificată, întrucât dosarul intimaților a fost analizat

cu prioritate de către Comisie, în raport de prevederile art. 3 din decizia nr.

2 din 28 februarie 2006, și urmează să fie înaintat la evaluator, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

din

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse

judecății îl reprezintă, în principal, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor la trimiterea Dosarului nr. 1236/CC, aferent dispoziției Primarului

Municipiului Brașov din 9 octombrie 2008, astfel cum a fost completată, la evaluator

și emiterea titlu de despăgubire, sub sancțiunea plății unor penalități pe zi de

întârziere.

După cum s-a relevat anterior,

prima instanță a admis, în parte, cererea reclamanților și a obligat pârâta să înainteze

dosarul la evaluator, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,

sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și să emită titlul

de despăgubire, conform raportului de evaluare, în termen de 30 zile de la comunicarea

raportului de evaluare către reclamanți, sub sancțiunea plății de penalități de

1.000 RON/zi de întârziere.

În opinia Înaltei Curți,

critica recurentei privind greșita aplicare a prevederilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului este nefondată.

Astfel, este indiscutabil

faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe,

care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate

și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi

soluționate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită

să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile,

care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în

sensul prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum

s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă.

Termenul rezonabil se

referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul

necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza

funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru

ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, Înalta Curte

apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data

emiterii dispoziției Primarului Municipiului Brașov de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent, 9 octombrie 2008, perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la întocmirea

raportului de evaluare, în mod corect prima instanță a concluzionat că este vorba

de o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Ca atare, critica recurentei

privind nesocotirea de către instanța de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază

termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O., nu este justificată.

În altă ordine de idei,

Înalta Curte reține faptul că termenele fixate de către curtea de apel pentru soluționarea

cererii intimaților sunt necorespunzătoare, în raport de etapele procedurii ce urmează

a fi parcurse.

De asemenea, instanța

de control judiciar consideră că este fondată critica recurentei privind greșita

acordare a penalităților de întârziere, întrucât în cazul neexecutării hotărârii

judecătorești sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica,

în parte, sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților

și va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înainteze

dosarul la evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul situat în B., județul Brașov, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Statul Român, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 840 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să înainteze dosarul la evaluator și să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul din B., județul Brașov, în termen

de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii.

Respinge capătul de cerere

privind aplicarea sancțiunii penalității de 1.000 RON pe zi de întârziere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2011.