ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal contencios administrativ fiscal, petenta C.R.M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul obligării apelantei SC R.R.T. SA Câmpulung Moldovenesc să-i plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pe care le-a solicitat în această fază procesuală. În justificarea demersului său judiciar petenta a arătat că prin evocata decizie instanța a omis să se pronunțe asupra cererii sale de cheltuieli de judecată formulată în calitate de intimată – intervenientă accesorie.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 94 din 18 noiembrie 2010, a admis cererea pentru completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, formulată de petenta C.R.M., a completat dispozitivul acestei decizii în sensul că a respins cererea intervenientei C.R.M. de obligare a pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată. În fundamentarea acestei decizii instanța a reținut că petenta intervenientă a înțeles să formuleze cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei împrejurare, în raport de care nu poate fi reținută culpa pârâtei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate în sensul completării deciziei și a admiterii cererii de obligare a pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.

Deși recurenta nu-și încadrează în drept criticile, dezvoltarea acestora permit încadrarea în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând interpretarea și aplicarea greșită a art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Articolul 271 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Așadar, sub aspectul cheltuielilor de judecată culpa părții care cade în pretenții este prezumată, singura condiționare impusă de legiuitor fiind aceea a pierderii procesului. Așadar, cheltuielile de judecată astfel cum acestea au fost dovedite – se cuvin intervenientei în virtutea legii și a principiului „ accesorium sequitur principale ”. A accepta interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. ar însemna, în realitate, discriminarea părților aflate în raporturi de accesorialitate procesuală în a-și recupera cheltuielile judiciare dovedite, ceea ce, din punct de vedere al legiuitorului, nu este acceptabil. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva criticilor formulate, va admite recursul, va modifica decizia recurată, va admite cererea petentei și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava cu mențiunea privind obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta – intervenită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta C.R.M. împotriva deciziei nr. 94 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia atacată. Admite cererea, dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava cu mențiunea privind obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta – intervenită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.