ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul B.S. a formulat plângere împotriva avocatului intimat C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193, art. 180, art. 257, art. 264, art. 292 și art. 317 C. pen., intimatei C.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 250, art. 247 și art. 259 C. pen., iar în ce privește pe intimatul polițist E.I. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. S-a susținut de petent că în data de 17 februarie 2009 în timp ce se afla la sediul Oficiului județean pentru protecția consumatorului Giurgiu pentru a depune o reclamație, a avut o altercație verbală cu numita C.L. angajata instituției, iar aceasta l-a chemat pe soțul său - C.I.A.

- care l-a amenințat și agresat fizic, provocându-i excoriații pe ambele mâini (potrivit certificatului medical). Prin rezoluția nr. 1995/P/2009 din 23 iulie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 193 și art. 180 alin. (1) C. pen. Prin rezoluția nr. 1701/II/2/2010 din 31 august 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus admiterea plângerii petentului, infirmarea rezoluției nr. 1995/P/2009 și a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.I.A. sub aspectul infracțiunilor sesizate cât și disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu în vederea efectuării de cercetări față de numita C.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 250, art. 247 și art. 259 C. pen. În aceste condiții Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, ținând seama de calitatea de avocat a numitului C.I.A. a dispus în temeiul art. 42 C. proc. pen. și art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. La 23 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) combinat cu art. 10 lit. a) și c) cu referire la art. 209 alin. (3) și art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C.I.A. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 193 și art. 180 alin. (1) C. pen.

Împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale, petentul a formulat plângere, susținând că în mod neîntemeiat nu s-au făcut cercetări împotriva avocatului sub aspectul tuturor infracțiunilor sesizate, de asemenea că s-a uitat a fi cercetată C.L., iar cu privire la polițist care la data de 17 februarie 2009 l-a amendat contravențional, iar medicii legiști au refuzat să-l consulte pe data de 20 februarie 2009. Prin sentința penală nr. 306 din 7 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată plângerea petentului.

Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat recurs, arătând în scris, în esență, că sentința pronunțată nu este motivată, nu a fost informat procedural cu cine s-a judecat, instanța nu a fost compusă potrivit legii, sentința pronunțată nu a fost publică, procurorul a lipsit din sala de ședință; că la 7 octombrie 2010 a fost lipsă de procedură cu petentul și crede, de asemenea, că a fost lipsă de procedură cu părțile, că nu este sigur că această acțiune a fost depusă de petent, comunicarea fiind primită prin poștă, apreciind de asemenea că dosarul a fost soluționat cu viclenie și abuz. Ca atare, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate, admiterea plângerii și trimiterea dosarului la Judecătoria Giurgiu, ca fiind instanța competentă.

Recursul este nefondat. Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosar, a ansamblului probator existent, constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii pronunțând o hotărâre temeinică și legală prin menținerea rezoluțiilor parchetului, în speță neexistând nici o probă sau vreun indiciu, că s-ar fi comis o infracțiune. Raportat la criticile aduse, privind competența instanței, nemotivarea hotărârii pronunțate cu lipsă de procedură, lipsa procurorului, se constată că în raport de disp. art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel avea competența materială de a soluționa cauza ținând seama de calitatea de avocat a numitului C.I.A. Totodată se constată că la dosar sunt dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a părților, instanța mai mult luând cauza la a doua strigare, luând act de concluziile procurorului de ședință, astfel încât au fost respectate toate dispozițiile procedurale.

Totodată, instanța a făcut o analiză amănunțită a actelor, lucrărilor și probatoriului administrat în cauză, în urma căreia a pronunțat hotărârea atacată de petent, ca urmare a verificării efectuate în procedura prev. de art. 278 1 C. proc. pen. Cum nici una din criticile petentului recurent nu este fondată, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul, obligând recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.S. împotriva sentinței penale nr. 306/F din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.