ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 302 din 2 martie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins recursul declarat de reclamanta I.C., împotriva încheierii

din data de 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt, prin care s-a

respins, ca inadmisibilă cererea de repunere pe rol a cauzei având ca obiect

soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 3047 din 21

iunie 2006 a Judecătoriei Slatina.

În motivarea acestei soluții,

instanța a reținut că cererea formulată de reclamantă la 22 octombrie 2009 a

fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă de Tribunalul Olt în condițiile în

care litigiul ce a format obiectul judecății, a fost soluționat prin decizia nr.

260 din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Olt, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Astfel, se mai arată, omisiunea

instanței de a se pronunța în legătură cu apelul declarat de reclamanta I.C.

împotriva sentinței civile nr. 3047 din 21 iunie 2006 a Judecătoriei Slatina,

putea fi invocată de aceasta pe calea recursului exercitat împotriva deciziei

civile nr. 260 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt.

La 12 martie 2010, I.C. a declarat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 302 din 2 martie 2010 a Curții de

Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 și art.

318 C. proc. civ.

Pe parcursul soluționării cauzei,

respectiv la 10 martie 2010, contestatoarea a formulat excepția de

neconstituționalitate a Anexei nr. 1 lit. c) din Legea nr. 304/2004, în raport

de prevederile art. 146 lit. d) din Constituție.

Prin decizia nr. 519 din 12 aprilie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Totodată s-a respins contestația în

anulare formulată de I.C., în contradictoriu cu intimații V.C. și SC B.P. SA, sucursala

Olt.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța investită cu soluționarea căii extraordinare de atac, de retractare, a

reținut în esență că pentru a exista motiv de contestație în anulare este

necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata

pricinii să nu fi fost îndeplinită față de partea care uzează de această cale

procedurală, deoarece nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de

citare este sancționată cu nulitate relativă (având în vedere interesul

particular protejat de norma legală) care poate fi invocată numai de partea

lezată.

Totodată, se arată, legea are în

vedere numai neregularitatea procedurii, de citare pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu și neregularitățile privitoare la termenele anterioare.

Cât privește cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate, s-a reținut că

aceasta este inadmisibilă în condițiile în care textul atacat nu are legătură

cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei ultime decizii, a

declarat recurs contestatoarea I.C., invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat în ceea ce

privește soluția vizând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale

și inadmisibil sub aspectul atacării deciziei dată în contestația în anulare.

Astfel, față de obiectul pricinii,

instanța a apreciat corect că de dispozițiile Anexei nr. 1, lit. c) din Legea

nr. 304/2004, nu depinde soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită astfel una

din cerințele esențiale ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 care stabilește

condițiile în care poate fi formulată o excepție de neconstituționalitate.

Or, principalul argument pe care cea

în cauză l-a invocat în susținerea excepției este acela că, Curtea de Apel

Craiova ar funcționa și ar fi organizată contrar prevederilor legii

fundamentale, competența teritorială de soluționare a cauzelor trebuind

restrânsă, doar la județul Dolj, nu și la celelalte județe limitrofe.

Ca atare, în considerarea celor de

mai sus, în mod corect cererea de sesizare a instanței de contencios

constituțional, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cât privește recursul declarat

împotriva deciziei dată în soluționarea contestației în anulare, acesta este

inadmisibil, în considerarea celor ce succed.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În cauză, decizia împotriva căreia

s-a exercitat calea extraordinară de atac – nr. 302 din 2 martie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția I-a civilă, este una irevocabilă, dată în soluționarea

recursului.

Ca atare, și hotărârea pronunțată în

soluționarea contestației în anulare este irevocabilă, împotriva acesteia

nemaiputându-se exercita recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea I.C. împotriva deciziei nr. 519 din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, vizând

respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și ca inadmisibil

recursul declarat împotriva aceleiași decizii dată în soluționarea contestației

în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2011.