ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3814/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 12 iulie 2005, reclamanta G.C. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, modificarea

hotărârii nr. 1162 din 22 aprilie 2005, în sensul acordării drepturilor de la 1

septembrie 2002, și nu de la 1 aprilie 2005, precum și a deciziei de pensionare

nr. 39862.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 309/2002, la data de 30 august 2002, însă pârâta i-a acordat

aceste drepturi începând cu data de 1 aprilie 2005, motiv pentru care se

consideră nedreptățită.

Prin sentința civilă nr. 57

din 6 martie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantei G.C., ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, reclamanta a depus cerere

la data de 30 august 2002, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002, în calitate de soție supraviețuitoare, dar această cerere a fost

respinsă la data de 27 ianuarie 2003, prin hotărârea nr. 1162 emisă de pârâtă,

care nu a fost contestată de reclamantă.

Ulterior, la data de 8

martie 2005, reclamanta a formulat o nouă cerere pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, la care a anexat un certificat emis de

Arhivele Naționale, pe care pârâta a soluționat-o favorabil, acordând

drepturile solicitate începând cu data de 1 aprilie 2005.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, reclamanta G.C. Recurenta

consideră că soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău este greșită, deoarece

a reținut în mod eronat elementele din materialul probator administrat și nu a

dispus acordarea drepturilor începând cu data de 30 august 2002.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Potrivit dispozițiilor art.

3 din Legea nr. 309/2002, soția celui decedat, din categoria celor care au

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, va beneficia de o indemnizație

lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat,

începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dacă ulterior nu

s-a recăsătorit.

În cauză, cererea formulată

de reclamantă la 30 august 2002 a fost respinsă prin hotărârea nr. 1162 din 27

ianuarie 2003, emisă de pârâtă. Împrejurarea că ulterior acestei soluții de

respingere a cererii, reclamanta s-a adresat Arhivelor Naționale și a obținut

un certificat pe baza căruia i s-au acordat drepturile solicitate, nu o

îndreptățește pe aceasta să solicite drepturile retroactiv, de la data când

cererea formulată s-a dovedit a fi incompletă.

Procedând la acordarea

drepturilor începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii,

însoțită de certificatul doveditor asupra situației în care s-a aflat soțul

reclamantei, pârâta s-a conformat în mod riguros cerințelor legii.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat

în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.C. împotriva sentinței civile nr. 57 din 6 martie 2006 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2006.