ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 86 din 2 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul P.N., procurator al numitei P.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 53/P/2011 din data de 04 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 323/II/2/2011 din data de 27 mai 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a menținut soluțiile atacate. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția nr. 53/P/2011 din data de 04 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata O.E.M., avocat în cadrul Baroului de Avocați Bacău, întrucât în cauză nu s-a putut reține săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că în fapt plângerea formulată de petentă se referă la mai multe persoane, indicate mai sus, care fac parte din Primăria comunei Hemeiuși și vizează anumite probleme de natură civilă care în fapt și în drept, formează obiectul unei cauze civile aflate pe rolul Judecătoriei (în baza art. 9 din Legea nr. 18/1991) și prin care se solicita instanței de judecată, să oblige Comisia Locală Hemeiuși și Comisia Județeană Bacău să le restituie în natură suprafața de teren 3371 mp reprezentând 10%, care a fost oprit la reconstituirea dreptului de proprietate cu ocazia emiterii titlului de proprietate din 26 noiembrie 1993, respectiv identificarea loturilor de teren libere, întocmirea și înaintarea documentelor către Comisia Județeană, eliberarea titlului de proprietate pe suprafețele respective.

În ce privește pe O.E.M., avocat în cadrul Baroului de Avocați Bacău, s-a reținut că nu este vorba de săvârșirea vreunor fapte de natură penală, ca avocat exercitându-și atribuțiunile în limitele conferite de lege, verificate și avute în vedere de instanța de judecată. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea formulată de petent împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluția nr. 323/II/2/2011 din data de 27 mai 2011. Analizând actele dosarului, instanța a constatat că în cauză nu sunt indicii care ar putea concluziona că intimata ar fi comis fapte de natură penală. În calitate de apărător a unității administrativ teritoriale, aceasta și-a exercitat atribuțiile în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, și cu precădere a celor prevăzute de normele procesual civile, apărările formulate în cauza sus menționată neputând fi îngrădite decât de instanța de judecată.

Este sarcina instanței ce are spre soluționare cauza având ca obiect „fond funciar" de a stabili calitatea procesuală a părților, reconstituirea dreptului de proprietate a părților, modalitatea în care se va dispune aceasta, ș.a.m.d. în urma ansamblului probator administrat admițând sau înlăturând motivat apărările formulate de o parte sau alta, cu ocazia judecării acesteia. S-a reținut că afirmațiile petentului care ar atribui caracter penal legate de invocarea unei excepții în cadrul procesului civil și formularea ulterioară a unei cereri de recurs, nu pot fi primite, întrucât acestea au fost formulate într-un cadru legal și în conformitate cu normele ce generează procesul civil, cu atât mai mult cu cât cauza respectivă se află încă în recurs pe rolul Tribunalului Bacău, nepronunțându-se așadar o soluție definitivă și irevocabilă cu privire la obiectul dedus judecății.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționarul P.N. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 2 august 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar P.N. împotriva sentinței penale nr. 86 din 2 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.