ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3503/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 680/D din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. 5503/110/2008, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 6 ianuarie 2000-2 septembrie 2005 și s-a respins cerere reclamantei pentru acea perioadă ca prescrisă, și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.D. în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Apărării Naționale - București, Centrul Militar Județean Bacău și Direcția Financiar - Contabilă a Serviciului Pensii Militare și Drepturi Sociale București ca nefondată pentru perioada 2 septembrie 2005-1 februarie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 5503/110/2008, pe rolul Tribunalului Bacău, și ulterior precizată reclamanta C.D.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Centrul Militar Județean Bacău și Direcția Financiar - Contabilă a Serviciului Pensii Militare și Drepturi Sociale pentru ca aceștia să fie obligați să-i achite drepturile bănești reprezentând pensie de urmaș pentru perioada 06 ianuarie 2000 -01 februarie 2008. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul său a avut calitatea de colonel (rezervă) și a decedat la data de 06 ianuarie 2000. Deși a solicitat în mai multe rânduri pensie de urmaș, începând cu anul 2001, reprezentanții Centrului Militar Județean Bacău, i-au adus la cunoștință că nu îndeplinește condițiile legale necesare.

Prin întâmpinare Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii (motivat de faptul că reclamanta nu se poate adresa direct instanței de judecată, ci trebuia să formuleze contestație la Comisia de contestații pensii conform art. 54 din Legea nr. 104/2001) și excepția prescripției dreptului la acțiune. Excepția inadmisibilității introducerii acțiunii invocată de către pârâta Ministerul Apărării Naționale s-a apreciat ca neîntemeiată având în vedere că dispozițiile art. 21, alin. (4) din Constituția României prevăd că jurisdicțiile speciale administrative (cum este procedura prevăzută de art. 54 din Legea nr. 164/2001) au caracter facultativ.

In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru perioada 06 ianuarie 2000-02 septembrie 2005, având în vedere dispozițiile art. 3, alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, precum și faptul că data introducerii acțiunii este 02 septembrie 2008. Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele : Soțul reclamantei, C.V., a avut calitatea de colonel, desfășurându-și activitatea până la data decesului (06 ianuarie 2000) în UM.0196 Bacău. Reclamanta având calitatea de soție supraviețuitoare, art. 40, alin. (2) din Legea nr. 146/2001 îi recunoaște dreptul de a primi pensie de urmaș. Pentru a primi efectiv pensie de urmaș, reclamantei îi revine sarcina de a depune o cerere la Centrul Militar Județean Bacău, însoțită de acte justificative.

Conform art. 52, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 146/2001, drepturile la pensie se stabilesc și se plătesc din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare, la organul de pensii. Afirmația reclamantei conform căreia a solicitat pensia de urmaș încă din cursul anului 2001 nu a fost dovedită, din înscrisurile depuse la dosar rezultând faptul că reclamanta a depus cererea însoțită de documentele necesare abia la data de 28 ianuarie 2008. Față de aceste aspecte, s-a apreciat că pretențiile aferente perioadei 02 septembrie 2005 - 01 februarie 2008 sunt nefondate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit s-a reținut că nu a dovedit demersurile sale pentru obținerea pensiei de urmaș după decesul soțului, din moment ce a dovedit că a făcut demersuri pentru obținerea actelor necesare formării dosarului, începând cu 6 ianuarie 2000 dar în mod repetat a întâmpinat greutăți la C.M.J. Bacău în obținerea lor, datorita păstrării acestora numai în Arhivele de la Pitești; a depus în 2007, fără număr de înregistrare, la C.M.J. actele găsite în biroul soțului său, iar la 17 decembrie 2007 a depus o cerere tip prin care a solicitat veniturile soțului din perioada ianuarie 1999 – ianuarie 2000 pentru completarea dosarului de pensie. Prin decizia civilă nr. 1535 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă cauze minori familie conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Recurentei-reclamante nu i-a fost contestat dreptul de soție supraviețuitoare, beneficiară a pensiei de urmaș prevăzută de secțiunea a 3-a a Legii nr. 164/2001; însă pentru a beneficia concret de respectivul drept, avea de parcurs etapele procedurale prevăzute de lege, etape ce se declanșau conform art. 49 din același act normativ la cererea persoanei îndreptățite. Ori, în cauză, reclamanta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că după intrarea în vigoare a Legii 164/2001 (dată după care a susținut că a făcut demersuri pentru obținerea pensiei și nu imediat după decesul soțului) a înregistrat la C.M.J.

Bacău vreo cerere în acest sens, până în ianuarie 2008; eventualele demersuri anterioare, făcute de recurentă pentru a intra în posesia actelor necesare întocmirii dosarului de pensie nu au relevanță sub acest aspect ci data de la care cererea împreună cu actele necesare a fost depusă la organul de pensii abilitat de lege. Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în recurs, reclamanta a declarat din nou recurs, în care își exprimă mai multe nemulțumiri legate de soluționarea procesului, apreciind că în mod greșit și eronat s-a reținut prescripția extinctivă în raport de prevederile Decretului nr. 167/1958 deoarece vina pentru nedepunerea documentației la organele militare și civile de pensionare nu-i aparține și că pensia i-a fost acordată abia în luna septembrie 2008, timp în care a fost privată de aceste drepturi bănești.

La termenul de judecată din data de 14 aprilie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Decizia pronunțată de curtea de apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc.

civ. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva deciziei civile nr. 1535 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă cauze minori familie conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.