ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2012

Asupra recursului de

față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 86 din 2 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul P.N.,

procurator al numitei P.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 53/P/2011 din data de 04 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 323/II/2/2011 din data de

27 mai 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău și a menținut soluțiile atacate.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

Prin rezoluția nr.

53/P/2011 din data de 04 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata O.E.M., avocat în cadrul

Baroului de Avocați Bacău, întrucât în cauză nu s-a putut reține săvârșirea

vreunei fapte de natură penală.

Din actele

premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că în fapt plângerea

formulată de petentă se referă la mai multe persoane, indicate mai sus, care

fac parte din Primăria comunei Hemeiuși și vizează anumite probleme de natură

civilă care în fapt și în drept, formează obiectul unei cauze civile aflate pe

rolul Judecătoriei (în baza art. 9 din Legea nr. 18/1991) și prin care se

solicita instanței de judecată, să oblige Comisia Locală Hemeiuși și Comisia

Județeană Bacău să le restituie în natură suprafața de teren 3371 mp

reprezentând 10%, care a fost oprit la reconstituirea dreptului de proprietate

cu ocazia emiterii titlului de proprietate din 26 noiembrie 1993, respectiv

identificarea loturilor de teren libere, întocmirea și înaintarea documentelor

către Comisia Județeană, eliberarea titlului de proprietate pe suprafețele

respective.

În ce privește pe

O.E.M., avocat în cadrul Baroului de Avocați Bacău, s-a reținut că nu este

vorba de săvârșirea vreunor fapte de natură penală, ca avocat exercitându-și

atribuțiunile în limitele conferite de lege, verificate și avute în vedere de

instanța de judecată.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea formulată de petent

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluția nr.

323/II/2/2011 din data de 27 mai 2011.

Analizând actele

dosarului, instanța a constatat că în cauză nu sunt indicii care ar putea

concluziona că intimata ar fi comis fapte de natură penală.

În calitate de

apărător a unității administrativ teritoriale, aceasta și-a exercitat

atribuțiile în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, și cu precădere

a celor prevăzute de normele procesual civile, apărările formulate în cauza sus

menționată neputând fi îngrădite decât de instanța de judecată. Este sarcina

instanței ce are spre soluționare cauza având ca obiect „fond funciar" de

a stabili calitatea procesuală a părților, reconstituirea dreptului de

proprietate a părților, modalitatea în care se va dispune aceasta, ș.a.m.d. în

urma ansamblului probator administrat admițând sau înlăturând motivat apărările

formulate de o parte sau alta, cu ocazia judecării acesteia.

S-a reținut că

afirmațiile petentului care ar atribui caracter penal legate de invocarea unei

excepții în cadrul procesului civil și formularea ulterioară a unei cereri de

recurs, nu pot fi primite, întrucât acestea au fost formulate într-un cadru

legal și în conformitate cu normele ce generează procesul civil, cu atât mai

mult cu cât cauza respectivă se află încă în recurs pe rolul Tribunalului

Bacău, nepronunțându-se așadar o soluție definitivă și irevocabilă cu privire

la obiectul dedus judecății.

Împotriva sentinței

sus-menționate a declarat recurs petiționarul P.N.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor

art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie

2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea

recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 2 august 2011, ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea

exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar P.N. împotriva

sentinței penale nr. 86 din 2 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2012.